Le Chateau Du Penses

2010-10-09T03:32:00.001-07:00

The Egg

By: Andy Weir

You were on your way home when you died.

It was a car accident. Nothing particularly remarkable, but fatal nonetheless. You left behind a wife and two children. It was a painless death. The EMTs tried their best to save you, but to no avail. Your body was so utterly shattered you were better off, trust me.

And that’s when you met me.

“What… what happened?” You asked. “Where am I?”

“You died,” I said, matter-of-factly. No point in mincing words.

“There was a… a truck and it was skidding…”

“Yup,” I said.

“I… I died?”

“Yup. But don’t feel bad about it. Everyone dies,” I said.

You looked around. There was nothingness. Just you and me. “What is this place?” You asked. “Is this the afterlife?”

“More or less,” I said.

“Are you god?” You asked.

“Yup,” I replied. “I’m God.”

“My kids… my wife,” you said.

“What about them?”

“Will they be all right?”

“That’s what I like to see,” I said. “You just died and your main concern is for your family. That’s good stuff right there.”

You looked at me with fascination. To you, I didn’t look like God. I just looked like some man. Or possibly a woman. Some vague authority figure, maybe. More of a grammar school teacher than the almighty.

“Don’t worry,” I said. “They’ll be fine. Your kids will remember you as perfect in every way. They didn’t have time to grow contempt for you. Your wife will cry on the outside, but will be secretly relieved. To be fair, your marriage was falling apart. If it’s any consolation, she’ll feel very guilty for feeling relieved.”

“Oh,” you said. “So what happens now? Do I go to heaven or hell or something?”

“Neither,” I said. “You’ll be reincarnated.”

“Ah,” you said. “So the Hindus were right,”

“All religions are right in their own way,” I said. “Walk with me.”

You followed along as we strode through the void. “Where are we going?”

“Nowhere in particular,” I said. “It’s just nice to walk while we talk.”

“So what’s the point, then?” You asked. “When I get reborn, I’ll just be a blank slate, right? A baby. So all my experiences and everything I did in this life won’t matter.”

“Not so!” I said. “You have within you all the knowledge and experiences of all your past lives. You just don’t remember them right now.”

I stopped walking and took you by the shoulders. “Your soul is more magnificent, beautiful, and gigantic than you can possibly imagine. A human mind can only contain a tiny fraction of what you are. It’s like sticking your finger in a glass of water to see if it’s hot or cold. You put a tiny part of yourself into the vessel, and when you bring it back out, you’ve gained all the experiences it had.

“You’ve been in a human for the last 48 years, so you haven’t stretched out yet and felt the rest of your immense consciousness. If we hung out here for long enough, you’d start remembering everything. But there’s no point to doing that between each life.”

“How many times have I been reincarnated, then?”

“Oh lots. Lots and lots. An in to lots of different lives.” I said. “This time around, you’ll be a Chinese peasant girl in 540 AD.”

“Wait, what?” You stammered. “You’re sending me back in time?”

“Well, I guess technically. Time, as you know it, only exists in your universe. Things are different where I come from.”

“Where you come from?” You said.

“Oh sure,” I explained “I come from somewhere. Somewhere else. And there are others like me. I know you’ll want to know what it’s like there, but honestly you wouldn’t understand.”

“Oh,” you said, a little let down. “But wait. If I get reincarnated to other places in time, I could have interacted with myself at some point.”

“Sure. Happens all the time. And with both lives only aware of their own lifespan you don’t even know it’s happening.”

“So what’s the point of it all?”

“Seriously?” I asked. “Seriously? You’re asking me for the meaning of life? Isn’t that a little stereotypical?”

“Well it’s a reasonable question,” you persisted.

I looked you in the eye. “The meaning of life, the reason I made this whole universe, is for you to mature.”

“You mean mankind? You want us to mature?”

“No, just you. I made this whole universe for you. With each new life you grow and mature and become a larger and greater intellect.”

“Just me? What about everyone else?”

“There is no one else,” I said. “In this universe, there’s just you and me.”

You stared blankly at me. “But all the people on earth…”

“All you. Different incarnations of you.”

“Wait. I’m everyone!?”

“Now you’re getting it,” I said, with a congratulatory slap on the back.

“I’m every human being who ever lived?”

“Or who will ever live, yes.”

“I’m Abraham Lincoln?”

“And you’re John Wilkes Booth, too,” I added.

“I’m Hitler?” You said, appalled.

“And you’re the millions he killed.”

“I’m Jesus?”

“And you’re everyone who followed him.”

You fell silent.

“Every time you victimized someone,” I said, “you were victimizing yourself. Every act of kindness you’ve done, you’ve done to yourself. Every happy and sad moment ever experienced by any human was, or will be, experienced by you.”

You thought for a long time.

“Why?” You asked me. “Why do all this?”

“Because someday, you will become like me. Because that’s what you are. You’re one of my kind. You’re my child.”

“Whoa,” you said, incredulous. “You mean I’m a god?”

“No. Not yet. You’re a fetus. You’re still growing. Once you’ve lived every human life throughout all time, you will have grown enough to be born.”

“So the whole universe,” you said, “it’s just…”

“An egg.” I answered. “Now it’s time for you to move on to your next life.”

And I sent you on your way.

2010-09-29T05:30:00.000-07:00

"e un lucru cunoscut ca timizii sunt uneori mai curajosi decat curajosii. ei au indrazneli de care un om normal nu e in stare.Dupa cum nehotaratii sunt capabili de pasiuni nebunesti"

Octavian Paler

Vals de copii

Note melancolice de pian in surdina

Urmeaza sa te vad

Un fluturas imi da tarcoale

Gandul mi-e la tine

Un foc arde in semineu

Am pus lemne noi pe foc si pocnesc

Simt miros de ceai negru din cestile de pe masa. Sunt si doua fotolii mari si comode in stanga si in dreapta mesei, indreptate spre semineu. chiar in spatele lor este o blibioteca mare. ma indrept inspre ea si pun la loc romanul "Plansul lui Nietzche". tocmai l-am terminat si i-am si pus o coperta de carton acoperit cu un material pe care scrie cu auriu discret, tocmai pentru a crea un aer vechi al cartii si ca sa intregeasca atmosfera romantico-victoriana accentuata si de culoarea peretilor pe care se repeta simbolul crinului regal. aud un clinchet de lingurita lovita de ceasca de ceai, care ma trezeste la realitate. nu stiu cum reusesc cateodata cand sunt exagerat de emotionata sa imi ocup gandurile si timpul cu nimicuri. am pus coperta pe o carte, am ascultat cum pocneste lemnul si m-am lasat coplesita de atmosfera numai ca sa nu ma gandesc prea mult ca el o sa vina si o sa se aseze pe locul din stanga mesei si o sa se uite cu ochi cercetatori la mine.

-nu te-am auzit cand ai intrat

-stiu, erai absorbita undeva intre raftul al doilea si al cincilea al bibliotecii, plus ca stii ca imi place sa te surprind

-nu crezi ca te cunosc de cam multa vreme ca sa mai pot fi surprinsa?

-ma subestimezi. mare greseala. ai uitat ca oamenii...stai, cum ii spui tu la chestia asta...nu se schimba in timp, ci evolueaza si cladesc peste ei cei ce erau la inceput ca sa devina mai mult oameni, si ca sa poata surprinde chiar si oameni atat de surprinzatori ca tine trebuie sa se regenereze mereu. rutina te omoara

-recunosc. acum sunt surprinsa. credeam ca atunci cand numesti tu ca o iau razna si incep sa filosofez nu ma mai asculti

-te ascult, numai de cele mai multe ori sunt depasit

-hmmm...te-ai pus pe locul meu

-stiu, de aia imi place, pentru ca miroase a tine si pentru ca stiu ca nu lasi pe oricine sa stea...pe locul tau

zambesc si ma asez pe fotoliul din stanga. are dreptate, nu as lasa pe oricine sa stea pe locul meu. dar el nu e oricine. imi adun picioarele inspre mine, ma ghemuiesc cu fata inspre el si imi ascund mainile ca sa nu vada ca tremur.

fir de suflet

2010-06-07T12:39:00.000-07:00

cetatea asta a fost inca de la inceput cetatea noastra,fortareata unde puteam sa invatam sa ne iubim pur, fara sa fim patati de societate. atunci nu am crezut ca am invatat ceva, am crezut ca a fost doar o experienta frumoasa a carei roade le-am pus pe stand-by zicandu-mi "sigur am invatat ceva din asta, doar ca inca nu mi-am dat seama, cel putin nu constient" si am avut dreptare.

stii ce m-a facut sa-mi dau seama de asta? dupa ce ne-am uitat unul pe altul si povestea s-a terminat , nu am mai simtit cetatea ca fiind un loc al meu, nu am mai scris in ea, si ea era locul unde amandoi faceam ce ne placea mai mult- tu lucrai pentru ca aveai nevoie sa te simti folositor si cred ca pana la urma chiar iti placea si eu citeam, scriam si visam... dar azi mirosul de atunci a revenit. m-a facut sa ma gandesc la tine de cum am intrat in ea. mi-am amintit tot. mi-am amintit ca odata am invatat impreuna cu tine sa iubesc si cred ca la amandoi ne-a folosit pentru ca am adus in cetate si alte persoane si le-am invatat ce am invatat impreuna.

si da, iubirea se invata! (sau poate se re-invata)

in tine mai locuieste cineva

2010-05-23T08:46:00.001-07:00

de obicei nu fac asa ceva, dar articolul acesta al Mihaelei Radulescu este atat de special incat m-a cucerit din prima prin sinceritatea lui,prin corelatiile fara de seaman pe care le face autoarea dar si prin impulsul pe care mi l-a dat, asa ca de ce sa tin asa ceva numai pentru mine si pentru cei care au citit articolul in ELLE?

"THE MOST IMPORTANT THING IS TO DO THINGS, NOT TO HAVE DONE THEM"

Karl Lagerfeld

Ma tot caznesc sa gasesc raspunsul potrivit in fata celor care se mira de energia mea zilnica, de cheful meu aproape extrem de a tot deschide capitole noi, de a incerca sa tot sparg ferestre in ziduri ocrotitoare. nu stiu de ce, dar unele fiinte vad in altele care muncesc mult doar niste nefericiri, niste neimpliniri personale care, zic ei, sunt derizoriu inlocuite cu preocupari diverse. de parca atunci cand esti fericit si ai toata linistea unei iubiri sau a unei familii n-ar mai trebui decat sa admiri ce ti se intampla si sa nu iti mai doresti nimic in plus, nimic care sa tulbure un echilibru atat de meritoriu obtinut. oare indrazneala trebuie sa se sfarseasca o data cu fericirea? oare nefericirea personala e cheia reusitelor sociale si profesionale?! oare, ca sa lasi ceva in urma ta, trebuie sa fii tu insuti plin de urme, de rani si traume care sa-ti fie calauze?... cartile de psihologie ne trimit mereu inapoi in copilarie, unde se pare ca exista cele mai multe raspunsuri pentru ce facem azi si, mai ales, pentru cum operam cu sentimentele noastre. o renumita profesoara americana de actorie aproape m-a convins ca in spatele fiecarui Oscar se ascunde o poveste trista, dureroasa, care i-a marcat copilaria sau adolescenta celebrului actor. Ba chiar dadea exemple, in cartea sa, despre cum a devenit cautarea in propriul trecut o tehnica actoriceasca imbatabila, ca o sonda care scoate din adancul unei fiinte exact bogatia naturala care-l va ajuta sa se transforme in Omul Reusit de azi. ne ambitionam din saracia in care am trait candva, ne inspiram din reusitele unora care ne-au luat-o inainte, ne mobilizam din fel si fel de motive personale si cred ca, uneori, vrem pur si simplu sa ne marcam evolutia cu niste victorii ce ni se par importante, pentru noi. aud mereu expresia "am reusit din propriile puteri". nimeni nu pune la indoiala reusita, dar se gasesc destui care sa comenteze "puterile" pe care le-ai avut la indemana. a reusi sa faci ceva in viata este, probabil, cea mai elastica poveste a lumii in care traim si, odata cu evolutia ei, se schimba si parametrii reusitei. pe aceasta trambulina existentiala sarim toti , dar fiecare are un nivel al propriului salt. reusita inseamna fie un copil sau mai multi, o familia intreaga, o casa, o meserie stabila, o functie , o carte scrisa, o pasiune dusa la performanta, un premiu, notorietate, un disc, un film, un boutique, o colectie, un dulap ticsit, calatorii, invatarea unei limbi straine sau a unui instrument, aur, masini, tablouri, prieteni, operatie reusita, studii, firma, oameni salvati...sunt alaturari ciudate, dar fiecare defineste zambetul unui om care a reusit ceva in viata dupa propria abilitate de a folosi "trambulina" aceea.mai ramane doar de explicat ce anume te face sa crezi ca aceea e o reusita, inainte de a fi o scuza, o harnicie inertiala...dupa o anume reusita unora parca li se opresc motoarele si asteapta...sa moara traind pana la expirarea termenului doar din inertia acelei reusite. altora, reusita cea mai mica le e semn ca pot mai mult si ca mai e mereu loc... in sus, pentru salturi mult mai indraznete, chiar mai periculoase. reusita, intr-o lume limpede, ar trebui sa nu fie doar incrancenare si renuntare, ci si joaca, bucurie, consecventa. si ar mai trebui sa fie cautare. in noi se afla in mod cert niste posibilitati uriase , care se arata doar daca sunt extrase , ca bogatiile naturale. cu un oarecare noroc, parintii atenti vad in copiii lor sclipirile reusitelor de mai tarziu si ii calauzesc inspirat.dar, tot de atatea ori, aproape fara vina, parintilor li se pare ca vad in copii doar urmele neimplinirilor lor si-i duc pe drumuri incurcate, care se infunda pentru ca nu erau cele potrivite pentru ei. a ajunge la maturitate inseamna, cred, si a ajunge la tine, la ceea ce ai putea sa faci si sa devii "prin fortele proprii". scriu mereu cu bucuria ca de partea cealalta e cineva care n-o face pe desteptul si cu speranta ca nici nu se intreaba de unde si pana unde ii dau eu sfaturi. inspiratia poate veni din orice, de la oricine, asa m-a invatat viata, si ar fi frumos sa aflu ca acum, in linistea unui moment de singurate, cineva incepe sa caute si mai adanc in el...

reusita n-ar trebui sa fie doar un punct, ci un zigzag, ca la electrocardiograma- acolo e schema cea mai simplificata a vietii noastre, e esenta noastra de luptatori. la fiecare a doua bataie de inima, ar trebui sa fim in partea de sus a implinirilor noastre. si sa incetam sa le privim pe cele care tocmai s-au petrecut caci e asa de incitant sa tot descoperim, in loc sa tot aplicam... unele emotii puternice nu pot fi pastrate intacte decat intorcandu-le spatele, ca in fata unui peisaj ametitor de frumos. nu-l poti aprecia decat cautand altul, parasindu-l cu bucuria ca ai primit un dar, nu ca te-ai fi desprins dintr-un loc...urmatoarea ta reusita e sigur mai captivanta decat cele pe care le-ai tezaurizat deja.

2010-05-17T11:25:00.000-07:00

poate ar fi trebuit sa iti spun de la inceput, sau poate e mai bine ca nu ai stiut pentru ca nu te-ai fi daruit total sau cel putin asa cum te-ai fi daruit daca ai fi stiut care e riscul. nu trebuie sa ai incredere in mine, sau mai bine zis in inima mea. in minte poti sa ai incredere ca aia stie sa tina un secret, ea are radacini solide, poate e chiar putin conservatoare...in schimb inima, phu, inima asta e rebela si sensibila si se agata de tine, te face sa o iubesti, te iubeste si ea si numai te trezesti intr-o zi ca adolescenta asta de inima vrea o schimbare si te paraseste...si atunci ti-ai fi dorit sa ramai in acea zona de comfort a ta, sa nu fi dat drumul la sentimente, sau cel putin sa iti fi inchis intr-o cutie mica a inimii tale posibilitatea de intoarcere...dar tu nu iti dai seama ca nu te poti intoarce? si poate ca e mai bine asa.

schimb de experienta

2010-05-12T05:21:00.000-07:00

libertatea inseamna multe lucruri dar in acest moment, pentru mine libertatea inseamna sa nu depinda nimeni de mine.niciodata nu m-am gandit ca daca cineva depinde de tine iti ingradeste libertatea. pf, nici macar nu e o prolema faptul ca am o responsabilitate fata de ea, problema e ca e o copila si nu am rabdare cu ea si mai e si aroganta si banuiesc ca vrea ceea ce vreau si eu, adica libertate, dar totusi ceva din mine imi zice: daca tu atunci cand ai fost al ea nu ai fost intrebata nici macar o data ce iti doresti sa faci, atunci tu de ce sa o intrebi, si totusi am intrebat-o si am facut ce a vrut ea dar draguta a avut o limba de copil rebel si cand am zis ca merem acasa ca toata lumea merge sa se pregateasca, ea a inceput sa comenteze: "acasa, iarasi acasa?" da, copila naturii mergi acasa ca nu te duci in club cu un strat de jeg si sudoare pe tine si poate ar trebui sa faci un dus si sa te trezesti sa vezi ca nu esti in situatia in care poti comenta.

numai peste cateva zile mi-am dat seama de ce aveam asa nevoie de libertate. ma chinuiam defapt sa ma adaptez intr-o lume de copii, cand eu traiesc intr-o lume putin mai matura, dar era greu pentru ca si unele colege mi s-au transformat in copile. totul era de parca eram fortata sa ma intorc in timp intr-o perioada pe care am depasit-o, si chiar daca nu a fost cea mai placuta, am acceptat-o ca o perioada care a ajutat la evolutia mea, la ceea ce sunt acum si ce voi fi in continuare, dar in niciun caz nu ma intorc acolo!

2010-05-03T11:38:00.001-07:00

nu iti pot explica de ce te iubesc. daca ar fi sa iti explic ar insemna ca te iubesc mai mult cu mintea, cu constientul, si constientul poate fi ceva meschin, ceva ce inventeaza.eu vreau sa cred ca te iubesc cu ceva ce nu poate fi manipulat.

se zice ca iubirea se naste din subconstient, care e de noua ori mai mare decat constientul, asa ca ma linistesc la gandul ca daca tot nu te iubesc cu ceva incontrolabil, te iubesc dintr-un loc mare unde incap multe clipe fericite.

