De-a dreptul...

Cum sa ii spui o persoane”am nevoie de tine”.In primul rand se presupune ca acea persoana stie(eu ma refer la prietenii,tu interpreteaza cum vrei).In al doilea rand cum sa spui unei persoane”mai stai umpic…simt nevoia sa vorbesc”….”despre ce?”…”nu stiu…vreau doar sa vorbesc”….”paai….trebuie sa plec,ma asteapta …”.

Ce sa mai zici cand auzi asa ceva,sincer?Deja ti-e jena sa mai si vrei sa vorbesti cu cineva.Daca fiecare e adancit in problemele lui unde mai e farmecul unei prietenii.Dar nu toti au probleme.Fiecare are alte prioritati si alte lucruri mai importante de facut.Faci unele lucruri importante sit e astepti ca unele persoane sa isi dea totusi seama cand ai nevoie de ele.Dar nu…Nici un cuvant…Nimic.

Cum sa mai reactionezi la asa ceva,sincer?Esti o persoana vesela si de obicei ii inveselesti pe toti.Dintr-o data zambetul iti piere si privirea e pe undeva,pierduta.Nu e greu sa pui cap la cap cateva cuvinte sa formulezi o intrebare…Nimic.Esti luat in brate doar pentru ca acea persoana simte nevoia,nu pentru ca tu simit.Nu te deranjeaza , te bucura ca acea persoana se simte mai bine.Dar totusi nu tu.

Trebuie sa inveti pe cineva cum sa fie alaturi de tine?Daca nici nu isi da seama nici cand ai ceva…Ce sa mai zici in cazul asta,sincer?

Incep sa ies incet incet din povestile acelea frumoase ,atat de ireale pentru mine,si sa ma retrag in propria poveste,mai reala decat imi doresc!

big brother - mic copil

am in mana "chestia" care face din mine o alta oaie din cele multe.papiul si-a gasit sa ne numere cu ajutorul unui plastic! e drept, nu se mai srijeleste pe toiag, acum bre, suntem oameni "cilivilizati" si ne numara printre fiare mobile si infrarosii.

"sistem de securitate impotriva intrusilor sau de monitorizare a elevilor plictisiti de cursuri?si una si alta. in colegiul alexandru papiu ilarian din tg.mures au rasarit camere de supraveghere, iar intrarea in institutie se face doar pe baza de cartele. asa ca, tot ce misca in cladire va fi monitorizat de directiune"

nu stiu cine a scris asta, dar a lasat loc de comentarii cand a spus "monitorizarea elevilor plictisiti de cursuri"; dar profesori buni, credeti ca ne-ar mai veni sa plecam de la cursuri daca nu ne-ati plictisi?

a, si atunci cand domnul director a fost intrebat ce parere are despre elevii suparati din aceasta cauza, nu a putut sa raspunda nimic mai bun de atat: "eu cred ca este o parere care si-o vor schimba pe parcurs".este putina indoiala sau mi se pare mie? da, deci numai elevii sunt suparati din aceasta cauza.profesorii nu! sigur?

bine, daca as sta sa lucrez mult cu mintea mea as reusi sa ma conving ca toate astea sunt pentru binele nostru, dar eu tot nu cred ca pentru gramada aia de elevi care suntem sunt destule doua aparate de numarat si 2 usi de jumatate de metru. dar cum sa ne puna pe noi sa intram prin mijloc, daca pe acolo trebuie sa intre cei 100 (maxim!)de profesori care nu numai ca vin la ore diferite dar au si spatiu de 2 metri fara sistemul acela cu bare.

oricum, ultimul sfat primit in legatura cu aceasta problema a fost sa venim la scoala de la ora 7, cand noi(toti!) avem cursuri pe 7.30...atunci la ce mai este buna "reforma" data de doamna mascasan cu privire la venirea la scoala pe 7.30 pentru evitarea traficului?ei bine, nu numai ca nu evitam traficul, dar mai si venim ca sa stam jumate de ora in fata scolii pana cand avem norocul sa trecem de securitatea necesara.

raportat de detinutul nr. x33

Phoebe

Era singura.Nu stia daca intradevar asta isi dorea dar nu facea nimic pentru a nu mai fi.

A petrecut un sfarsit de saptamana grozav,totusi,nu de neuitat.Acest sfarsit de saptamana este memorabil din cauza schimbarii starilor spirituale mult prea des.Cadea si urca,din extrema in extrema.

A ramas totusi impresionata de modul unei personae,unei singure persoane,de a o supara dar de a o si inveseli.Totusi,nu era vesela oricate zambete ar afisa.Zambetele sunt doar niste manifestari ale fericirii,fericirea e temporara!Actiunile ei dadeau dovada de inconstienta.Era satula sa fie mereu constienta,nu mai avea nici un farmec.A dat dovada ca stie,ca mai poate sa fie copil cu mintea,cu corpul este inca.