PHOENIX

2010-04-06T04:12:00.000-07:00

m-ati facut sa intru in biserica voastra

ca sa o daramati pe mine

am zacut in bucati printre ruine

pana cand voi, animale salbatice bautoare de suflete

ati venit, mi-ati sfasiat carnea,

mi-ati rupt degetele ca sa aflati cu ce scriu

mi-ati spart buzele ca sa aflati cu ce sarut cuvintele

mi-ati smuls limba ca sa aflati cu ce vorbesc

mi-ati devorat creierul ca sa aflati cu ce gandesc

si la sfarsit,

cand ati vazut cum zac in neant,

vi s-a facut mila.

mi-ati lasat sufletul plin de sange printre ruine.

mare greseala.

nu stiati voi ca din ruine se nasc ingeri?

oare chiar nu stiati ca ma voi intoarce

si daca trebuie o sa ma transform in zmeu

o sa va fur merele de aur

ca sa trimiteti un Praslea dupa mine,

si tin sa va asigur

ca Praslea va fi lovit cu propriul buzdugan

si atunci ma voi uita eu la sufletul lui,

mi se va face mila

dar nu il voi fura...

nu cum ati facut voi.

dar la ce va asteptati mai mult?

sunt doar un copil al poeziei,

doar un copil,

parca tot mai copil...

re-introducere

2010-04-06T04:03:00.000-07:00

(intuneric)

"o piatra poate induiosa alta piatra!

ceea ce nu pot explica, explica iubire:

timpul, ce-l avem, ingrozitor de putin

sa-l petrec cu gandurile, si singura

sa nu cunosc iubirea si sa nu daruiesc iubire?

trebuie cineva sa se framante? nu va pieri?

tu spui:stapaneste alt spirit...

nu-mi mai explica nimic. vad salamandra

trecand prin fiecare foc.

n-o goneste nicio groaza, si nimica n-o doare"

Ingeborg Bachmann- Explica-mi, iubire!

Chipuri

2009-11-12T12:44:00.000-08:00

Ce frumos e un zambet!Splendoarea lui lumineaza un chip.Lasand la o parte misterele mintii,sau persoana care te-a enervat cu putin inainte,zambind cu sau fara motiv,dar zambind!Fie ca lumina sub care se arata e artificiala sau nu,fie ca afara e frig el face ca seara rece sa fie cea mai calduroasa din an,face ca sentimentul predestinat serii sa fie atat de sincer iar zambetul,zambetele,sa fie impresionant de naturale.

Totusi,in urma studierii atente a doua imprimari semnificative pe doua bucati de hartie lucioasa,reiese acel gand frumos departe de uitare.Care sa fie acel parfum care da atata unicitate si rezistenta acelei reprezentari?

E noapte.Astept lumina Soarelui sa lumineze fiecare colt patruns de intuneric,sa dezghete fara a modifica calitatea a ceea ce poarta denumirea de nepretuit.Astept Luna,sa alunge norii,si sa isi etaleze splendoarea.Sa sparga sticla,sa imi intinda mana si sa ma ridice la un alt nivel,mai aproape de ea si de Soare,echilibrand balanta.

Ea a spus ce isi doreste,si stie ca atunci cand va sosi momentul,totul va dezgheta,iar ce nu a fost sa fie dat uitarii va fi,pentru ca totul e urmat de o noua zi!

walk through the storm

2009-05-31T02:36:00.000-07:00

Coboram pe spirala timpului

adancindu-ne in enigma

Ne impiedicam de infinit,

ne-necam in eternitate,

Ne simtit blocati in iluzie

si punem punct

...dar e doar virgula

tu...eu...

ne-am pierdut intr-un cimitir de sperante

Va fi!

2009-03-22T11:55:00.000-07:00

Nu vroia sa stie de trecutul lui ,de prezentul lui stiind ca exista si fara ea .este atat de curioasa sa il intrebe despre orice banalitate atata timp cat face si ea parte de ea.care ar fi cel mai disperat si totusi nebunesc lucru pe care l-ar face ?vrea sa stie cat mai multe ca sa poata crede macar ca se va elibera de presiunea exagerata sub care se afla .

nu, e imposibil.nu e imposibil.o virgula mica poate schimba intelesul dar nu si adevarul,care intarzie sa apara.

Urmeaza sa fie frumos pana cand va fi,si atunci nu va mai fi!

De-a dreptul...

2009-02-19T09:55:00.000-08:00

Cum sa ii spui o persoane”am nevoie de tine”.In primul rand se presupune ca acea persoana stie(eu ma refer la prietenii,tu interpreteaza cum vrei).In al doilea rand cum sa spui unei persoane”mai stai umpic…simt nevoia sa vorbesc”….”despre ce?”…”nu stiu…vreau doar sa vorbesc”….”paai….trebuie sa plec,ma asteapta …”.

Ce sa mai zici cand auzi asa ceva,sincer?Deja ti-e jena sa mai si vrei sa vorbesti cu cineva.Daca fiecare e adancit in problemele lui unde mai e farmecul unei prietenii.Dar nu toti au probleme.Fiecare are alte prioritati si alte lucruri mai importante de facut.Faci unele lucruri importante sit e astepti ca unele persoane sa isi dea totusi seama cand ai nevoie de ele.Dar nu…Nici un cuvant…Nimic.

Cum sa mai reactionezi la asa ceva,sincer?Esti o persoana vesela si de obicei ii inveselesti pe toti.Dintr-o data zambetul iti piere si privirea e pe undeva,pierduta.Nu e greu sa pui cap la cap cateva cuvinte sa formulezi o intrebare…Nimic.Esti luat in brate doar pentru ca acea persoana simte nevoia,nu pentru ca tu simit.Nu te deranjeaza , te bucura ca acea persoana se simte mai bine.Dar totusi nu tu.

Trebuie sa inveti pe cineva cum sa fie alaturi de tine?Daca nici nu isi da seama nici cand ai ceva…Ce sa mai zici in cazul asta,sincer?

Incep sa ies incet incet din povestile acelea frumoase ,atat de ireale pentru mine,si sa ma retrag in propria poveste,mai reala decat imi doresc!

big brother - mic copil

2009-02-13T05:56:00.000-08:00

am in mana "chestia" care face din mine o alta oaie din cele multe.papiul si-a gasit sa ne numere cu ajutorul unui plastic! e drept, nu se mai srijeleste pe toiag, acum bre, suntem oameni "cilivilizati" si ne numara printre fiare mobile si infrarosii.

"sistem de securitate impotriva intrusilor sau de monitorizare a elevilor plictisiti de cursuri?si una si alta. in colegiul alexandru papiu ilarian din tg.mures au rasarit camere de supraveghere, iar intrarea in institutie se face doar pe baza de cartele. asa ca, tot ce misca in cladire va fi monitorizat de directiune"

nu stiu cine a scris asta, dar a lasat loc de comentarii cand a spus "monitorizarea elevilor plictisiti de cursuri"; dar profesori buni, credeti ca ne-ar mai veni sa plecam de la cursuri daca nu ne-ati plictisi?

a, si atunci cand domnul director a fost intrebat ce parere are despre elevii suparati din aceasta cauza, nu a putut sa raspunda nimic mai bun de atat: "eu cred ca este o parere care si-o vor schimba pe parcurs".este putina indoiala sau mi se pare mie? da, deci numai elevii sunt suparati din aceasta cauza.profesorii nu! sigur?

bine, daca as sta sa lucrez mult cu mintea mea as reusi sa ma conving ca toate astea sunt pentru binele nostru, dar eu tot nu cred ca pentru gramada aia de elevi care suntem sunt destule doua aparate de numarat si 2 usi de jumatate de metru. dar cum sa ne puna pe noi sa intram prin mijloc, daca pe acolo trebuie sa intre cei 100 (maxim!)de profesori care nu numai ca vin la ore diferite dar au si spatiu de 2 metri fara sistemul acela cu bare.

oricum, ultimul sfat primit in legatura cu aceasta problema a fost sa venim la scoala de la ora 7, cand noi(toti!) avem cursuri pe 7.30...atunci la ce mai este buna "reforma" data de doamna mascasan cu privire la venirea la scoala pe 7.30 pentru evitarea traficului?ei bine, nu numai ca nu evitam traficul, dar mai si venim ca sa stam jumate de ora in fata scolii pana cand avem norocul sa trecem de securitatea necesara.

raportat de detinutul nr. x33

Phoebe

2009-02-11T06:55:00.000-08:00

Era singura.Nu stia daca intradevar asta isi dorea dar nu facea nimic pentru a nu mai fi.

A petrecut un sfarsit de saptamana grozav,totusi,nu de neuitat.Acest sfarsit de saptamana este memorabil din cauza schimbarii starilor spirituale mult prea des.Cadea si urca,din extrema in extrema.

A ramas totusi impresionata de modul unei personae,unei singure persoane,de a o supara dar de a o si inveseli.Totusi,nu era vesela oricate zambete ar afisa.Zambetele sunt doar niste manifestari ale fericirii,fericirea e temporara!Actiunile ei dadeau dovada de inconstienta.Era satula sa fie mereu constienta,nu mai avea nici un farmec.A dat dovada ca stie,ca mai poate sa fie copil cu mintea,cu corpul este inca.

Ii placea ideea ca nimeni nu e constient si nimeni nu era constient de faptul ca ea poate fi matura,nu se grabea sa arate asta.Asta tinea deja de viata ei personala,tema de care nu vroia sa auda….Si Doamne ce copila a fost,si Doamne mult i-a mai placut.

Daca ar mai avea inca o sansa:acelasi loc,alt timp,aceleasi personaje,aceeasi stare,ar da dovada de si mai multa copilarie.Zambetul ei sadic ii inraia sufletul desi zambea din propria initiativa.Era rea?Disperarea totusi vorbea si se manifesta in locul ei.

Noaptea era superba,dar era frig.De ce era frig,totusi?Era perfect afara pana cand a apus soarele.De ce nu poate fi la fel de cald si fara soare?Imposibil,evident.Soarele o incalzea si o facea sa se simta in siguranta si cand era si cand nu era pe cer;dar nu si de data asta! Raceala noptii ii intra in pantalonii largi de trening,mainile reci ii erau in buzunarele gecii pe care o tinea lipita de ea,parul rece ii atingea fata si o facea sa tremure.Totusi nu o deranja.Vroia sa mai stea,sa stea mult!

Subiectul neinteresant dezbatut de celelalte personaje din jurul ei nu ii trezea nici un fel de interes,ridica privirea spre cer,spre Luna.Vroia sa o intrebe de ce nu o incalzeste.Serios!Alteori o incalzea.Privirea i-a ramas atintita catre stele.Erau atat de multe incat nu isi putea lua pivirea de la ele.Vroia sa le vada pe toate.Erau atat de frumoase.Vroia sa le spuna si celorlalti sa le priveasca dar…ar fi parut o prostuta.Obisnuia sa stea intinsa pe spate cu altcineva si sa le admire.Vorbeau foarte putin,le placea sa le admire impreuna.

Doamne,ii era atat de frig si nu avea cui sa ii dea mainile sa I le incalzeasca,pe cine sa ia in brate,de cine sa isi rezeme capul.Era ok.A dat un telefon si s-a mai incalzit.Oare chiar in halul acesta a ajuns,sa o incalzeasca o voce?Nu mai avea cine sa o incalzeasca.

Ea a vrut asta,ea si-a facut-o cu mana ei.Stia ce vrea,stia ca zambetul acela va pieri,dar si-a continuat drumul zambind si ascunzandu-si privirea.

leapsa cu care ma chinuie danny de ceva vreme

2009-02-09T10:14:00.000-08:00

how are you feeling today?

the all-american rejects -night drive....interesant

how do your friends see you?

AFI- miss murder...omg!hope not

what is the story of your life?

mcfly- just my luck...am si uitat ca am melodia asta-imi place ce zice

what song describes you?

mcfly-memory lane... sper ca nu se opreste la mcfly:))melodia asta ma face sa cred ca stagnez

am ascultat-o pentru prima oara de cand o am, cu atentie...ma sperie, are dreptate pentru moment

how is your life going?

chad kroeger- hero...bine, incepe sa ma sperie leapsa asta

do people lust after you?

el negro -hai iubito :)))

will you have a happy life?

panic at the disco- the only difference... we'll see

detalii pe blogul lui danny:)

tr3i...trezirea la o leapsa

27 .01

2009-02-04T00:21:00.000-08:00

Pentru tine voi fi mereu
fata care statea la geam si visa...
Acum pleaca
si cu un suspin in coltul gurii
spune-mi ca ma iubesti.
...pleaca...
...
purtam in noi infrangeri
purtam in noi victorii
purtam in noi iubire
si vom purta mereu

crepuscul de decembrie (13 dec.-sibiu)

2009-02-02T07:25:00.000-08:00

"mereu acelasi, mereu altul"...acum chiar nu mai pot sa scap de sibiu. nici macar nu vreau, anul acesta ceva ma tot aduce aici si reuseste de fiecare data sa se regenereze pentru mine si sa ma surprinda.
de dimineata am incercat sa il vad din postura unui turist. nu am sitmti nimic nou, deci sutn mai mult decat un turist...fac parte din acest oras (si) sau el face parte din mine.
acum doua saptamani am fost in praga, iar acum o saptamana in budapesta, dar a trebuit sa ajung la sibiu ca sa dau peste o taraba de carti vechi, sa deschid o carte cu poezii germane si sa citesc:"nimic mai frumos nu-i sub soare, decat sa existi"...
am deschis cartea la nimereala, am citit o pagina - nu am inteles nimic, si ajung pe a2-a pagina, pe pagina din stanga, sus unde ma asteptau scrijelite aceste cuvinte proaspat dezhumate...defapt,totul e in mine, dar e de datoria mea sa le fac sa iasa la suprafata
poezia asta...nici macar nu imi placea poezia pana acum, dar asta e exact cum imi place mie, e ca si cum as fi scris-o eu candva, demult:
"Fara soare isi trage arta valul din nou pe obraz,
tu nu-mi mai apari, si marea, nisipul
de umbre lovit ca de bici, se retrage sub pleoapele mele"

astazi, 13 decembrie, Ingeborg Bachmann mi-a dazvaluit o parte din mine

o bucata neinteleasa din mine

2009-01-31T13:19:00.000-08:00

...si cea mai ciudata persoana pe care am cunoscut-o vreodata imi arata ceasul. mai este o ora si intram in 2009!...m-a izbit si ma izbeste si mai mult.ma chinuie. timpul trece...uneori e blestem sa fii constient, daca esti prost traiesti mai usor.de ce nu pot si eu sa...?

More then ever

2009-01-24T11:40:00.000-08:00

Numaratoarea s-a sfarsit.Numaratoarea a fost o prostie cu rezultat satisfacator.Nu e nevoie de numere si numaratori si ecuatii si planuri si calcule pentru a zambi.E nevoie doar de o mica secunda care sa te faca sa iti muti privirea catre ei-ei cei care zambesc si te simt si te vor alaturi de ei.Atunci numaratoarea aceea se sfarseste si incepi sa numeri zambetele adunate timp de sapte zile si poti sa adaugi cate unul in plus pentru fiecare persoana care te-a facut sa zambesti,inclusiv zambetul care e sau ar trebui sa fie acum pe fata ta.

Nu e nevoie de lucruri complicate cum uneori e ganditul.E suficient sa stii ca zambetul pe care il dai,refuzul pe care il primesti,vorba grea turnata pe la spate,lacrimile dupa o cearta,sfarsiturile si chiar inceputurile sunt exact ceea ce ai vrut sa faci sau sa ai parte de.

Nu gandi!Meriti?Nu meriti?Oricare ar fi raspunsul stii deja asta.Eu stiu,tu simti,el vrea,ea spera,noi zambim,voi continuati,ei iubesc.

Nimic nu e imposibil.Nu exista limite,limitele ti le impui tu si vrei asta.

Stii sa zbori?Nu?Stii sa visezi?Incearca!

Stelele se invart pe steag contrastand realitatea.Realitatea ramane o capcana peste care trec doar cei care vor.Puternici sunt cei care trec prin capcana si nu uita sa iasa.Campioni nu sunt cei care risca si sunt cei care cad si se ridica.Tu iti cunosti campionii?

Sunt o campioana pentru ca stiu sa caut in suferinte zambete chiar daca sunt nevoita sa ma leg de amintiri.

Avem ceva de care nu stim sa profitam,de care nu suntem interesati si nu constientizam ce importanta are.Defapt multe lucruri semnificative nu au importanta pentru noi dar suntem oameni,bineinteles,si gasim scuze mai des decat gasim idei bune.

Fiecare in parte are mai multe vise decat dezamagiri,mai multa imaginatie decat spirit realist,mai multa pasiune decat dezinteres si mai multi prieteni decat crede!

Fi cu ei daca ei vor sa fie cu tine !

In sapte zile a creeat Dumnezeu lumea si in sapte secunde am descoperit-o eu pe a mea.

Un ultim omagiu!

2009-01-13T09:18:00.000-08:00

Sunt constienta de incredibila harababura din capul meu dar nu pot sa nu ma mai gandesc la un vers din Avem timp-Octavian Paler care spunea asa “Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde.S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi”.Te doare cand vezi cata dreptate poate sa aiba acel vers,defapt toata poezia.Nu cred ca o sa mai uit vreodata acest vers si semnificatia lui.

Nu pot sa nu ma gandesc la verisoara mea care a ramas fara acel loc care pentru mine inseamna paradis….a ramas fara acele 3 persoane atat de importate in atat de putin timp.

Nu pot sa nu vizualizez incontinuu acel moment final….

Nu pot sa multumesc suficient prietenilor care stiu ca ceva e in neregula din cele mai mici gesture si nu por sa le multumesc sufficient pietenilor care sunt alaturi de mine cand totul e in regula.

Nu regret nimic,imi pare doar rau si mi-e negru sufletul…Imi amintesc toate detaliile si momentele nesemnificative care acum au devenit semnificative pentru ca tu erai in acele momente alaturi de mine.Mereu te-am vazut cu zambetul pe buze.Mereu!

Imi imaginez prin ce ai trecut deoarece am trecut si eu printr-o mica parte.Imi pare rau ca desi firea ta a fost mereu puternica si optimista boala a stiut sa te road ape ascuns.Imi pare rau ca nu mai esti printre noi.Nu stiu cum va arata casa cand voi trece pe langa ea. Inainte stateam cu verisoara mea si ma jucam in voie in curte,imprastiam jucariile in toata curtea si terasa si tu veneai si ne aduceai de toate.Atunci se mai numarau doua suflete printre cele vii…acum s-au dus si s-au dus 3.

Imi pare rau pentru acel mic paradis si imi pare rau pentru munca voastra de-o viata lasata acolo departe de cei mai apropiati.Imi pare rau ca nu eram constienta de situatie.

Imi pare rau pentru tot!Te iubesc si o sa contiunui sa fi nemuritoare pentru noi,cum ai fost si pana acum si o sa ne amintim mereu de tine in momentele cand zambeai si erai cu adevarat fericita!

Pentru matusa mea!Mama(un fiu decedat),fiica,matusa,nepoata,sotie(sot decedat),prietena,vecina…nemuritoare!

Monstru

2009-01-03T12:55:00.000-08:00

Atat vreau sa iti spun,ca esti un monstru,ca ne-ai distrus viata,ei i-ai distrus toata tineretea si acum nu o lasi sa imbatraneasca frumos,celeilalte i-ai distrus copilaria.
Nu te uiti la tine si nu iti pasa,nu stii sa te opresti.Ai gresit persoana.Eu nu mai suport.Pentru prima oara am lasat respectu jos,dar jos de tot,si am zbierat la tine.Am crezut ca inebunesc dar m-am simtit bine!
Meriti tot ce e mai rau!Meriti sa ajungi acolo unde observ ca te chinui atat.Nu te mai suportam.Nu suport sa te aud cum tusesti,cum respiri,cum te misti.Nu vreau sa mori.Te iubesc dar acum te urasc.Te uram!Nu stii ce te asteapta.Nu stii ca trebuia sa te schimbi de tot cand am aparut eu.
Ai ramas la fel.Ti-ai schimbat una din fete,ai imbatranit si ti-a crescut parul alb acum.Dar celalalt tu la fel a ramas.Un monstru pe care mi-l amintesc din copilarie.Acelasi montru cu care aveam cosmaruri si ma trezeam plangand.Ce ai facut sa meriti asa un inger ca sa te iubeasca si sa te ingrijeasca atat?Nu meriti chiar deloc.Pana si ingerul are un termen limita.Nu face vreo prostie,iti spun!Dintr-un glont pierzi 3.
Mi-e sila de tine.Mi-e sila si de ce imi provoci.Te doare unde ii doare si pe restu.Ai ramas la fel si imi vine greu sa cred si sa accept.Modul meu de a fi nu te accepta si nici altii.Doar ca unii s-au procopsit cu tine.Esti exact genul acela de speranta care ajunge o dezamagire in final.
Tu si brutele tale ati ingrozit prea multe suflete.De unde setea asta de dominatie si setea de a traumatiza.Daca ati stii cat de mult dati nastere sadicismului din noi ati ramane socati.Nu stiti cat va dorim raul in acele momente.E urat,dar meritati asta prea mult.Intreaga voastra viata nu ati fost in stare sa deschideti ochii si atunci cand i-ati deschis ati luat-o razna cu vechiile voastre obiceiuri,aratant cealalta fata.Sunteti plini de fete,care mai de care mai groaznice si scarboase si oribile.
Cand o sa deschideti ochii veti vedea ca ati ramas singuri in cocina in care visati inainte.Singuratatea va va manca si ultimul zambet si ca va lua si ultima bataie a inimii si nu veti avea ce sa faceti.Nu sunteti constienti si nu va pasa,ironizati si luati totul la misto.Nu sunteti asa frumosi pe cat va credeti si nici asa de inteligenti.Aveti de invatat de la pusti de 3 ori mai mici ca voi,ca si varsta.
Nu imi e deloc rusine pentru modul in care am vorbit cu tine,meriti mai mult de atat,mai rau de atat.Asta se va repeta mereu...Tot ce am de zis e ca TE URASC si nu iti mai permit sa imi distrugi ingerul si prezentul,ma voi asigura de asta in viitorul ce ti se scurge printre paharele goale...

Continue in both ways!

2008-12-30T07:13:00.000-08:00

Mereu am privit inainte, am calcat pe frunzele proaspete care cadeau din copacii care imi tineau umbra. Nu mi-a fost usor in umbra lor, dar in zilele toride le-am fost recunoscatoare.

Acum ma gandesc la ce ma asteapta. Stiu ca obstacolele vor fi foarte inalte, stiu ca piedicile nu ma vor lasa sa alerg in voie. ...dar nu conteaza!

Am vrut dintotdeauna sa fiu printre cei pe care-i admiram, acum am o sansa si n-am sa ma opresc! Mereu am stiut ca sunt fericita cand fac ce mi-am propus si am din nou ocazia sa fiu implinita pentru asta!

Totusi, n-am sa pot sa-mi desprind gandurile de voi. N-am sa-mi desprind zambetul de glumele voastre, iar clipele pe care le-am consumat impreuna vor fi eterne. Da, imi e dor, si pentru prima oara regret faptul ca m-am lasat purtata de altceva decat de vointa proprie. Sper ca odata sa imi fie la fel de bine cum imi era atunci. ...Atunci... Atunci erati voi, eram noi, eram eu si voi... Vreau sa fie la fel totul... Da, atunci eram cu adevarat fericita! :)

If someone you love becomes a memory, that memory becomes a treasure!...

:(

Ador

2008-12-27T03:52:00.000-08:00

Precum efectul alcoolului asupra organismului uman,precum tot ce ne dorim,precum dorinta noastra ascunsa de a ne descoperi pasiunile cele mai personale,precum vibratia ce o emana corpul in extaz,precum picatura de alcool care se scurge cu incetinitorul.

Lumini colorate ne lumineaza chipurile lipsite de reactie.Pe asta se bazeaza totul,pe lumina!

Care e lumina ta?

Ador visele,ador sperantele,ador adrenalina precum adora betivul sa il arda gatul de la alcool.

Ador sa fiu facuta fericita si ii ador pe cei care stiu si fac asta.Ador sa lupt pentru ceea ce vreau,ador sa zambestc,ador sa ma ridic singura cand cad si ador sa ii multumesc celui care m-a facut sa cad.

Ador sa admir lucrurile complicate a caror infatisare e atat de simpla,desi ador sa complic lucrurile simple.Ador primii fiori si ador sa fiu rasfatata.

Ador stelele si ador sa stralucesc cu ele.Ador sa zambesc si de aceea ii scot din viata mea pe cei care ma impiedica sa zambesc.Ador sa gasesc greseli si lucruri omise in cel mai mare ideal al unei personae.

Ador sa le zambesc celor care se chinuie sa ma faca sa plang.

Ador acele vremuri,ador sa imi amintesc,ador sa caut sa se repete.

Ador sa trec cu vederea,ador sa uit de scuze si sa iert,ador sa privesc in ochi iar el sa priveasca in jos.

Ador sa va privesc cum plecati,de aceea va fugaresc ca sa ma asigur ca nu va mai intoarceti!

Sighisoara

2008-12-14T11:20:00.000-08:00

Imi place la nebunie sa calatoresc noaptea,cu persoane in jurul carora ma simt cu adevarat bine,persoane care ma motiveaza sa lupt.
Drumul a fost scurt,noi eram obosite.Mi-am intins picioarele peste bagajele pline cu echipamente si prosoape si slapi si pijamale,mi-am bagat castile in urechi si am inceput sa admir peisajul.Puteam sa jur ca sunt intr-un film de groaza.Suna cam penal dar acelui gen de filme atribui eu peisajele vazute.
Inca imi lipseste vara dar in sfarsitul acesta de saptamana am ramas uimita de frumusetea dealurilor acoperite partial de zapada.Cred ca elementul inspaimantator si atat de atractiv era ca toate acestea le vedeam in lumina lunii.
Era o luna plina deosebita.Norii au incercat sa o acopere dar au reusit numai sa ii sporeasca frumusetea.
Amintirea orasului Sighisoara va fi intotdeauna una superba pentru mine!

vesnicul "de ce"

2008-12-11T10:33:00.000-08:00

nici nu stiu daca luna plina e de vina sau faptul ca nu am mai scris de o saptamna si zici ca sunt in perioada de sevraj, de am ajuns sa imi pun asemenea intrebari...de ce mereu cautam afectiunea acolo unde nu suntem siguri ca o primim? eu sunt leu, mie imi plac lucrurile complicate...la mine e clar...dar la voi, restul?

In spatele unei masti nemiloase

2008-12-10T08:00:00.000-08:00

Considerati ca nu exista o inima in corpul acesta?Ca nu a suferit vreodata?Ca nu o afecteaza ultimatumurile primite?Ca nu mai stie sa planga?
Nu e vorba despre ce considerati si ce nu considerati,e vorba despre ceea ce stiti.Chiar asa ... ce mai stiti despre mine?
Pasii-mi rataciti de atatea drumuri strabatute se pierd pe filmul clasic al constintei ratacite.
M-am inecat in prea mult gol si acum simt cum in disperarea mea cautare de pace si armonie,ma incurc in cuvinte,cuvinte amestecate atat de perfect de Alchimistul cuvintelor.
Nu mai calc pe lacrimi,calca ele pe mine,nu mai calc pe nisip pufos si pe venin pur,nu mai impung cu acul ce-mi margineste coada...Vise si cosmaruri...Daca as putea face ce vreau eu...Nu as face totul pe placul meu,nu m-as face nemuritoare si nici nu mi-as construi palate din desene animate,pur si simplu...:m-as face scorpion.
Dar atunci...dar atunci nu m-as mai plimba printre lei si raci...atunci ei se vor uita catre pamant si vor vedea iarba,goliciune sau seceta.Vor vedea acel mic vietuitor disparut,ratacit ca si inainte sa il cunoasca.Nici ceilalti scorpioni nu il vor mai putea gasi.Leii vor regreta ca nu l-au ocrotit,racul se va rusina...Dar fara nici un folos...

E un scorpion mic,intr-o jungla al naibii de mare.

Apus

2008-11-25T11:10:00.001-08:00

"A apus soarele...si a uitat sa mai rasara."
Cu asta s-a trezit el in gand si cu asta avea mai tarziu sa si adoarma.Nu stie daca este de bine sau de rau dar se gandeste intens la mica lui idee.E mult prea ocupat si in ciuda a ceea ce sustine are timp suficient sa se gandeasca la toate astea impreuna cu multe alte probleme si astfel de idei.
Nu vede multe desi e foarte increzator in propriul mod de gandire si de ce se intampla in jurul lui.
Probabil e orbit de atata optimism.E optimist si e chiar fericit.Are mult de lucru si nu baga fleacurile in seama.

To be continued....

Pentru mine e pasiune

2008-11-11T09:56:00.000-08:00

Da,ieri am avut doua meciuri de handball.Am pierdut dar pentru mine nu a contat.Parca nu am fost motivate calumea.Da...stiu...pasele...toata actiunea era la 3 persoane.Asta a fost greseala noastra.
Mie mi-a parut bine ca am jucat cat am jucat.Genunchiul se pare ca ma deranjeaza din ce in ce mai mult si asta e din nou chiar foarte aiurea.
Am ajuns sa simt si eu cum e sa te stimuleze careva,sa te faca sa joci calumea.Cand nu stii ce e ala sport,stai in tribune si te uiti,ramai efectiv socata si te enervezi si tu cand vezi cum urla antrenorii.
Nu sunt de acord cu injuraturile personale si cu loviturile!Dar eu invat tot mai mult de e acela handball si caut sa imi dezvolt jocul.
Cand am plecat,era imposibil sa nu observ ceva din taxi,k.a.e. stie exact despre ce vorbesc(eu una nu vreau deloc detalii).Am crezut ca ma va motiva sa fiu chiar foarte buna dar m-a motivat dupa meciuri,incepand de astazi.
Am apucat mingea aceea cu pasiune si hotarare si am ajuns eu sa invat niste fete care in ciuda a ceea ce sustineau,erau totusi...incepatoare.
Nu mai vreau sa gresesc,nu mai vreau sa ma gandesc sa fac totul perfect,ci sa las de la sine si sa muncesc din greu.Nu vreau sa mai urmez fortat indicatiile ce mi se dau,vreau sa ma corectez ca sa nu mi se mai dea mereu aceleasi.
Stiu ca am sanse sa ajung cineva in lumea asta...in lumea mea.Dragostea mea pentru handball, colectivul,modul in care invatam,implicarea tuturor...toate astea ma fac mai puternica.
Urasc sa pierd timpul,mie imi trebuie o ocupatie serioasa,prin care sa ma pot descarca chiar si cu forta,fara sa ranesc persoane,sa ma ajut pe mine si pe ceilalti.
Asta e ce vreau eu sa fac!Asta e pasiunea mea!Asta ma face pe mine puternica!Asta vreau eu....Handball!

joc sau competitie?

2008-11-10T07:05:00.000-08:00

ce inseamna a pierde?in DEX 1.a nu mai cunoaste sau a nu mai sti drumul , locul, a gresi directia; 2.a fi cuprins, coplesit de un sentiment, de o emotie, a nu mai sti ce sa faci; 3.a fi invins intr-un razboi intr-o intrecere...aha, aici vroiam sa ajung. oare a pierde chiar inseamna a fi invins?cred ca ar fi fost mai corect(cel putin din punctul meu de vedere) sa zica: a pierde inseamna a te simti invins. poti sa castigi dar sa te simti invins.
azi am avut meci de handbal si ca de obicei am aflat cu 3 zile inainte. fara antrenament, fara sa fi jucat de un an jumate...am fost invinse, dar nu am pierdut. eu nu ma simt ca si cum un scor putin mai mare m-ar fi invins...am fugit, am pasat, mi s-au mai si dat pase, am dat la poarta...m-am distrat...imi era dor....nu simt ca am pierdut! voi cele cu scorul mai mare, da, voi, cat de bine v-ati simtit pe teren?ha? eu excelent! puteti sa ma invidiati ca am iesit zambind de pe teren, ca nu am injurat, ca nu mi-am pierdut calmul si ca nu m-am purtat ca un animal(respect pentru cele care au invins si chiar joaca frumos...stiti voi care sunteti)
nu e nedrept ca in timpul unui meci te pierzi in nervi si in acele 30 de minute ajungi sa urasti o persoana numai pentru ca isi joaca postul?nu e cam superficial?asta inseamna sa pierzi...sa te pierzi in sentimente negative. poate daca nu ai fi intalnit persoana aceea in teren, in echipa cealalta ti-ar fi fost cea mai buna prietena...competitie...ce se face pentru a iesi in evidenta intr-o competitie. orice competitie implica egoism? raspunsurile probabil o sa le primesc vineri la meci. astept sa fiu contrazisa...

2008-11-07T05:50:00.000-08:00

am spus ca ma duc si ascult muzica...si chiar am ascultat, dar cum sunt imprevizibila chiar si pentru mine, cum am pus mana pe un pix,ca un magnet am atras si o foaie si ce s-a intamplat?(nu e greu deloc de ghicit...)
acum o saptamana am fost in excursie la Sibiu si de atunci nu am reusit sa fiu singura ca sa imi pun gandurile in ordine.a venit bunica-mea de la Medias la mine si doarme cu mine in camera... nu ca m-ar deranja foarte tare(si asa nu imi place sa dorm singura, dar cateodata mai ai nevoie), dar toata ziua se uita la televizor si eu nu pot sa ascult muzica, sau daca incep sa visez, simt ca si cum gandurile si visul imi sunt bruiate de gandurile ei...acum imi mai zice si mama ca si-a luat concediu o saptamana deci nici saptamana viitoare nu o sa pot sa fac prea multe.
acum m-am asezat la birou ca sa scriu(e ciudat, eu niciodata nu scriu la birou), cand pisica sare pe dulap fix pe tava cu scoici. sparge o scoica, care scoate un sunet de iti zgarie si timpanul. ce se intampla? chiar nu trebuie sa retraiesc si sa scriu despre sibiu?de ce?pentru ca de cate ori scriu despre ceva , reusesc sa inteleg mai bine?este ceva ce inca nu trebuie sa inteleg din excursia asta? nici macar nu sunt sigura ca as fi in stare sa imi amintesc toate detaliile, toate trairile...cred ca intr-o luna nu am trait cate am trait acolo in 2 zile(incep sa ii atribui sibiului calitatea asta...de a ma face sa simt foarte multe deodata...toate puternice)....aha, si azi ne zice diriga ca mai facem o excursie in sibiu , pe 3 zile de data asta, ceea ce inseamna ca ni se da la toti a2-a sansa de a face ceea ce nu am reusit sa facem data trecuta. de obicei esti obligat sa te multumesti ca nu poti schimba ceea ce s-a intamplat si nici nu trebuie sa poti sa schimbi, dar acum ti se da sansa sa retraiesti totul sau sa schimbi lucrurile...acelasi loc...putin mai in viitor...aceeasi oameni... oare as face exact ceea ce am facut daca acum as fi mers pentru prima oara acolo?cred ca da...dar oricum asta e o intrebare la care raspunsul o sa vina de al sine...acolo si atunci...

p.s. singurul lucru de care sunt sigura ca o sa il repet e cappucino-ul din art caffe

Radio PRO-FM School

2008-11-07T05:14:00.000-08:00

azi s-a lansat Radio PRO-FM School in Papiu!
si surpriza...baga muzica buna, comerciala(normal), dar chiar e buna.
cum obisnuieste papiul s-a facut deschiderea in sala festiva.bui...mai nou de cate ori il vad sau il aud imi amintesc ce bine a fost imitat la bal.bui junior(nu stiu cum te cheama,sorry)chiar esti talentat.putea sa nu inceapa laudand colegiul national care azi implineste 89 ani de existenta...cel mai vechi liceu din judetul mures!?...:))
oricum, cu 89 de ani vechime sau nu noi tot avem 9 dj talentati, cu emotii sau fara. azi a fost cea mai ciudata zi in papiu...nu am mai vazut asa multe persoane zambind ca azi decat inainte de vacanta, si azi e inainte de concursul de matematica deci in mod normal Masca ar trebui sa fie singura care zambeste...
of, asa sunt de entuziasmata ca nici sa scriu nu mai pot calumea, nici sa vorbesc.cred ca atat pentru azi, ma duc sa ascult muzica...

In intampinarea iernii!