Ii placea ideea ca nimeni nu e constient si nimeni nu era constient de faptul ca ea poate fi matura,nu se grabea sa arate asta.Asta tinea deja de viata ei personala,tema de care nu vroia sa auda….Si Doamne ce copila a fost,si Doamne mult i-a mai placut.

Daca ar mai avea inca o sansa:acelasi loc,alt timp,aceleasi personaje,aceeasi stare,ar da dovada de si mai multa copilarie.Zambetul ei sadic ii inraia sufletul desi zambea din propria initiativa.Era rea?Disperarea totusi vorbea si se manifesta in locul ei.

Noaptea era superba,dar era frig.De ce era frig,totusi?Era perfect afara pana cand a apus soarele.De ce nu poate fi la fel de cald si fara soare?Imposibil,evident.Soarele o incalzea si o facea sa se simta in siguranta si cand era si cand nu era pe cer;dar nu si de data asta! Raceala noptii ii intra in pantalonii largi de trening,mainile reci ii erau in buzunarele gecii pe care o tinea lipita de ea,parul rece ii atingea fata si o facea sa tremure.Totusi nu o deranja.Vroia sa mai stea,sa stea mult!

Subiectul neinteresant dezbatut de celelalte personaje din jurul ei nu ii trezea nici un fel de interes,ridica privirea spre cer,spre Luna.Vroia sa o intrebe de ce nu o incalzeste.Serios!Alteori o incalzea.Privirea i-a ramas atintita catre stele.Erau atat de multe incat nu isi putea lua pivirea de la ele.Vroia sa le vada pe toate.Erau atat de frumoase.Vroia sa le spuna si celorlalti sa le priveasca dar…ar fi parut o prostuta.Obisnuia sa stea intinsa pe spate cu altcineva si sa le admire.Vorbeau foarte putin,le placea sa le admire impreuna.

Doamne,ii era atat de frig si nu avea cui sa ii dea mainile sa I le incalzeasca,pe cine sa ia in brate,de cine sa isi rezeme capul.Era ok.A dat un telefon si s-a mai incalzit.Oare chiar in halul acesta a ajuns,sa o incalzeasca o voce?Nu mai avea cine sa o incalzeasca.

Ea a vrut asta,ea si-a facut-o cu mana ei.Stia ce vrea,stia ca zambetul acela va pieri,dar si-a continuat drumul zambind si ascunzandu-si privirea.

leapsa cu care ma chinuie danny de ceva vreme

how are you feeling today?

the all-american rejects -night drive....interesant

how do your friends see you?

AFI- miss murder...omg!hope not

what is the story of your life?

mcfly- just my luck...am si uitat ca am melodia asta-imi place ce zice

what song describes you?

mcfly-memory lane... sper ca nu se opreste la mcfly:))melodia asta ma face sa cred ca stagnez

am ascultat-o pentru prima oara de cand o am, cu atentie...ma sperie, are dreptate pentru moment

how is your life going?

chad kroeger- hero...bine, incepe sa ma sperie leapsa asta

do people lust after you?

el negro -hai iubito  :)))

will you have a happy life?

panic at the disco- the only difference... we'll see

detalii pe blogul lui danny:)

tr3i...trezirea la o leapsa

27 .01

Pentru tine voi fi mereu
fata care statea la geam si visa...
Acum pleaca
si cu un suspin in coltul gurii
spune-mi ca ma iubesti.
...pleaca...
...
purtam in noi infrangeri
purtam in noi victorii
purtam in noi iubire
si vom purta mereu

crepuscul de decembrie (13 dec.-sibiu)

"mereu acelasi, mereu altul"...acum chiar nu mai pot sa scap de sibiu. nici macar nu vreau, anul acesta ceva ma tot aduce aici si reuseste de fiecare data sa se regenereze pentru mine si sa ma surprinda.
de dimineata am incercat sa il vad din postura unui turist. nu am sitmti nimic nou, deci sutn mai mult decat un turist...fac parte din acest oras (si) sau el face parte din mine.
acum doua saptamani am fost in praga, iar acum o saptamana in budapesta, dar a trebuit sa ajung la sibiu ca sa dau peste o taraba de carti vechi, sa deschid o carte cu poezii germane si sa citesc:"nimic mai frumos nu-i sub soare, decat sa existi"...
am deschis cartea la nimereala, am citit o pagina - nu am inteles nimic, si ajung pe a2-a pagina, pe pagina din stanga, sus unde ma asteptau scrijelite aceste cuvinte proaspat dezhumate...defapt,totul e in mine, dar e de datoria mea sa le fac sa iasa la suprafata
poezia asta...nici macar nu imi placea poezia pana acum, dar asta e exact cum imi place mie, e ca si cum as fi scris-o eu candva, demult:
"Fara soare isi trage arta valul din nou pe obraz,
tu nu-mi mai apari, si marea, nisipul
de umbre lovit ca de bici, se retrage sub pleoapele mele"

astazi, 13 decembrie, Ingeborg Bachmann mi-a dazvaluit o parte din mine