2008-11-02T01:02:00.000-07:00

Visare....clipe de visare!
Emotii colorate imi provoaca fluturi in piept.Da,da,fluturi in piept!
Astazi o adiere placuta si rece mi-a invaluit corpul.Am simtit-o!Da,se aproprie si sunt mai emotionata ca niciodata!Vreau sa fie special.Stiu ca sunt slaba, si ea,iarna,ma va intari.Voi fi puternica!
Iarna ma va invata ce trebuie sa fac.Iarna nu ma lasa sa plang.Imi e si frica sa plang ca sa nu imi inghete lacrimile pe obraz.Vara aceasta nu a avut puterea sa imi dezghete lacrimile din iarna trecuta.
Dorinta mea de a schimba totul ma va face sa reusesc!
Iarna aceasta va fi interesanta.O voi iubi,ea ma va certa,eu voi plange,ei nu ii va pasa,eu voi inceta,ea va zambi.
Ma voi uita sus,spre cer intr-o noapte superba.Va ninge,totul va fi alb.Ma voi intinde pe spate si voi face ingerasi de zapada.Voi zambi cu lacrimi in ochi.Fulgii de zapada se vor evapora de indata ce vor atinge fata mea...fata mea alba cu obrajii imbujorati,cu ochii rosii de durere,cu buzele crapate de lacrimi,cu parul ciufulit de nopti nedormite.
Iarna stie ca am nevoie de ea si va fi alaturi de mine cand timpul va fi numarat,cand ultimele secunde trec si ceasul va arata 0:00,cend cerul o sa arda,cand o lacrimi inocenta se va uita din ochiul meu la lume,fiindu-i teama sa imi atinga obrajii modelati de un zambet emotionat.
Iarna va fi acolo pentru mine.Se simte vinovata pentru ca anul trecut nu a avut grija de mine si imi simte gelozia.Gelozia mea e mai rece decat ar putea fi ea vreodata,si ea stie asta.
Iarna stie multe.O simt...Oare stie ca ma gandesc la ea?
Iarna aceasta cand cerul va exploda si va cadea cenusa din cer,cand anul acesta va muri,eu voi fi cu ei si voi avea din nou acel....zambet ascuns al meu.

concert

2008-10-29T09:37:00.000-07:00

ce ar fi ca sambata asta sa nu mai pierzi timpul pe acasa sau prin orice local?...ce ar fi sa alegi sambata asta sa mergi intr-un local bun cu muzica buna?deci- 1 noiembrie, incepand cu ora 20:00 concert Strange(poza) si Spuza in Bizzare.
despre Spuza nu pot sa zic prea multe pentru ca i-am auzit doar o data(cei care au fost la bal la Papiu stiu despre cine e vorba), in schimb despre Strange....hmmm...cu ce sa incep?
eu i-am auzit prima oara intr-o cafenea cam uitata de lume si brusc cariera lor si-a luat avant si s-a inaltat, au mai si trecut prin niste transformari considerabile pana cand au ajuns la formula pe care o stim azi.Delia, Sebi, Emil, Isti si Pavel sunt foarte talentati si eu sincer am ramas uimita de vocea solistei.Abia astept sa imi ascult (din nou)melodiile preferate cantate de ea(ce voce!!!), printre care cel mai tare imi place cum canta "4 Non Blondes-What's up?"

P.S. poate iti alegi si tu o melodie preferata dintre cele cantate de ei

Eliberare!

2008-10-27T12:00:00.000-07:00

Pot sa respir,pot sa visez,pot sa traiesc.Da!Pot sa visez din nou!Pot sa o iau din nou de la inceput, oricand si oridecate ori vreau!Stiu asta.
Nu s-a schimbat nimic.Ma simt eu bine.Ma simt puternica!Am scapat de tot.Defapt nu am scapat de nimic.Dar in seara asta am scapat si ma simt bine.Nu stiu cat va dura,eu profit doar.Sunt fericita!E placut sa visezi din nou.Visam si inainte dar nu eram constienta,sau nu vroiam sa fiu!
Atitudinea pe care o am acum stiu exact pe cine va multumi.
Azi toti m-au facut sa ma simt bine!

cu un pas inainte

2008-10-21T09:27:00.000-07:00

astazi am facut ceva...ceva care poate fi numit "pentru prima oara"...pentru prima oara am reusit sa cant singura pe scena in fata la un public necunoscut. bine, imi bag picioarele in microfonu ala care imi deforma vocea si in mana mea care tremura si nu cantam nicicum in microfon...dar daca trecem peste astea la inceput am crezut ca o sa o intep pe Lady M. cu privirea...cu cateva secunde inainte a dat-o jos de pe scena pe o colega- "canti fals!eu cu urechea mea de profa de matematica pot sa iti zic ca tu canti fals!"...profa de muzica, disperata, se uita in sala. se intoarce inspre mine cu o fata de catelus-"Anda te duci si tu?"(cu cateva minute inainte la proba am zis ca renunt pentru ca microfonul imi deformeaza mutl prea tare vocea)..."aaa..." nu mai stiu daca am zis ceva dar s-a ridicat corpul meu fara sa ii ordon eu, s-au urcat pe scena si a inceput sa tremure...CANT! si nu suna rau...ah da nu ma aud in microfon numai cu urechea dreapta(boxa din dreapta mergea numai)si cu cealalta imi aud vocea normala. ma opreste.(nu-mi zice ca si eu cant fals, te rog):"copila, eu te cred ca ai voce si melodia e superba, te rog tine microfonul ala ca sa te auzi"...am cantat ! imi tremura vocea groaznic. "du-te si canta melodia asta toata ziua, in fata la cat mai multa lume pentru ca vad cum iti tremura si stomacul, iar noi nu avem nevoie de persoane cu asa emotii...esti trecuta in program...urmatorul!"

Intentionat?!

2008-10-20T06:36:00.000-07:00

Chiar nu mai inteleg de ce sunt atat de invizibila.Invizibila doar pentru o persoana,o persoana cu care vreau sa vorbesc o singura data.Nu mai inteleg absolut nimic.Priviri aiurea fara nici un inteles. Nici sa vreau nu as putea privi pe cineva intr-un mod atat de...neutru!Mai nou Trec suficient de aproape pe langa cineva astfel incat sa ii simt respiratia pe obraz,prind persoana respectiva de brat si...nimic.Ce mama naibii?
Urasc cand nu am ce sa cred!Daca as stii ca e de rau sau de bine macar as stii daca e de rau sau de bine.Acum stau si ma gandesc daca e de rau sau de bine.
Legea atractiei sau cum ii spune chiar nu functioneaza in cazul acesta.Nimic nu functioneaza si incerc...Poate e din cauza ca ma straduiesc prea mult.
E mai mult decat aiurea...

zambeste...traieste!

2008-10-12T08:12:00.000-07:00

zambesc, au trecut aproape 24 de ore si totusi nu pot sa dezlipesc zambetul asta de pe fata mea(nu ca m-as fi chinuit vreun pic)...
festivalul vinului, chestii(DNY pt tine cuvantu asta:)))...si noi la cetate, nu ca mi-ar fi placut mie ingramadeala, nu imi place chiar deloc, in plus ma dezgusta cetatea noastra cand e plina, dar daca punem in balanta asta impotriva concertelor Strange si Holograf, ghiciti cine castiga?!
m-am invartit prin camera mea pana a venit danny dupa mine ca sa mergem...cum eu sunt impotriva rutinei am schimbat si drumul, am cantat in drum spre cetate am povestit despre must cu o tona de conservanti, despre bucle, despre...despre vreme nu ca eu deja incepeam sa inghet(vesnica mea problema, nici daca m-as imbraca, ca un eschimos nu mi-ar fi bine).nimic neobisnuit pana acum, poate doar ca atunci cand am iesit din bloc a trebuit sa mijesc ochii asa puternica era lumina(am stat cu ochii in carti, nu am lenevit)si cand am ajuns la cetate-intuneric.nici nu am observat cand s-a intunecat, asa lenta a fost schimbarea.intr-o zi mi-as dori sa se intunece brusc, sa am sperii un pic, as fi curioasa(dar o zi imi ajunge)
am ajuns la cetate si...am fost dezamagita. Strange au cantat asa putin, mult prea putin si...nu au cantat una dintre melodiile mele preferate pe care abia asteptam sa o aud interpretata de ei, dar de aia nu a fost urat concertul, defapt prima lor melodie suna chiar bine...felicitarile mele
pauza intre Strange si Holograf si am avut neplacerea sa trebuiasca sa ascult o (hai ca folosesc si eu o data termenul asta foarte modern si sugestiv in acelasi timp)pitipoanca blonda(nu am nimic cu blondele)care se facea ca, canta si alte 2 "dansatoare" care se invarteau in rochii din secolul XVIII pe langa ea...ala e dans tu?! voi stricati dansul!
ok...s-a terminat greu, dar a meritat asteptarea...Liviu Pancu si colegul lui de prezentare(caruia nu pot sa ii tin minte numele) ne-au facut urechile sa vibreze intr-un hal fara de hal cand au tipat din toti plamanii in microfoane- HOLOGRAF!!! urmeaza chiuiturile specifice
prima melodie sincer acum nu imi amintesc care a fost prima...stiu numai ca danny a luat-o undeva in fata cu o prietena si primesc mesajul "suntem in fata scenei"...replica in gand"da, stiu, dar nu pot sa ajung la voi ca ati fost asa sa nu imi ziceti ca fugiti sau macar sa ma luati de mana sa ma trageti si pe mine, doar stiti ca sunt aiurita"...stateam inconjurata de oameni cu care nu pot sa savurez melodiile astea, sau nu ma simteam eu pregatita sa le savurez. m-am bosumflat ca un copil mic...urmatoarea melodie: Vreau o minune...incepe instrumentalul ma gandesc: "da si eu vreau, si eu vreau pe cineva cu care sa pot sa cant sa topai sa...simt". ma intorc-Diana!!!wow, am cerut o minune si uite-o, da chiar aveam nevoie de tine acum si aici chiar daca nu ne-am planificat sa ne intalnim...am cantat si da, am simtit melodia asa cum vroiam sa o simt.hai sa imi pun telefonul pe vibratii ca oricum nu il aud, dar daca e sa ma sune cineva sau sa trimita mesaj sa il simt macar(of da, cine trimite mesaj sau ma suna in timpul concertului- nimeni!)...asa si ca sa zici ca gandurile nu atrag fapte suna telefonul. stiu, tipam pentru ca eu nu te auzeam si nu ma auzeam si imi cer scuze,dar asa mi-a venit. m-am bucurat ca ai sunat. initial am crezut ca esti si tu la concert, dar atunci nu ar fi avut nicio logica sa ma suni. melodia- doar o viata nu-mi ajunge sa iubesc...si de aici am inceput sa zambesc asa larg, asa nedezlipibil.incepe sa cante ochii tai...incep sa visez, imaginati-va o fat(z)a fericita visatoare si zambitoare in acelasi timp. primesc mesaj care ma lasa cu o curiozitate imensa pentru ca nu am inteles exact despre ce e vorba(si mai sunt si curioasa din fire, deci se intelege) si pe langa ceea ce m-a facut curioasa "ce fain ar fi sa cante "...nu stiu ce a fost aseara, zici ca toate au fost planificate cu mult timp in urma(si nici macar nu a fost luna plina:)))...nu am rezistat si am trimis mesaj inapoi" acum canta ochii tai"...stiu ca ia fi vrut sa ii asculti, si eu as fi vrut sa te sun sa ii asculti ,dar...
"dincolo de nori"... ii zic celui mai bun prieten al meu:"asculta cu atentie melodia asta, ma descrie perfect, zici ca a fost facuta pentru mine" imi zambeste...primesc mesaj de la danny:" asta ti-o dedic din toata inima" zambesc si mai larg(daca se poate asa ceva)si chiar simt cum o canta pentru mine...inchid ochii simt, da, o canta pentru mine...vocea, vocea aceea o ador, nici de copil, nici de barbat pe care sa nu iti vina sa il asculti...perfecta. de versuri- nu am am cuvinte. deschid ochii luna fix in mijloc deasupra scenei...da, seara aceasta a fost facuta special pentru mine si pentru cei ca mine
alte o multime de melodii, aceleasi texte de introducere ca si la Sibiu, dar ce mai conteaza- imi place! ultima melodie a fost "sa nu-mi iei niciodata dragostea"...ca de obicei ma inconjoara o emotie puternica si nevoia de a lua pe cineva in brate...m-am dus si l-am luat pe cel mai bun prieten al meu in brate. s-a uitat ciudat la mine si i-am zis ca si daca il deranjeaza nu il las. urma sa imi zica, ca stiu si eu la fel de bine ca si el ca nu il deranjeaza, dar i-am zambit si l-am sarutat pe obraz...a zambit...a fost cea mai profunda melodie din seara aceea...
s-a terminat, dar nicio problema ca mai vine

top 7

2008-10-12T04:18:00.000-07:00

7.Natasha Bedingfield- unwritten
6.The Calling-Thank you
5.Holograf-Dincolo de nori
4.Daniel Bedinfield-If you're not the one
3.The Calling-Wherever you will go
2.Maria Mena-Just hold me
1.Armin van Buuren-never say never

oooof nu puteati sa faceti top 15...macar
mai am atatea melodii care imi plac foarte mult, poate chiar la fel de mult ca astea, mai ales ca majoritatea melodiilor mele preferate sunt legate de cate un eveniment
...restu ar fi: Vama- pe sarma, chad kroeger-hero, leann rimes- can't fight the moonlight, backstreet boys- how did i fall in love with you, mandy moore- someday we'll know

frustrata dupa o leapsa storcatoare de creieri dau mai departe pasa la Sunld, Amy si Punctulets

Omenirea

2008-10-10T12:26:00.000-07:00

Ma simt groaznic.Nu mai pricep nici macar ce pricepeam inainte.Suntem prinsi in lantul slabiciunilor.Oamenii pot fi atat de nepasatori incat ne sfasie pe noi,cei din jur fie ca isi doresc asta sau nu…fie ca noi simtim asta sau nu…

Tot ce era frumos candva acum si-a pierdut farmecul.Pana si stelele care stralucesc pe cer milioane de ani isi pierd stralucirea.Sunt curioasa cate lucruri si-au pierdut stralucirea,farmecul,vitalitatea in acelasi moment…in acelasi moment ca si…

De ce unele lucruri sunt facute pentru a fi permanente ?In ceea ce proveste viata eu ma bucur ca suntem muritori.Daca ar fi sa fie asa sunt convinsa ca lucrurile s-ar amplifica…Dar poate as spera din nou…As putea sa spun calma cand e vorba de o amanare « Stai calm,doar nu murim maine,sau curand.. »..Si totusi,oare chiar as spune asta calma ?

E groaznic atunci cand regreti ce nu ai facut.E mult prea groaznic.Sunt constienta ca am sa regret multe.Acum !Acum sunt constienta,cat pot face ceva.Nu pot spera,nu mai stiu sa sper cum stiam inainte,dar pot face ceva.Nu ar trebui sa imi mai pese.Trebuie sa invat din nou sa zbor.Aripile mi-au ramas pierdute prin gandurile lui din gandurile mele.

Macar stiu sigur ca am invatat sa apreciez fiecare imbratisare,fiecare sarut,fiecare lucru care m-a facut sa zambesc,sa ma simt implinita,fiecare stea ce se vede cu ochiul liber, fiecare noapte nedormita in care scriam la lumina telefonului si ma luptam cu cearceafurile.

Nu stiu daca ma voi putea ierta vreodata pentru ca am gresit si mi se intoarce greseala inapoi,in fiecare seara,in fiecare zi,in fiecare clipa,in fiecare moment de visare….Teribilul sentiment…sentiment de neintelegere.Cand nu esti inteles… Da, sentimentul acela ma cutremura cand dau tot ce pot,cand visez la un nou inceput dar o dau in bara…doar cand o dau in bara o iau de la inceput…o iau de la inceput cu datul in bara…

Ma invart intr-un sens giratoriu de o eternitate sufleteasca si nu am reusit sa ies.Daca as fi intrebata de ce vreau sa ies m-as bloca si as ramane cu privirea in pamant,sau cu privirea catre cer cautand initial ape cer…Daca ar aparea nu as renunta ;daca nu ar aparea mi-ar curge privirea in jos prin lacrimi de sange fiindca simt ca am cautat degeaba,am suferit degeaba…

Oare suntem eterni ?Oare ar trebui sa fim eterni ?Cum ar fi daca am fi eterni ?Am da cu eternitatea de pamant…eu sigur !

Ma roade rau de tot..nu sentimentul ci faptul propriu-zis…Ma roade adevarul si ma roade si mai tare ca sunt constienta de asta.Inainte eram pornita sa gasesc raspunsul la intrebari,pornita sa lupt,sa castig,sa sper … acum ca stiu despre ce e vorba si nu pot face nimic imi taie respiratia.

Inainte nu faceam diferenta dintre vis si realitate,acum nu mai fac diferenta dintre cosmar si realitate.Vorbe grele si fapte regretabile…

Lantul Slabiciunilor

2008-10-10T11:34:00.000-07:00

Nu stiu daca e vorba despre un lant al slabiciunilor,as spune triunghiul slabiciunilor.Trei varfuri identice,diferite...Diferenta dintre ele e ca toate sunt indreptate catre altceva,dar in mijlocul triunghiului e aceeasi poveste.
Fiecare varf vrea sa scape din triunghi,sa se dezlipeasca si sa-si creeze propriul triunghi...
Sperante...Unul poate spera si spera,altul spera dar intervine realitatea,iar ultimul...ah...iar ultimul nu vrea sa auda de sperante.Se simte mai prejos decat celelalte varfuri.
Triunghiul e atat de bine inchis incat doar varfurile isi stiu povestea.
E bine ca sunt unite!De asta are nevoie fiecare...

Un lucru dificil e sa gasesti ce iti lipseste si sa nu poti face nimic sa il ai...

omul e demon, omul e zeu

2008-10-10T07:56:00.000-07:00

s-au terminat orele,stau in plus. ai mai auzit de cineva care sta in plus de ore aici, in clasa in care e obligat sa petreaca in fiecare zi aproxiativ 7 ore?! nici eu.
stau intinsa p o banca si citesc...astept pe cineva in acelasi timp(nah, ca m-am scos de ce am stat in plus la scoala). am deschis geamul si am lasat soarele si aerul proaspat sa se ciocneasca de mine. da, sa se ciocneasca, mai ales soarele.are voie pentru ca pe mine ma lasa sa il port in par si in ochi...
am o priveliste superba...ultimul etaj, se vede doar un colt din cladire, un colt care are un aer de castel, geamurile din lemn cojit, in fata brazi, se aud voci de sportivi care probabil urla ca niste animale, dar acum vreau sa ii aud numai cum chitaie...deci sportivi care chitaie, cate o pasarica, cate o masina care zumzaie timid...aici sus parca e alta lume...daca nu ar fi fost aici sus o alta lume, sau daca as fi citi asta in clasa nu mi s-ar fi parut asa cum mi se pare acum

"omul e demon, omul e zeu.amandoua sunt adevarate.omul se naste cu un potential la fel de mare atat pentru evolutie, cat si pentru involutie.elementele luminii si ale intunericului se afla in egala masura in fiecare dintre noi si e sarcina individului (sau a familiei, sau a societatii) sa decida ce anume va prevala- virtutea sau viciul.nebunia din lume e in mare parte rezultatul dificultatilor oamenilor de a gasi echilibrul moral interior.de aici rezulta dementa(individuala sau al nivel colectiv)"

acum stiu ca nimeni nu mai poate sa redea fundalul din poza in care ma aflam cand am citit eu acest fragment, dar totusi, daca nu natura are raspunsurile, atunci cine?tu? tu nu iti auzi raspunsurile, chiar daca le ai...
hai, vreau sa aud cine poate sa contrazica asta, astept niste raspunsuri cu argumentari, mi s-ar parea interesant, cine stie, poate ajunge un subiect de conferinta

Festivalul Vinului

2008-10-10T04:24:00.000-07:00

Cred ca cineva m-a auzit cand am spus ca imi place Holograf si i-a trimis si pe aici !

scrisoare

2008-10-09T07:38:00.000-07:00

am scris ceva, era un fel de scrisoare in care ii spuneam tot ce ma rodea pe mine de multa vreme.nu aveam de gand sa i-o dau. cel putin nu inca.am pierdut-o...ziua in care am scris-o era la scoala si ziua urmatoare a disparut...oare asa trebuia, am scris ceva mult prea deplasat acolo, ma rodea numa ala micu?
oricum e bine ca eu m-am descarcat...cred ca la urma urmei sunt si scrisori la care nu astepti sa ti se raspunda...e destul sa le trimiti si stii deja ce ti se raspunde din momentul in care nu o mai ai in mana...

p.s. imi place raspunsul tau...
am inchis ochii si erai acolo, i-am deschis dar plecase-i deja

Phoebe,Eve si SL

2008-10-04T11:55:00.000-07:00

Ce frumos a fost in seara aceasta.Phoebe statea din nou cocotata pe bara.Admira stelele fara retinere.Mai baga si cate o perla,doua,trei...si mai radea cu prietenii.Asa frumos era.
Phoebe era pe leagan cu Eve...SL a strigat ironic de undeva de pe hinta ca ii trebuie o rana la mana pentru ora de muzica...Eve a replicat ca si ei ii trebuie pentru cor,o rana la gat...Cum e de acord cu tot ce se spune in documentarul The Secret se apuca sa vorbeasca...Universule nu ma baga in seama...doar stii ca glumesc...nu vreau nici o rana...nu m-ai auzit ce am spus...
Phoebe sustine ca a fost absolut adorabila cum statea si vorbea singura cu Universul.
Parcul acela are un alt farmec cand sunt toti la un loc.Phoebe se catara pe bara si se uita la stele,SL si Eve zboara pe hinta...Sl zboara si de pe hinta dar asta e partea a doua...
BubbleAuch!

Phoebe si Eve

2008-10-03T12:40:00.000-07:00

sunt din nou ele doua...sunt si altii dar povestea lor le fura prea multa atentie ca sa mai ramana si pentru ceilalti.
stau pe pod si povestesc.Phoebe simte cum ii calca pe urme din ce in ce mai mult lui Eve.Ceva le uneste din nou.asta simte Phoebe in timp ce asculta norii.
se opresc din vorbit...admira luna.eve ii face o poza.nu se intelege nimic,dar pastreaza poza.ele vor sti mereu ce e in acea poza.
Phoebe a intrat in povestea lui Eve.era si inainte,dar acum are un rol.e altfel.
Eve povesteste.povestea ii este intrerupta...face o pauza,isi revine dar vocea ii tremura.o lacrima ii scapa pe nesimtit.
luna s-a ascuns ..sau poate norul acela s-a postat in fata lunii sa ne faca in ciuda.neseriosul!norul a inceput sa se miste mai repede,probabil i-a simtit privirea rece a lui Phoebe.
luna a reaparut.
Norul:Multumita Phoebe?
Phoebe:Da,multumesc frumos nor drag!imi cer scuce.cand imi auzi chemarea sa vii la o poveste,la o...ploaie.
Norul:Asa voi face!

clipa de visare a fost intrerupta-din fericire nu spulberata-de sunetul puternic al franelor de bicigleta.

Au visat...au visat din nou...impreuna!

Am simtit nevoia sa public asta si pe Le Chateau Du Penses

ce bine e sa...iti aduci aminte ca traiesti

2008-10-03T07:52:00.000-07:00

dupa 3 zile de stat in casa, in sfarsit am reusit sa ies afara. am deschis usa de la bloc. in urmatorul moment m-am trezit cu ochii largiti la maxim si cu gura deschisa de uimire.ce cald e! cu siguranta sunt cel mai imbracat om din Targu Mures.da... cred ca de aia se uita asa lung la mine baiatu ala din geam de la parter.cum ajungi sa privesti lucrurile mici, sau cel putin mici in aparenta, atunci cand esti privat chiar si numai pentru scurt timp de ele.scriu pe telefon si in momentul acesta ador ca urasc literele astea care nu apar asa de repede pe ecran pe cum el scriu eu...un baietas cu bicicleta se invarte in jurul meu.ce bine e sa iesi din casa! ce bine e sa poti scrie pe telefon cand iti vine inspiratia cu o melodie linistita pe fundal. ce bine miroase iarba. ce bine e sa ma prinda intunericul pe balasoarul acesta in parcul acesta.ce bine e tot!...ce bine e ca pot simti toate acestea acum si aici!

iarasi dincolo de nori...

2008-10-01T06:47:00.000-07:00

Doamne, ce ma bucur ca exista scrisul. nici nu imi mai pare asa rau ca nu pot sa desenez, acum de cand scriu mai mult. un prieten, accidental scriitor imi zicea: "adevaratul scriitor se trezeste in fiecare dimineata si se intreaba: despre ce o sa scriu azi?". pana acum cam o luna scriam o data pe saptamana, o data pe luna, cam asa.acum, intr-adevar, ma intrezesc dimineata si ma bucur ca trebuie sa merg la scoala, in speranta ca o sa se intample ceva interesant despre care pot sa scriu...
27.09.08-concert Sibiu
da, am fost si mi-am propus sa scriu un articol pentru blog, dar am avut o mica dezamagire in ziua respectiva care atunci, pe moment, mi s-a parut mai importanta decat scopul "calatoriei" mele in Sibiul. acum mi se pare mai inportant sa imi scriu parerea despre concertele din Piata, poate si pentru ca mai erau persoane care se asteptau la un articol din partea mea.asa macar simt ca nu scriu numai pentru mine, scriu si pentru alte persoane care nu au fost acolo si care isi doresc sa fi participat la veselia indesata in acea Piata.
dimineata....mi-e dor de diminetile de vara in care soarele ma trezea ciocnindu-mi in geam, in care pasarelele concurau cu ceasul desteptator(care in majoritatea situatiilor nu mai exista)
, in care dormeam cu balconul descis si la o anumita ora trageam plapuma pe mine pentru ca vanticelul imi facea vizite. asa...la toate astea am avut timp sa ma gandesc in timpul dusului de dimineata. am fost singura acasa si mi-am permis sa il lungesc, fara sa fiu intrerupta de vreun chitait suparat.
ha- am facut si curatenie. nu ca mi-ar placea mie foarte mult, dar aor sentimentul acela de ordine, de echilibru, si ador zambestul multumit al mamei mele cand imi sare in brate pentru ca ma facut curatenie in toata casa.
pe la 10.30 am pornit inspre Sibiu.tot asa, muzica pe masina, numai ca de data asta si eu si Diana eram racite su cantam undeva dintr-un canal.nu mai tin minte exact melodia care mi-a placut cel mai mult, dar stiu ca atunci cand o sa trec prin locul unde am ascultat-o o sa mi-o amintesc.in schimb, la tata cel mai tare i-a placut melodia de la Bily Idol-Sweet sixteen.m-a intrebat de unde o am si i-am taspuns ca am primit-o de ziua mea de la un prieten.mi-a spus sa ii transmit ca "are gusturi baiatu ala, nu gluma".melodia asta stiu ca am ascultat-o inainte sa intram in Medias acolo unde printre copaci se vad primele case(si culmea, majoritatea sunt rosii)
de data asta am stat foaret putin la Medias...
aer! in sfarsit aer de Sibiu!Dumnezeule, ce bine ma simt in orasul asta!acum iarasi incep cu cate-ceva preferat din Sibiu, eh acuma nu exagerez, doar acolo am baut cel mai bun frappe si am fost in cea mai faina librarie.
asa, deci dupa ce am baut frappe am mers la concert.la inceput am stat pe banca, era inainte de 16.00 asa ca nu era nicio sansa sa cante cineva.mancam un sandwich cand aud o voce cunoscuta in microfon: "Dumnezeu nu apare la stiri". ma frec la ochi, trag o privire gen Mutulica din alba-ca-zapada- "ma, asta e Tudor Chirila"nu am mai tras un sprint de multa vreme, dar d data asta in cateva secunde am fost in fata scenei.da, ai citit bine, Vama a cantat o melodie INTREAGA inainte sa inceapa concertul propriu-zis
gata repetitia...apar pe scena Aurelian Temisan si Monica Davidescu alaturi de Pepe. prima impresie- ridicat din sparnceana, dar a 2-a -OMG- Pepe chiar are voce, si ce voce...
dupa Pepe vine o formatie din Portugalia(cred)- kaoma. aici a fost o chestie destul de ciudata.dansatoarea este prezentara ca fiind foarte draguta("foarte" accentuat), carismatica, cu un corp nemaipomenit, un un par stralucitor...si tot asa abertatii peste aberatii si cand a aparut pe scena m-a facut sa cred (pe moment cel putin) in teoria Evolutionista. de dansat dansa destul de bine, nimic de comentat, dar coregrafia era jalnica.
au urmat 2 frati dintre care unul canta foarte bine si unul dansa foarte bine, dupa care-Vama.stii ce inseamna sa iti iasa ochii din orbite si sa ti se lipeasca de scena, urechile sa iti tiuie de fericire si restul corpului sa nu te mai asculte?
excelent, pur si simplu excelent!vocesa ii era tulburata atunci cand trebuia sa ii fie, puternica doar la momentul potrivit...cand a cantat "pe sarma" am inchis ochii si am simtit cum eram doar eu in universul meu, puteam sa fac ce vreau sa primesc pe cine vreau acolo, fara stress si grijile zilnice. m-am simtit bine, excelent, am fost fericita.lipsea doar cineva pe care sa iau in brate...
ce mi-a mai placut a fost Voltaj unde am tot topait si Holograf...H-O-L-O-G-R-A-F. da, incercam sa ma auto-conving ca holograf chiar a cantat.simteam fiecare melodie mai plina de viata, mai profunda, toate asa cum trebuiau sa fie.mi-a venit sa plang cand a cantat "sa nu-mi iei niciodata dragostea" si cred ca am si plans.am inceput sa tremur pentru ca am inteles pentru prima oara pe deplin intelesul melodiei....chiar si cand am venit acasa dealurile, muntii chiar si stelele de dupa nori cantau prin mine: "poti sa-mi iei tot ce-am mai scump pe lume, poti sa-mi iei zilele, noptile sau anii de vrei,poti sa ma lasi singur intr-un loc anume, de unde sa nu pot vreodata sa ma-ntorc la ai mei, dar sa nu-mi iei niciodata dragostea, dar sa nu-mi iei niciodata dragostea..."

sibiul nu ne lasa sa ne plictisim sambata

2008-09-26T07:18:00.000-07:00

Sambata, 27 septembrie, Piata Mare din Sibiu va fi gazda unui maraton de concerte cu intrare libera. Printre artistii internationali invitati sa-i distreze pe sibieni se numara Ruslana, Dr. Alban, Jennifer Rush .

Program concerte Piata Mare din Sibiu:

16.00:

Pepe si trupa lui
Kaoma
Gibson Brothers
Vama

19.00:

Voltaj
Dr. Alban
Holograf
Jennifer Rush
Ruslana

23.X.2007

2008-09-25T06:42:00.000-07:00

tocmai am gasit primul meu text din liceu si tin neaparat sa il scriu pe blog
porniti de la urmatorul citat:
"cartea nu imi punea piedici si norocul imi canta in struna...totusi scoala imi ramanea pe dinafara, neindragita.de altfel, niciodata scoala si inima n-aveau sa se-ntalneasca. nu, niciodata... starea de elev o simteam inlantuitoare ca un urat sa-ti chemi moartea. nu ma speriau greutatile scolii. trebuia insa, sa infrunt un urat fara capat si fara fund al saptamanilor".(L.Blaga-hronicul si cantecul varstelor)
* * *
pe nisipuri miscatoare...

copilarie sau adolescenta?...mai rau este atunci cand te afli pe acel pamant de trecere, cand, in primele clase de scoala, mai mult te-ai jucat o joaca de copii, acum ai ajuns sa fii impins de imprejurari, sa fii impins sa devii cineva.
oare, nu s-au saturat toti copiii-adolescenti atunci cand le zic parintii: "trebuie sa inveti ca sa ajungi cineva"...sa inveti!...dar inima lor ramane la jocul de ieri, nicidecum la invatatul de astazi sau la grijile de maine.
dar am ajuns, am ajuns sa ma confrunt cu acel balaur care ii speria pe toti, acea trecere, ceea ce facea saptamanile la scoala lungi, infinite, iar atunci cand erai copil nu era asa, erai o pasare libera sa zboare unde doreste, unde o duce inima(sau cel putin asa te simteai). atunci inima si mintea au inceput sa se lupte neincetat. de ce sa faci asa? pentru ca iti dicteaza inima, pentru ca asa simti tu ca e bine. dar de ce sa nu analizezi situatia? tot timpul de acum incolo aceste ganduri o sa se afle in antiteza.de ce?...
asa cum inima si mintea nu se intalneau, nici inima si scoala nu si-au dat intalnire. de ce sa inveti pe rupte cand altii triseaza si iau note mai mari? de ce sa participi la un concurs daca este programat dinainte cine o sa castige?
starea de elev...acum este un chin. cand vezi profesorii linistiti si blanzi cum vin la ora, hai ca incepi sa indragesti scoala, dar cand vine cate o profesoara sau profesor care nu are rabdare nici cat un bob de mazare, ce te faci? esti copil si trebuie sa il asculti, dar el nu te asculta, nu il intereseaza ca tu nu ai inclinatie spre asa ceva, ca tu esti visator , nicidecum un adept al stiintelor exacte.
scoala este ca desertul. mergi, simti ca ramai fara suflare, dar cand te astepti mai putin gasesti o oaza. te bucuri de ea, dar trebuie sa mergi mai departe si iarasi dai de caldura,nopti reci si scorpioni.
cand esti copil "vezi lumea intr-un fir de nisip si cerul intr-o floare salbatica", si asa si trebuie...

o scurta istorie a unei zi si mai scurte

2008-09-25T04:53:00.000-07:00

dimineata... a doua zi de scoala, 6.00. mai dorm. 6.15- mama deschide usa cu un pocnit brutal, phu. mai bine ma trezeam la 6.00.
ma duc in bucatarie sa beau apa. ma arde, atat de rece este.ma duc la dus.apa calda, perfect! incepe meditatia de dimineata. am o melodie in cap, dar nu vreau sa o cant pentru ca e prea trista. tot ce sper acum e sa nu intre mama sau tata in baie. sa ma lase sa gandesc, sa savurez apa, sa...tot!
ma duc sa mananc, dar nu am pofta de mancare.mama iarasi insista: "daca nu mananci, nu o sa te simti bine la scoala... stii, anemia"...de nu am auzit fraza asta in fiecare zi anuk trecut, nu am auzit-o niciodata. gata, dimineata vreau sa fiu singura, dimineata e singura parte din zi in care vreau sa fiu singura.e asa greu de inteles?
mda...partea mea "preferata"- mersul la scoala, pe ploaie, pe nori urati, pe somn.bine ca la intrarea in scoala ma intalnesc cu Diana. are puloverul acela pufos.perfect. o iau in brate si incep sa zambesc.
prima ora...Zorro si-a pierdut barba. intra in clasa obosit, in reluare.se opreste in fata clasei si ne saluta incet, se clatina. se vede ca se chinuie sa ne vorbeasca.incepe. crede ca suntem clasa a IX-a.isi cere scuze.incepe lectia. parea ca nu vrea sa ne predea, numai ca se simte obligat sa isi omoare timpul. in timp ce ne preda scoate cate un mormait slab, apoi incepe sa ne explice ceva despre tesuturile vegetale. iarasi se clatina si ii fuge gura intr-o parte, ca unui actor prost. se suna...ce ora lunga. ne zice mirat, cu o nuanta de puppy face- "vreti sa plecati?" stam toti linistiti si cu ochii atintiti inspre el. cred ca nu a suportat atatia ochi pe el si a plecat.
cafea! nu naturala ca nu imi place.vai de mine ce de boboci sunt!e plin, dar plin asa ca oriunde calci, aterizezi pe un picior de boboc.(si de altii, ca sa nu facem discriminare)stau la rand.intra cineva in vorba cu mine. ii raspund sec, inca vreau sa raman singura, adica nu singura- sa am lume in jur, dar sa nu ma bage in seama. am ajuns la etajul 1. zambesc fara sa vreau. se suna si cobor, nici nu stiu de ce am urcat pana acolo.
diriga... are ceva de completat si profit ca sa scriu asta. in ore nu prea ma timp, desi mi-as dori sa pot scrie exact in momentul in care simt ceva nou, atunci cand ma patrunde vreun gand...
pauza mare. mi-as fi dorit sa vorbesc cu Csabi pentru ca avea ceva de zis si pana la urma chiar trecem prin aceleasi momente in aceleasi perioade, dar nu a fost sa fie. nu poti sa vorbesti presat de agitatie,de toata zumzaiala din pauza. vorbim altadata.
acum am germana si dam test, asa ca sa vada profa ce stim. (deci nimic)ne-a dus in fosta clasa a XII I-ului; nu stiu daca aveam nevoie sa merg acolo, preferam sa mi-o amintesc asa cum am vazut-o ultima oara: impodobita cu rosu si alb, dezordonata, cu tot felul de papirusuri scrise.
am ajuns in clasa.eram foarte agitata, nu stiu...era un aer asa, apasat, incarcat inca, cu frecventa gandirii clasei de anul trecut.acum nu stiu daca asa ceva se poate mentine intr-o incapere, intr-un lucru asa material, dar e sigur ca s-a mentinut in mintea mea.
testul a fost foarte interesant. e superba chineza asta moderna.trebuia sa descriem 4 poze. in prima era un copil lipit de un copac, probabil intr-o primavara.tatal lui a batut un cui in copac, iar peste un an cand s-a dus sa se masoare din nou, copilul a observat ca a intrat la apa. yeah, right! cum zicea Einstein:"doua lucruri sunt infinite: universul si prostia. despre univers nu sunt sigur." si ce fata avea tatal! in niciun caz nu s-a gandit ca asa printr-un miracol al naturii pomul ala poate sa creasca.
romana. colegii astia chiar nu stiu sa taca. profa asta vine, scrie cineva la tabla comentariul luat de pe net si gata, fara explicatii, fara nimic. acuma se targuiesc cu ea sa tragem comentariile la imprimanta si in clasa sa discutam. cum reactioneaza majoritatea oamenilor in varsta atunci cand li se propune ceva nou?exact, resping ideea. o, gata! scrieti si taceti. pe cine intereseaza ca tu ai ascutitoare buna sau nu, ca ti-ai pus extensii, sau alte mii de prostii care ti le debiteaza gura(sigur nu mintea)?macar de ai vorbi incet, dar ai o voce...
deja a trecut jumate de ora si colegii mei inca explica cum vor ei sa se predea in ora de romana.in cel mai bun liceu din oras, pardon, "Colegiu National" se face romana, limba materna, din parti!
imi pun castile...si declar ca e groaznic intr-o clasa cu 26 de fete cu personalitati puternice

help!

2008-09-24T08:09:00.000-07:00

cum inspiratia mea nu vine la "umbra sticlelor de bere", ci la umbra orbitoare a oboselii, am nevoie de voi ca sa ma lamuriti cu ceva(raspunsul la intrebarile care ma framanta le primesc noaptea si acum e zi, deci va dati seama).
se presupune ca aveti in fata o carte pe care scrie jurnal si eseuri(jurnal eseistic- daca exista asa ceva- nu stiu, ca la halul in care fac eu romana la scoala...) ce v-ar placea sa cititi acolo?
asa, este vreun blog post scris de mine care l-ati baga in volumul acela?
pls dati raspunsuri ca ma framanta lucru asta de ceva vreme si s-au saturat si colegii mei sa vorbeasca cu mine si eu sa visez cu ochii deschisi la asa ceva, macar daca m-as apuca as fi atenta in jur ca sa am despre ce sa scriu...deci in niciun caz nu m-ati incuraja pe mine sa scriu asta, ci mi-ati salva colegii:))

Pierzanie

2008-09-24T06:06:00.000-07:00

Deschide-mi portile Raiului Inflacarat.Ghideaza-mi pasii.Ia-ma de mana.Lasa parfumul noptii sa-mi patrunda in haine.
Lasa-ma sa inghet in propriul frig.Atunci tu sa ma incalzesti cu bratele-ti de foc.Lasa armura jos si lasa-ma sa-ti ating bataile inimii.
Eliberarea mea era doar o scuza ieftina.Ma tii prizionera cu cheile in mana.Cui ii trebuie chei?Cine vrea sa scape...?
Privirea-ti rece scoate lacrimile de sange din ochii-mi cenusii.Atunci tu sa-mi sruti buzele ranite de lacrimi si vorbe zadarnice.Umple vidul cu parfumul florilor de noiembrie.
Nu-ti irosi vocea.Nu spune nimic.Urechile-mi cauta linistea lunii.
Genunchii inmuiati imi vor atinge brutal cimentul stancos.
Ridica-ma si impinge-ma pe drumul tau.
Da-mi parul inocent de pe ochii vinovati.
Saruta-ma pana buzele-mi vor seca.
Fura-mi supradoza de vise...fa ce vrei cu ea.

Loveste-ma si scoate-ma din vis!

In cautarea disperata

2008-09-24T06:04:00.000-07:00

Luna plina,stele calzi,nori albi,noapte cenusie si adieri reci.Natura curata...Lumea cruda,neiertatoare,nemiloasa si sadica...
In cautarea fericirii am pierdut argintul oceanic.
In cautarea fericirii am pierdut norii albi din noaptea neagra.
In cautarea fericirii am pierdut Luceafarul din par.
In cautarea fericirii am pierdut...zambetul.
Parfumul fierbinte al ierbii negre sedeaza insectele hiperactive.
Imaginea ramane adancita in betia gandului...

Si atunci se aude vocea nemiloasa a realitatii sangerii.Vorbeste degeaba.
Realitatea e o nemernica a carei minciuni e un adevar.
Nemernica sadica...iubita...nemernica sadica.
Nu mai caut!Ce caut eu e pe fundul cosului de gunoi din Fabrica de Fericire.

Fiindca Iadul si Raiul s-au unit in acelasi loc...pe Pamant.

Drumul catre nemurire

2008-09-13T03:31:00.000-07:00

Caut noaptea aceea in care voi fi imbracata intr-o rochie alba,lunga,brodata cu stele;cand vantul se va juca cu parul meu rebel si lung.In noaptea aceea ma voi plimba singura,ma voi indrepta spre drumul fericirii vesnice si a nemuririi.
In par voi avea o floare,un trandafir alb,fara spini,cu petale de matase.Voi pasi pe nisipul moale,dar voi calca pe lacrimi.
Imi voi umezi fata cu apa sarata a marii dulci.Voi privi cele doua luni:cea de pe cer,hotarata, nemiscata si luna cea fricoasa,care tremura pe ape.
Ma voi uita pe cer si imi voi zari numele scris cu stele turcoaz.
Voi pluti cum numai in vise mai faceam.
Va ploua 9 minute cu picuri de cristal.Voi fugi prin ploaie,calcand pe nisip,tinand slapii in mana.
Ma voi impiedica si voi cadea.
Luna cea tremuranda ma va chema si ii voi asculta chemarea.
Am sa las deoparte toate lucrurile ce le am la mine si ma voi indrepta spre ea.
Rochia va cadea de pe mine,trandafirul va aluneca din par,slapii se vor arunca din mana.Toate cad,mai putin fluturele de safir de la gatul meu.
...si voi fugi spre luna tremuranda si uda.Cand picioarele mele vor atinge apa dulce a marii sarate, fluturele va prinde viata dar va ramane cu mine.
Voi innota pana cand luna va disparea si va rasari "aurul vazduhului".

Atunci imi voi lua ramas bun de la Luna pentru putin timp si voi porni din nou la drum ,imbracata in rochia brodata cu stele ,cu slapii in mana,cu trandafirul de matase in par si cu fluturele de smarald la gat...

holograf-dincolo de nori

2008-09-11T12:54:00.000-07:00

"nu cer iertare pentru tot ce am facut
cer o raza de iubire s-o iau de la-nceput
am puterea sa schimb ceva in lume
am puterea de-a visa
dincolo de nori
e lumea...mea"

...niciodata nu am mai simtit versurile astea asa cum le simt acum

concert Strange

2008-09-11T01:05:00.000-07:00

concert Strange in 19.09.2008 in Teatru 74, ora 20.30 (am scris inca o data ce e scris pe afis...nu de alta, dar mi se modifica poza cand o pun pe blog)

2008-09-11T00:54:00.000-07:00

Sibiu,Sibiu. tu ce imi faci?tu chiar nu vrei sa ma lasi sa treaca luna fara sa te vizitez?la orice alternativa apelezi. ai noroc ca de data asta ai nimerit cu o invitatie pe care chiar nu pot sa o refuz...concert Vama in 27? mi se pare sau visez? ai habar de cand asteptam asa ceva?:)) hai ca e ok si mai tarziu decat niciodata

Ploaia

2008-09-09T06:51:00.000-07:00

s-au schimbat multe...sau mi se pare mie?dar multe au ramas la fel.

in seara aceasta nu mai sunt stele.nu mai privesc cerul.
nu-mi dau seama daca norii sunt reali sau exista doar in sufletul meu.pana acum doar stelele m-au inteles.vorbeau cu mine in fiecare seara.poate si norii ma-nteleg.ce vina au ei?ei doar fug...fug de fulgere.a fulgerat.
si cerul plange...si norii plang...si eu plang...
a fulgerat din nou.s-a intors vremea rea.pentru mine e vreme rea si cand afara e senin.atunci erau stelele.stelele...erau si stelele.aveam cu cine sa vorbesc.era diferit.
vreau sa fie altfel.vreau sa ma eliberez.norii tocmai plang,scapa de povara de pe umeri.dar cu mine cum ramane?

unde e steaua mea?

a fulgerat inca o d...de doua ori.nimeni nu stie daca obrajii mei sunt umezi datorita ploii sau datorita lacrimilor...nimeni nu va stii.
vremea din sufletul meu e ca cea de afara.tuna,fulgera,ploua,bate un vant...un vant puternic.
in seara aceasta nu am vazut nici macar apusul.nu am avut parte de un cer sangeriu.nici macar o raza nu a scapat de furia vremii.

...pentru ca soarele meu apune de mai multe ori decat rasare!

2008-09-08T10:42:00.000-07:00

La un moment dat am crezut ca nu mai mergem. nimeni nu avea bani de benzina, motorina sau ce o fi, nimeni nu avea timp sau pleca la mare sau la bunici, dar totusi ne-am dus. am mers cu ai mei.
drumul, desi era cel obisnuit, acum mi s-a parut altfel.muzica o simteam mai aproape, copacii mai verzi, satele mai linistite. ne-am apucat sa cantam cu mama si Diana. m-am simtit bine. pot sa spun ca am fost fericita. soarele...soarele zici ca era pus acolo sus pentru mine.
am ajuns la Medias, primul nostru obiectiv.buni stralucea de bucurie cand m-a vazut, si eu m-am bucurat ac se simtea asa de bine. am stat la ea in brate asa cum am facut-o de atatea ori cand eram mica.
locul meu natal,locul meu "de bastina"...de obicei mergeam acolo cand simteam nevoia sa gandesc fara sa ma intrerupa nimeni sau cand trebuia sa invat pentru examen. tot timpul Mediasul a fost un loc de purificare pentru mine. dar acum nu ma mai pot duce sa gandesc sau sa invat pentru ca verii mei s-au mutat in aceeasi casa cu bunica-mea si vor tot timpul sa ma scoata in oras, iar eu nu vreau asta- nu cu ei.
daca "acasa" nu a mai putut fi locul meu de purificare, am iesit din cuib si am cutreierat lumea- adevaratul Medias.
sunt unele lucruri care te fac sa te simti "mai om". nu zic ca ele sunt neaparat in Medias- pentru mine acolo sunt.poate si in tg.mures, langa hipodrom pe malul Muresului sau sus la fostul apartament.sunt locuri incarcate de amintiri placute...am dus-o pe Diana e firul vietii mele, de la cele mai apopiate locuri de sufletul meu la cele mai putin apropiate, dar totusi calde.
am inceput cu valea. nu stiu ce parau este acolo, dar stiu ca se varsa in Tarnava Mare.sunt mici caderi de apa in a caror spuma imi odihneam odinioara ochii. amintiri...asa, bombardamente cu amintiri.
apoi am mers intr-un loc mai istoric unde ma simt de asemenea foarte bine.poze, poze, poze...cu fiecare copac, apropo- am luat in brate un copac; normal ca mi-am cerut voie mai intai, dar el m-a certat: de ce imi cer voie cand vreau sa fac pe cineva fericit, dar el nu stie ca unii chiar nu vor sa fie facuti fericiti de catre mine...
tzup in masina si Sibiu- here we come! si Sibiul l-am simtit cald. poate pentru ca m-am nascut intr-un oras istoric, ma simt atrasa de fiecare oras incarcat de istorie. am fost in libraria mea preferata, pe podul minciunilor si apoi la teatru. un muzical inspirat din "o noapte furtunoasa" a lui Caragiale. initial mi s-a parut de prost-gust, dar totul a luat o intoarcere impresionanta.
dupa spectacol am iesit iarasi pe pietonala si asa cum veneau oameni multi inspre mine, cum vedeam fiecare placuta cu "monument istoric" am simtit ca in acel moment al vietii chiar acolo trebuie sa fiu.
in ciuda faptului ca a fost o zi excelenta, totul s-a terminat cu o criza de astm fara inhalator, cu greata lui Sartre, cu nebunia geniilor, cu frica lui A.V. de a nu fi unic, cu o poza de familie arsa intr-un incendiu, cu un avort, cu un cutremur, cu un 2012 al metafizicienilor, cu un Hitler al sec. XXI, cu totul distrus...

Pentru Vara!

2008-09-07T03:16:00.000-07:00

Astepti sa inceapa scoala???-o intrebare stresanta...
raspunsurile difera...inainte spuneam ca nu,acum ca da...ce rost are?ca o astepti ca nu o astepti trebuie sa te conformezi ...oricum incepe.
o noua etapa pentru mine...acesta e singurul lucru pentru care astept sa inceapa...e o schimbare importanta pentru mine.
parca sunt mai multe motive sa nu o astept...
imi va fi dor de noptile in care stateam intinsa pe spate si admiram cerul plin...plin de stele;cum observam fiecare miscare de pe el.
imi va fi dor de povestile dupa ora 12(noaptea)...la "umbra" nucului din fata casei.
imi va fi dor de multe,de multi.
imi va fi for de clipele petrecute cu "Clientul",de John Grisham,la umbra frasinului,ascultand ASOT with Armin Van Buuren,stand intinsa pe iarba pufoasa.
vara a stiut sa ma faca sa zambesc.
nu vreau sa imi fie sters zambetul...vor mai fi si alte veri ,vor mai fi si alte vise...multe vise.
ma tot gandeam zilele acestea...ce repede a trecut vara.a trecut repede dar s-au intamplat multe.
s-a intamplat tot ce a trebuit sa se intample.am trecut si peste ce a fost bine si peste ce a fost mai greu.in momentul acesta ar trebui sa ma simt foarte bine...nu duc lipsa de nimic,momentan...
totul e pe dos...

...cand visul e rupt din realitate

2008-09-05T05:46:00.000-07:00

ma pierd cand e vorba de introduceri.poate doar atunci cand esentialul are o valoare prea mare pentru mine.
mai tin minte cand el i-a sters lacrimile ei.le-a sters cu un zambet.mai are zambetul,cadoul lui pentru ea.as vrea sa-l revad,dar il tine ascuns.
calc pe urmele ei.ce ar fi fost intre el si ea ar fi putut fi sfasietor de intens.
nu inteleg.in visul meu poate se repeta istoria.cu un an mai tarziu sa trec prin ce a trecut ea,sau eram ea.de ce ea?de ce el?de ce acel vis?
stiu ca el va citi asta.nu stiu daca trebuia sa scriu toate acestea.poate e prea evident,poate imi e frica sa nu fie prea evident.am invatat sa am rabdare.
am ajuns sa cred ca stau in calea fericirii mele;dar stiu ca el-EL al meu- exista.nu cred ca sta asteptandu-ma cu bratele deschise(asta e deja basmul cu Fat-Frumos).
simt cum pasii mei calca pe urmele ei.
visele care au fost candva realitate iti dau de gandit.

Am invatat

2008-09-05T05:45:00.001-07:00

acelasi scris,aceleasi ganduri,alt pix...dar ce conteaza?ceea ce reprezenta candva "noi" nimeni nu poate reda.
"unele lucruri pur si simplu sunt facute pentru a nu fi uitate"-K.A.E.
imi amintesc si acum 3 voci cantand pe strada in mijlocul noptii.doar ele,3 stele a caror lumini vor straluci indiferent de vreme.
nu s-a pierdut nimic.toate au ramas,doar ca acum se pot privi din unghiul amintirilor.sunt de acord cu un foarte bun prieten.amintirle nu sunt mereu frumoase si daca sunt,se ajunge si la cele triste.
zambetul mi-a fost sters de o lacrima.
ma simt bine.invat din zambetul prietenilor,invat din adierea vantului,invat de la stele.am invatat sa zambesc.stiam si inainte,dar zambetul meu spune mult mai multe acum.

"Nimic nu e permanent in lumea asta,nici macar propriile probleme"-Charles Chaplin

Phoebe si scutul

2008-09-05T02:30:00.000-07:00

astazi e mai ganditoare ca de obicei.ei o tot intreaba daca se simte bine.
"ma simt bine",le raspunde dupa un scurt moment de gandire.asta vroiau ei sa auda,ea stia perfect ca nu asta vroia sa spuna.
privirea ei pierduta isi regasi directia.se uita la ei..
oare asta isi doreste?sa fie langa ei?stia perfect ca da,e exact unde trebuie,cu cine trebuie.ei sunt scutul ei.o apara de el.
e interesant cum cineva care probabil a uitat de existenta ta iti poate face inca rau.la asta se gandeste Phoebe.
de data aceasta a fost inteligenta.prea mult timp viata s-a scurs din ea,incet,prin lacrimi de sange.acum nu ii mai este frica,are scut.orice privire si orice gest ii este controlat.
o deranja,dar aprecia.asa era cel mai bine.

"Nu exista coincidente,fiecare joaca un rol"

Pierderi de timp?

2008-09-03T04:12:00.000-07:00

Pur si simplu nu vreau sa imi pierd ideile incercand sa caut introducerea adecvata,chiar daca as sti exact in ce ar consta introducerea.

Nu vreau sa ma mai pierd in vorbe.vorbele-s de prisos.ba nu-s de prisos.poate pentru mine,in seara aceasta chiar sunt de prisos.pierd mult timp cautandu-mi cuvintele.pentru ce ?cand e vorba sa le adresez cuiva,le rostesc,dar cu alt ton.genunchii mi se inmoaie si le rostesc cu o voce tremuranda.nici macar nu se aproprie de ce vroiam realmente sa fac.La ce folositor ?am invatat sa nu imi pierd timpul cu regrete.fac ce fac si tot acolo ajung.of of…

Nu ma plang.nu ma mai plang.cand e vorba sa imi traiesc viata o fac.trista,vesela dar nu conteaza.chiar nu conteaza.acum imi exprim furia,sa ii spun asa.furia fata de mine ;pur si simplu fata de mine.asta fac eu.probabil e principalul meu talent.

Nu ma plang.dar de fiecare data cand gresesc vorbesc cu duritate despre fapt a mea.nu sunt sigura ca am ceva impotriva mea,defapt fac asta pentru a nu-mi repeta greselile.

Asa sunt eu…desi nici eu nu sunt conformata cu ideea.cand e vorba de mine niciodata nu ma pot obisnui.cu ce ?probabil cu mine.

Festivalul international al artei lirice- editia a VII-a(Sibiu)

2008-09-01T01:31:00.000-07:00

DUMINICA 7 SEPTEMBRIE 2008, ORA 19- SALA THALIA
"O noapte furtunoasa"
Musical de Roman Vlad
opera comica pentru copii Bucuresti

MIERCURI 10 SEPTEMBRIE 2008, ORA 19- SALA THALIA
concert extraordinar Leontina Vaduva
dirijor: Petre Sbarcea
orchestra simfonica a Filarmonicii de Stat Sibiu

DUMINICA 14 SEPTEMBRIE2008, ORA 19, PAVILIONUL 2007
"Aida" de Giuseppe Verdi
spectacol realizat in colaborare cu Opera Nationala din Timisoara
conducerea muzicala: Victor Gheorghe Dumanescu
orchestra simfonica a Filarmonicii de Stat Sibiu

JOI 18 SEPTEMBRIE 2008, ORA 19- SALA THALIA
"Sulle ali della voce"
concert de arii din oprere realizat in colaborare cu Teatro Lirico di Spoleto
"Adriano Belli" - Italia
dirijor: Carlo Palleschi
Orchestra simfonica a Filarmonicii de Stat Sibiu

bun...acum nu stiu voi ce faceti(si nici nu ma intereseaza, intr-un fel), dar eu imi fac drum prin Sibiu

Cerul

2008-08-30T12:43:00.000-07:00

Nu vreau sa vorbesc despre originalitate,dar,pentru cei pe care ii deranjeaza ca postez si pe Mind Break si pe Le Chateau Du Penses,va rog frumos sa nu imi vorbiti despre originalitate!

Imi place sa pierd vremea admirand cerul.Pentru mine nu e o pierdere de timp!

Multumesc pentru fotografii!

2008-08-28T03:24:00.001-07:00

Poate gresesc.defapt m-am saturat sa cred ca tot gresesc.nu sunt sigura daca sa renunt sau nu.poate fac o greseala mare daca renunt,de aceea prefer sa nu ma bag in detalii.

A trecut ceva timp de cand am inceput sa simt ca lipseste ceva,ceva ce sa imi tina timpul ocupat si sa fiu implicata mult.minte,trup si suflet.sa fie plictiseala de la sfarsitul verii ?dar nu sunt plictisita.mi-au intrat multe lucruri noi in rutina,de asemenea si multe persoane in viata.poate eu le-am intrat in viata si in cercul de prieteni.partial e tot una,am vrut sa schimb putin puctul de vedere.acum ca tot am vrut sa schimb punctul de vedere am remarcat ca am lasat multe obiceiuri (bune/rele) deoparte.

Sunt deschisa la orice.daca s-ar putea as plati pe cineva sa imi raspunda la unele intrebari care mi le pun de mult timp si nu le agsesc raspunsul. Sunt probabil ajutata dar putin si rar.nu vreau sa fiu servita cu tot ce vreau.imi trebuie un indiciu bun si de restul ma ocup eu.

Am stiut de la inceput ce vreau sa scriu si de ce subiect vreau sa ma iau.dar acum,cand recitesc ce am scris,ma regasesc tot pe mine dar in mai multe situatii.

Si totusi,m-am speriat putin.oare eu imi caut o activitate care sa imi placa,pentru ca asta imi doresc SAU pentru ca vreau sa imi fie distrasa atentia.Fata de ce ?nu stiu,dar imi e frica sa aflu.

Usa fer(m)ecata

2008-08-26T02:28:00.001-07:00

…Stand ieri afara cu G-rex,la o Cola,imi suna telefonul: TATI! Imi acord o fractiune de secunda inainte sa raspund,ca sa ma gandesc daca am facut ceva rau.

Raspund !

Tata :Danny cum ai incuiat usa ?Uite eu acuma stau in fata usii si efectiv nu pot baga cheia in usa!

In acea clipa am avut un flash cu exact ce am facut:Cheia din interiorul apartamentului era bagata calumea in usa,iar eu,cand am plecat am incuiat automat usa(am ridicat clanta in sus).

Tata:Danny mai esti?Hai repede pana acasa.

I-am raspuns cu o jumatate de gura ca merg.G-rex a venit cu mine pana acasa,unde tata statea in fata usii,disperat sa intre.

Cand sa incerc sa bag cheia in usa…abia daca intra.A mai incercat odata tata,am mai incercat odata eu,a mai incercat odata tata,a incercat si G-rex de cateva ori.

Imi tremurau genunchii,tot imi repetam in gand « AM PUS-O,DA’ AM PUS-O RAU DE TOT ».

Spre surprinderea mea tata era chiar calm,mama inca nu stia,dar de reactia ei imi era putin frica.Imi si imaginam ce agitata ar fi fost sa afle...Pana cand...:

EU :Tati nu ai in telefon numarul de la Baron(Firma care ne-a montat usa de cel mult 2a luni).

Tata :Nu da’ stai sa o sun pe mama ca ea sigur il are.

Am inghetat pe loc.O suna tata pe mama.Tata statea in capatul holului in fata usii,eu in celalalt capat al holului langa intrerupator ,in caz ca se mai inchide lumina.G-rex intre noi.De la un capat al holului la celalalt am auzit ce a zis mama.Am inghetat.

Am sunat la vecinii de vizavi…sa vada daca cu ceva mic si ascutit nu pot impinge cheia din interior afara…degeaba.Pana cand il vad pe vecinu si pe tata cum studiaza scara de siguranta a blocului,si ma pun sa merg pana jos sa vad daca am geamul de la balcon deschis.

CE MAMA NAIBII VOR SA FACA ASTIA DOI ????BALCONUL E FIX PE COLTUL BLOCULUI SI NICI UNU’ NU MAI E IN FLOAREA VARSTEI !

Cand coboram scarile imi tremurau genunchii de Doamne si Fereste !

Ajung jos…teapa.Geamul inchis.Noroc ca am verificat sic el de pe colt si am vazut ca era deschis.Urc sus sa le spun.

Sa nu mai zic ce tremurat m-a apucat cand am vazut ce pregatiri face tata ca vecinu’ sa coboare de la balconu de la etaju 4,la balconul nostru(etajul 3),sa intre prin casa sa ne poata deschide usa.Doaaaaaaaaamne !

Stateam in fata usii,cu G-rex si cu tanti Izi sa verificam daca nu se aude ceva din interiorul apartamentului.A durat mult.Sau poate a durat putin dar pentru mine oricum a fost mult.Film de suspans,nu alta.Asteptam sa vina mama s-apoi sa vedeti voi ce actiune facea !

Cum auzeam ca se deschide interfonu de la bloc mergeam sa verific speriata cine urca.

Din fericire totul s-a terminat cu bine,DAR ASTA NU O SA O UIT EU PREA REPEDE !

MULTUMESC NENEA VIOREL !!!!

2008-08-19T02:16:00.001-07:00

urasc sa vorbesc cu anumite persoane si sa nu le pot cere sa se puna in locul meu.

Mint !nu vreau sa treaca cineva prin acele momente doar ca sa poata sa stie ce simt.

Cel putin in cercul meu de prieteni asa e.stiu destule ca sa spun ca sunt singura in situatia asta.

In lumea intreaga sunt prea multe fete care stiu exact despre ce vorbesc si asta nu o zic cu zambetul pe buze.

Acesta e modul meu de a vorbi de ceva ce nu poate fi explicat in cuvinte.

Sufletul ma invinuieste pe mine pentru tot.imi accept vina si imi inghit cuvintele.

Si daca e de bine,cand e vorba sa ma cunosc pe mine nu mi-e frica,sunt pregatita pentru ce e mai rau !

2008-08-19T02:15:00.002-07:00

Pline de cinism sunt vorbele tale care se rasfrang asupra celor nevinovati.pana si inculpatii au avut un motiv sa faca ceea ce au facut.

Judecator esti tu.procuror esti…tu ;in acest joc in care tu hotarasti regulile.

Sunt perfect capabila sa iti citesc comportamentul,privirea ,bataile inimii,respiratia.

Poti sa fi judecator,procuror…ai fost marioneta defapt.

Esti un judecator incapabil sa dea o sentinta.pedeapsa cu indiferenta ti se pare suficienta.te-ai gandit vreodata ca inculpatii s-au pedepsit inainte ca tu sa fi in cunostinta de cauza ?

Esti in litigiu cu ei.pentru ce ?nua i de castigat nimic,nu ti s-a luat nimic…dar te lupti.

Ai un IQ suficient de mare ca sa descifrezi exact ceea ce vreaus a spun.

Sunt un simplu pion al justitiei mele.

2008-08-19T02:15:00.001-07:00

cuvinte ascunse zi ce zi.adresate vantului.Vantul ! asimilat oglinzi in fata careia repeti un fragment care iti poate da reale batai de cap adresate unei anumite persoane.

poate le-am adresat,cu emotii sau cu un anumit procent de alcool in sange.poate prea multi oameni se prefac cand e vorba de regrete.poate prea bine fac,luand in considerare anumite circumstante.

un mic plus adresat cititorilor in cauza ‘’prefa-te !...dar prefa-te bine !’’

fac o pauza sa imi ascult vocea din capul meu.nemernica ! a ajuns sa vorbeasca in numele inimii.inima tace,dar bataile inmii vorbesc.

nu e cum imi doream sa fie !

uneori imi doresc sa nu vad ce e sub nasul meu.atunci …as auzi vorbele inimii.

realismul din mine ma impiedica sa dozez operele mele cu suficient lirism.

Hey / Confruntare

2008-08-19T02:14:00.000-07:00

Sunt doar eu,din nou.Cea din totdeauna.M-am schimbat sa stii! Nu mai sunt fata fata de care te considerai sus...sus de tot.

Fiecare are o pasiune.Un subiect de care ar vorbi ore-ntregi ,chiar si in fata oglinzii.Eu nu am vorbit in fata oglinzii.Am tacut.M-am gandit la timpul in care isi face efectul veninul de scorpion in contact cu organismul.Te-ai gandit vreodata la asta ?

Probabil acum dai un mic search pe Google sau poate doar te-am infuriat putin.

Am si eu punctele mele forte unde,oricat ai incerca nici macar nu ai ajunge prin preajma mea.

…asa ca te rog inceteaza sa iti asemeni comportamentul cu cel al unui copil razgaiat care totusi , abia a terminat generala,nici macar nu a prins fitele liceului,le-a prins deja doar din ce se povestea de ele.

O urare pentru...

2008-08-18T01:20:00.000-07:00

Imi amintesc si acum cand ma invatai pasii de dans,cand am mers la tine acasa si am facut poze,cand nu ne pasa de nimeni si de nimic,desi toata lumea avea ceva cu noi.Probabil asta ne-a facut sa ne intelegem asa bine de la inceput.

Mai stii cand ne-am uitat la filmul « Honey» sau « Bridge to Terabithia » ?Sau sticla de Cola cu efect de sampanie?

In diminetile racoroase de vara,la ora 7 jumate noi innotam in piscina pentru a ne ghemui mai tarziu in prosoape si a face poze amuzante.Daca nu inghetam de frig porneam in cautare de frappe.

Cam prea multe amintiri pentru a le scrie aici.Tot ce vreau sa spun e ca iti urez un calduros LA MULTI ANI si ca te iubesc mult !

2008-08-17T06:29:00.000-07:00

sunt de 5 zile la Giovanni si normal ca s-au intamplat tot felul de lucruri.am inceput sa cunosc tot felul de oameni: isterici, calmi calzi, ingamfati, neutri, oameni care doresc ketchup-ul incalzit, oameni care la 11 p.m. beau cafea ca sa se trezeasca din mahmureala (cica), oameni care stau 6 ore in fata la 2 halbe de bere si oameni care nu beau vin alb pentru ca are gust de butoi. uite un gust pe care nu l-am experimentat! bine, nu ajungeam sa ii cunosc pe oamenii astia(nici pe mine nu am reusit sa am cunosc in 16 ani si pe aia sa ii cunosc asa intr-o zi), dar acum vorbeam despre ce vor sa afiseze oamenii care vin la pizzerie.
mi-am inceput "cariera" schimband doua becuri. primul loc de munca. primul client...imi tremura mainile, chiar si picioarele. ma indrept inspre masa cu berile in mana. pun berea pe masa. ma chinui sa imi dezleg mana de mijloc, nu stiu daca nu cumva a fost lipita.o desfac. socuri de emotie imi trec prin ea. acum ma chinui sa desfac dopul. hai, desfa-te, te rog! nici chiar un dop nu sunt in stare sa desfac? yes, s-a desfacut! inca un dop...groaza mea. de la al treilea dop a mers usor.
prin a 4-a zi am dat-o cat de cat in bara(credeam eu pe atunci).a venit cineva si a trebuit sa stau jumate de ora fara sa fac nimic. este aici o batrana cu o gura, care te face sa te intrebi daca a facut bine Dumnezeu sa dea gura la toata lumea.(deja aberez, imi cer scuze fata de cei care chiar citesc asta) nu e problema ca are gura, ci ca scoate numai prostii pe ea. imi zice ca si asa lucrez numai patru ore si trei sferturi de ora fac (citez) matematici. intr-adevar, intre ora 16 si 23 sau 24 sunt exact patru ore, si eu (filoloaga cu par care merge spre blond), calculez mai bine.
cum pot sa bea oamenii astia atata Ciuc? mie asa de rau mi se pare, dar mai bine nu ma bag ca la ce guturi am eu la bere...
sunt momente in care nu mai simti presiunea atmosferei, dar simti presiunea gandurilor. acum mi-as dori sa imi vad toate gandurile intregi, nu numai asa pe bucatele, pentru ca sunt prea multe pe care nu le inteleg, dar candva o sa fiu atat de singura incat nimeni si nimic nu o sa ma mai poata opri din a le auzi. nici macar eu. poate de aceea visele mele sunt asa tulburatoare, asa ireale, pentru ca si daca ajung sa imi ascult gandurile, nu ascult partea care trebuie si atunci se elibereaza in timp ce dorm.am ajuns la concluzia ca mi-e frica sa ma cunosc. si cu asta iarasi am ajuns la ceva ce imi doresc, dar de care mi-e frica. asa e si partea din viata mea cu Egiptul: ador tot ce se scrie despre el, ador pozele pe care le vad, hieroglifele , evolutia scrierii lor, tot. o perioada am vrut sa devin egiptolog, dar mi-e frica de scorpioni.(acum te gandesti- ce prostie!)nici macar in reclame, in filme, in poze nu pot sa ma uit la ei.
oare o sa ajung o singuratica la fel ca batranul asta care vine in fiecare zi la pizzerie, care nu se spala si nu isi schimba hainele niciodata?(un lucru e cert- nu o sa am o barba asa lunga ca a lui) sau poate o sa ajung in sanatoriu la fel ca cei din "Zbor deasupra unui cuib de cuci"(Ken Kesey)
a trecut o zi de cand am scris ultimul rand. nu mai am indoieli. o sa ajung la spitalul de nebuni si nu din cauza fricii sau asa ceva. o sa ajung acolo din cauza voastra! gata! imi dau demisia!(asta e ziua in care mi s-a epuizat umanismul).
(peste 5 minute) Mi-am dat demisia, dar inca nu ma duc la casa de nebuni... deocamdata ma duc la festivalul de chitara clasica si zbor in vis legata doar cu o ata de realitate...adio giovanni!

Norii

2008-08-17T02:38:00.001-07:00

…unici in felul lor.Nu gasesti doi nori identici.

Mi-ar place sa fiu un nor.Alb !Sa fiu purtat de vant pretutindeni cand e cald,cand e frig,ziua,noaptea,fara sa obosesc.Sa stau sus,sus de tot,sa ma uit la muritorii de pe pamant ;sa ii enervez sau sa ii las sa ma admire.

Norii stiu multe.Mi-ar placea sa ii intreb ce e pe partea opusa lor.Sa imi spuna cum vad ei universul,sa imi descrie miile de ploi de stele pe care le-au vazut…

Festival de chitara clasica in Targu Mures

2008-08-11T03:17:00.000-07:00

CONCERTELE SE TIN LA PALATUL CULTURII

AUG. 12, 19:00
Ana Maria Iordache (RO)
Leata Eduard (RO)

AUG. 13, 19:00
Dimitris Dekavallas (GR)
Aleksander Wilgos (POL)

AUG. 14, 19:00
Beke Istvan Ferenc (RO)
Pollonitz Boroka(RO)
Podhorszki Gabor (HU)

AUG. 15, 19:00
Stan Zamfirescu (RO)
Pavlopits David (HU)

AUG. 16, 19:00
Izotov Anatoly (RU)
Gabriel Bianco (FR)

AUG. 17, 19:00
Pusztai Antal (HU)

Noapte alba

2008-08-06T12:52:00.001-07:00

“Pentru acele clipe in care simteam ca zbor,pentru gandurile bine ascunse in mintea mea,pentru pasiunea acelor clipe ramase amintiri,pentru zambetul care-mi colora chipul…pentru toate acestea!”

Parfumul noptilor tarzii de iulie se joaca cu amintirea atingerilor indraznete.

Doua elemente se imbina.Stelele lumineaza chipurile lor,chipuri care acum stralucesc. Doua chipuri radiaza in noapte ;nimeni nu le vede.

O noapte linistita.Doar bataile inimilor se aud.Nu e loc de vorbe.Buzele sunt prea ocupate.

La ureche ajunge o soapta nevinovata cu un inteles puternic. Pulsul creste,si creste,si creste...Inima sta sa sara din piept.Ei sunt prea ocupati ca sa observe.Ochii lor vorbeau. Atingerea moale a buzelor era din ce in ce mai intensa.Fara sperante ;savureaza clipa !E greu de descifrat dar totul vorbeste de la sine.

Racoarea noptii nu lasa corpurile sa se dezlipeasca nici macar pentru o secunda.O secunda ar fi prea mult !

In incercarea de a dovedi ca totul e real,s-au rupt de tot de realitate.Nu mai exista nimic altceva.

O ploaie scurta de vara incearca sa ii intrerupa dar atmosfera devine din ce in ce mai incitanta.Picaturile ajunse pe pielea lor suna ca si cum ar fi atins un cuptor incins.Probabil asa si era.

Orice ar incerca sa intervina ar face totul mai frumos.E greu de crezut dar pana si perfectiunea nu e intotdeauna perfecta. Mereu e loc de mai mult.

E greu sa gasesti o incheiere potrivita la ceva ce nu a sfarsit !

2008-08-03T13:14:00.000-07:00

O zi banala,dar splendida la randul ei.Vantul se joaca cu firele-mi rebele de par.Imi fura gandul si il poarta intr-o adiere continua.Se poate spune ca sunt visatoare dar prefer sa nu recunosc.Cerul e prea frumos astazi !

Totul se rezuma la vremea de afara.Dupa zile indelungate pline de ploi si de furtuni soarele a reaparut.Isi lasa o raza peste obrazul meu si il mangaie cu tandrete.

Am fost atat de adancita in ganduri incat am uitat sa admir ceea ce ma inconjoara.Am uitat de soare,de adierea jucausa a vantului,de vrabiuta care poposea in fiecare zi la fereastra mea.

Am dat atentie numai unor lucruri care ma afecteaza.Am uitat de tot.

Un val de ramuscari ma cuprinde.Risc sa ma gandesc din nou la ele.O ceata imi blocheaza privirea dar nu ii acord importanta.Nici nu o observ.

Amintirea unei imbratisari imi da fiori in intregul corp.

Dintr-o data simtii o mangaiere pe mana.Ceata dispare brusc.Privirea ramane atintita catre un ghemotoc mic de blana.O pisicuta gri-cenusie se tot joaca cu mana ta.Dintr-o data observ ca parcul e gol.Doar eu,stand in iarba,cu pisica.Incerc sa o ignor dar cerea prea mult atentie ca sa reusesc sa fac ce mi-am propus.O iau in brate si incep sa ma joc cu ea.

Puful ei imi gadilea bratele.Un fior imi strabatuse tot corpul.Un fior diferit de cele anterioare.Avea un strop de caldura in el.Continui sa ma joc cu pisica cand dintr-o data aud o chemare « -Pisiiiii… »Un copil de vreo 3 anisori striga disperat dupa pisica lui.Parintii incercau sa il calmeze promitandu-i alta pisica,dar baietelul nu se mai opri din plans.

Vreau sa ma ridic dar iarba nu ma lasa.Pun pisica deoparte,ma ridic hotarata sa ii duc pisica.O iau si ma indrept catre copil.Vocea din mintea mea nu ma lasa.Prefacandu-ma ca nu o aud merg si ii pun copilasului pisica in brate.Lacrimile i se opresc.Copilul incepe sa se joace cu pisica si sa fuga prin parc.Nu multumeste.Parintii lui imi multumesc de nenumarate ori dar nu era necesar.Un zambet timid imi contureaza buzele.

Ies din parc fara o directie anume…

Imi continui drumul.Pasesc incet…spre infinit.

2008-08-03T12:35:00.000-07:00

deja de mai bine de o saptamana jumate vin in cetate intre 3:30 si 4. iarba s-a obisnuit cu mine, albinele care roiesc in jurul meu, totul s-a obisnuit cu mine. poate eu m-am obisnuit cu tot. dar ce tot spun aici?! daca m-as fi obisnuit nu mi-ar mai fi placut. mi-e frica de obisnuinta(pentru ca mai tarziu se instaureaza monotonia). chiar si batrana care coboara scarile astea, care acum trec printr-un proces de putrefactie, s-a obisnuit cu mine si eu cu ea. porneste din capul scarilor la 15:55 si ajunge jos la 15:57. fiecare pas ciolanos al ei imi trece prin sira spinarii si ma face sa am satur de ea. ma obisnuiesc...nu te mai uita la mine ,portarule, ca nu iti mananc iarba. ti-o las tie...v-o las voua pe toata.

2008-08-03T00:23:00.000-07:00

20 iunie 2007

(0:22)e noapte. foarte noapte! merg singura pe strada, iar simturile mi se ascut usturator de repede. ajung in gang. de acolo nu mai e buna lumina, ceata intunecara...frica mea rade de mine. picura din tavan si simt cum prin fiecare strop se scurg secundele, clipele, sentimentele; se scurge viata...Am ajuns acasa. Traiesc!

21 iunie 2007

(17:57)Grecia!
drumul a fost...crancen. bine, poate nu a fost chiar atat de rau. nu e asa groaznic sa simti cum schimbarile de presiune iti intra in ambele urechi, iti merg pe gat in jos, apoi pe gat in sus si se opresc undeva la mijloc ca si cum nu ar fi existat.
am intrat in mare ca un copil mic, care se intoarce acasa dupa multa vreme. era calda, primitoare, iar simfonia ce o facea impreuna cu nisipul si soarele era pur si simplu naucitoare.
acum mi-e rau si ma pun in pat. poate un Henry Miller inainte merge...poate.

22 iunie

tocmai am observat ca in ultimele doua zile am scris ca suntem in 2007. ce interesant: alaltaieri era 20 iunie 2007, ieri 21 iunie 2007 si astazi hop...am sarit un an. gata, nu mai scriu nici anul nici ora, si asa ma plictiseste sa stiu in ce zi suntem sau ce ora este.
marea e mai calda azi, dar parca nu ma mai cheama asa de tare, poate pentru ca a avut cineva grija sa imi strice cheful de dimineata. trebuia sa mergem in Skiathos si ne-am trezit la 4:30, la 4:30 a.m.! culmea, cea care ne-a facut rezervare ne-a trimis altundeva si autocarul a plecat fara noi. mergem maine...

23 iunie

Skiathos!
si de data asta chiar am plecat. tot asa, cu autocarul de dimineata de la 5:30(si cu trezit la 4:30, dar nu mai conteaza). am incercat sa dorm pe autocar, dar nu am putut. nu ii mai tacea gura la ghid. atipesc..." iar maslinii rodesc o singura data pe an si ii recunoasteti dupa frunzele verzi-argintii". atipesc..."statul grec incurajeaza culturile de bumbac si tutun in defavoarea culturilor de maslini". hai mai lasa-ma cu maslinele tale ca mi-e somn.avea o voce obosita si cantatoare asa ca nu a fost greu sa atipesc din nou. ultima oara m-am trezit in dreptul Muntilor Olimp, mai exact in dreptul izvorului lui Daphne.
am ajuns intr-un port, ceva cu A, nu mai stiu exact, imi era prea somn ca sa fiu atenta.ne urcam pe un vapor de croaziera , Elisabeth III, pe care scria si Tarzan. nu stiu de unde asemanarea dintre cei doi, dubla personalitate probabil.
nu am mai vazut asa culoare la apa niciodata!o cerneala prea putin atinsa de soare care iti crea senzatia ca infernul si paradisul s-au contopit sub tine, in apa. o ora intreaga nu m-am saturat sa ma tot uit in larg. la urma urmei ce aveam mai bun de facut?am trecut pe langa unul dintre putinele locuri de unde se extrage marmura roz. cica si mormantul lui Napoleon(sau unul dintre mormanturi) este facut din marmura roz, oricum nu e ceva care sa isi permita oricine.
dupa ce ne-am balansat in jur de o ora pe valuri, a aparut si sotia capitanului. prima impresie: "asta e nebuna?!" (bine, hai sa lasam criticul din mine sa mai doarma)era exagerat de energica femeia asta.inteleg ca e nevoie de energie ca sa inveti o masa de oameni niste dansuri grecesti, dar chiar asa?( dormi ma!)discursurile ei erau ceva in genu: "if you dance, you get Metaxa". da, avea o sticla de Metaxa de 3 litri cu robinet la ea, cu care i-a hranit pe toti cei care s-au chinuit sa isi rupa picioarele pe acolo. partea interesanta era ca pescarusii erau atrasi de muzica si dupa ce primul pescarus s-a apropiat timid, s-a adunat un alai intreg de pescarusi care ne-au urmarit pana in insula.
am ajuns in Skiathos, una dintre insulele pe care nu e chiar asa de cald (cica).nimic impresionant in afara de caracatita din farfurie si marea de un turcoaz inspaimantat.
la intoarcere tot cu Elisabeth III, dar unul mai mare(cred ca primul vas a fost totusi Elisabeth II).drumul mi s-a parut mai lung la intoarcere si atunci cand ma plictisesc incep sa ma gandesc la mine, la faptul ca de 2 ani am inceput sa scriu un roman; prima varianta am scapat de ea, iar a 2-a nu ma multumeste. inca nu sunt pregatita sa scriu un roman. unii zic ca e nevoie sa ai o varsta ca sa scrii un roman, dar de fapt ai nevoie de experienta, ca asa pot sa scriu si eu " povestea firului de iarba" in 100 de pagini , care se ia pe burta semi-plina inainte de culcare, cu efect sigur chiar si pentru insomniaci.daca te uiti mai bine scrie "somnifer" pe coperta povestii. deocamdata simt ca am nevoie sa imi clarific unele lucruri, sa fiu sincera cu mine pentru ca atunci cand o sa fiu pe deplin sincera cu mine, o sa fiu sincera si cu ceilalti. acum am nevoie sa ma descopar, sau sa ma redescopar(depinde de credintele religioase). momentan scriu texte fara valoare, scriu pentru a ma antrena, pentru a-mi forma un stil si pentru a-mi putea privi evolutia.(cu siguranta mai sunt si alte motive, dar acum nu imi vin in minte).
(revenind pe vas)of, iarasi astia cu dansurile ma trezesc din visare si de data asta nu mai pot sa stau jos si sa ii privesc. barmanul apare din neant, ma ia de mana si ma trage fix in mijlocul celor care dansau. asa de strans ma tine de mana ca nu pot sa o misc deloc. bun, am dansat, m-am distrat si nu in ultimul rand mi-am ars talpile, am calcat un sfert din oamenii de pe vapor pe picioare si am ajuns la mal.cica atunci cand dansam am fost acompaniati de 2 delfini, dar eu nu i-am vazut.

24 iunie

o zi nu foarte speciala: am stat in Paralia Cartherini toata ziua. seara, adica noaptea ma fost la discoteca, care m-a surprins intr-un mod placut(prima discoteca, care ma surprinde intr-un mod placut!)fiindca era muzica latino: salsa cha-cha, din astea si am dansat cu diriga.

25 iunie
sase ore pana la Atena si nu am dormit deloc, deloc! de data asta nu un ghid cu gura mare a fost de vina, ci eu. stateam normal pe scaun si imi cadea capul.daca imi gaseam sprijin la cap, atipeam si tresaream electric.
am ajuns sus pe Akropola.sincer am fost dezamagita pentru ca era in reconsturctie si mai mult vedeai schelele decat ceea ce trebuia sa vezi.oricum, nu am zis ca nu mi-a placut, dar ma asteptam la mai mult. ce e drept, in muzeu m-am simtit foarte bine intre coloanele inalte, tavanul la fel de inalt si nu as sti sa descriu ce am simtit, nici eu nu imi pot explica.

Clipe

2008-08-02T13:13:00.000-07:00

Sunt unele clipe in care nu pot descrie ce simt, in nici un fel.Nu sunt nici macar sigura ca simt ceva.Stau si ma uit in gol.Ma gandesc profound la ceva.La ce?Nu stiu dar,ma gandesc.Am la ce sa ma gandesc,mereu am,dar acum nu o fac.Prefer sa stau,sa ma uit in gol si sa meditez.

Sunt prinsa in transa.Pentru cateva minute imi continui momentul de meditare.

Imi revin.Un miros puternic imi inunda narile.Incerc sa imi dau seama despre ce e vorba dar nu reusesc.Ma ridic in picioare si incep sa caut prin casa.E vorba de un parfum.Nu al meu si nu din aceasta casa.E de barbat.Gandurile care le cautam inainte…le-am gasit !

Sunt singura acasa,nu imi explic de unde vine parfumul.Prefer sa las dilema parfumului la o parte.A fost,sau cel putin vreau sa cred ca a fost un simplu pretext pentru a ma gandi la anumite lucruri.

Sunt anumite situatii in care sunt rupta de lume;rupta de realitate.Si uneori…asa e mai bine.

Keep in touch with reality but only if you want to.

Semn?

2008-07-29T13:32:00.000-07:00

Mi-e greu sa ies dintre visele care se materializeaza, inchizandu-ma in vraja lor.

Pentru fiecare moment in care un val si-a imprastiat miracolul asupra nisipului pe care calcasem cu o clipa inainte a existat un strop de ploaie ajuns sa se exprime prin mesaje necitite, apeluri nepreluate. Na contat, pentru ca mai mult decat orice, am vrut sa imbratisz nisipul si sa sarut soarele care ma lua in brate. Odata cu rasaritul care era acelasi dar mereu diferit ma umpleam si eu cu lumina care ma purtase cu ochii inchisi pana la stancile de care ma impiedicam mereu. Niciodata n-am cazut.

N-am vrut sa stau sa ii privesc. Vroiam sa fiu ca ei si am ajuns printre cei mai buni. Au fost putini dar insemnati cei cu care nu trebuia sa vorbesc pentru a-i intelege.

Brusc.

Poate ar fi trebuit sa incep cu dezamagirile. Poate ar fi trebuit sa va intreb mai intai de ce toti oameni care iti sunt moal aproape sunt, fizic, la sute de kilometri? Putinul ajutor pe care ti l-ar putea oferi se pierde prin drumul intortocheat cate duce la tine. Din nou, te simti descumpanit…

Da, am s-o iau de la capat. Am sa traiesc pentru fiecare vara care urmeaza, chiar daca imi reproseaza faptul ca ma dspart de ea prin cele mai grele momente…!

2008-07-29T13:29:00.001-07:00

uite! iarasi am plecat de acasa ca sa nu ii mai aud pe ai mei cum se cearta.
acum sunt in strada...ar trebui sa ma simt libera(dar nu am nevoie de libertate in acest moment),nu ma simt deloc asa...chiar si cel mai frumos peisaj l-as vedea in stilul unic al lui Henry Miller:
"ma opresc cateva minute ca sa gust toata mizeria peisajului.e o curte dreptunghiulara ca multe altele pe care le zaresti prin gangurile joase ce flancheaza vechile artere ale Parisului(Tg-Muresului). in mijlocul curtii e o gramada de cladiri vechi, care s-au deteriorat in asemenea hal incat au cazut una peste alta si au format un fel de imbratisare intestinala. pamantul e neregulat si dalele aluneca de mazga. un soi de hazna umana, care a fost umpluta cu cenusa si gunoi uscat. soarele apune repede. culorile dispar. se schimba de la mov la culoarea sangelui uscat, de la sidefiu la cafeniu, de la griurile reci si moarte la culoarea gainatului de porumbel. ici si colo, cate un monstru stramb si diform sta in fereastra si clipeste ca o bufnita. se aude caraitul ascutit al copiilor cu fete palide si membre osoase, niste puslamale mititele si rahatice, marcate de forceps.un miros fetid exalta din pereti, mirosul unei saltele in care a intrat mucegaiul. europa medievala, groteasca, monstruaosa: o simfonie in SI bemol."(Henry Miller- "Tropicul Cancerului")

2008-07-28T01:24:00.000-07:00

Asta se intampla cand soarele nu se intelege cu ploaia...

dar totusi, ce e mai frumos decat o ploaie cu soare?

P.S. da DNY, mi-am pus si vedetele pe blog:))

Prea putine cuvinte sau...prea multe?

2008-07-15T11:51:00.000-07:00

Am febra
febra de cuvinte
ce nu ma mai lasa sa respir.
Prind ceata in mana dreapta
si o strang sa o nimicesc.

Ma cuprinde sentimentul "dianic"
dar chitara mea nu mai canta
melodiile noastre remixate...
a devenit afona!

Un rosu aprins pe fundal negru
ma impinge in prapastie...
Impinge-ma pe campul inocentei
sa pot visa in voie,
sa ma pot detasa de febra abisala.

As vrea sa simt cu ochii
si sa vad cu inima...

lansare de carte

2008-07-15T11:17:00.000-07:00

Joi, 17.07.2008, lansarea cartii "Caricaturi afunde" de Valentin Covaciu, in Teatru 74 de la ora 18.00.
Va asteptam

Un pas

2008-07-06T13:32:00.000-07:00

In momentul de fata nu ma simt capabila sa gasesc un inceput potrivit pentru ce vreau sa scriu.Am ajuns la concluzia ca gandurile imi depasesc cu mult vorbele.Suna a lipsa de cultura si lipsa cunoasterii vocabularului romanesc.Nu la asta ma refer.Pur si simplu nu mai imi gasesc cuvintele.
Am atatea de spus si totusi prefer sa tac.
Nu stiu cum se face ca de fiecare data cand spun ceva se intelege altceva sau pur si simplu nu se intelege tot ce vreau sa spun,esenta.
Astazi m-am gandit in general la oameni.Am incercat sa fiu atenta la cei din jur.Un lucru ce mi-a sarit azi in ochi a fost gradul de materialism din oameni.
In clipa asta nici nu sunt sigura ca vreau sa dezbat acest subiect.Sa-l dezbat?Nu prea am cum.In primul rand pentru ca pe blog fac un monolog si in al doilea rand pentru ca nu vreau sa ajung la un schimb de argumente care ar putea ajunge la o cearta.
Am invatat de la o prietena buna de-a mea ca e mai bine sa nu judeci persoanele.Modul si timpul in care a spus-o mi-au ramas intiparite in cap si de aceea prefer sa nu sterg ceea ce am scris despre materialism ci sa las asa.
As mai avea multe de spus dar poate nu imi gasesc cuvintele si intru in prea multe detalii.Prefer sa ramana la nivelul gandirii mele...fara sa scriu.
Vreau sa cred ca ziua de astazi si probabil cea de ieri m-a schimbat.Probabil in bine desi mesajul transmis mie a fost transmis intr-o maniera dureroasa!

EPILOG

2008-06-17T11:41:00.000-07:00

Deschid poarta neagra incununata cu spini. Geme surd. Inaintez cu teama…..e o strada lunga, o strada care ma duce undeva. Norii se sparg deasupra fruntii mele, ma imping, ma fac sa ma simt mica, ma ametesc, ma fac sa zbor. Dupa ce se satura norii sa ma mai chinuie sau ma satur eu sa mai fiu chinuita de ei, inaintez, dar pietrele imi scartie sub pasi si umbra mea le pateaza absurd. Le patez si nici macar vantul nici macar soarele, norii, nisipul, nu poate sa le protejeze. Le patez si ma pateaza…Inspir adanc. Acum sunt mai puternica ! Fac pietrele sa ma tina minte, sa ma viseze noaptea, sa se topeasca sub arsita inflacarata a soarelui de vara, fac pietrele sa suspine...

Ceva ma cheama si nu ma impotrivesc. In stanga bancile sunt aruncate printre tufisuri, iar in dreapta atelierele pictorilor motaie sub patura acida de nori.

Doua umbre… vin inspre mine. Sa fug acum ?Nu fug. Soarele nu ma lasa sa le vad chipurile.Simt o caldura blanda, simt ca cele doua umbre imi zambesc. Ele stiu mai multe decat mine, vor sa ma invete ceva.

De data asta vantul ma impinge din spate, se baga in fiecare suvita din parul meu si le desparte, isi face loc printre degetele mele si ma ia de mana. Se opreste la urechea mea dreapta si imi sopteste: du-te!

Ma duc, umbrele ma iau cu ele.Totul incepe sa se lumineze.Am intrat in cetate. Raman sau plec ? Ma adapostesc in cetatea gandurilor sau bantui printre spinii societatii ?...