Cerul

Nu vreau sa vorbesc despre originalitate,dar,pentru cei pe care ii deranjeaza ca postez si pe Mind Break si pe Le Chateau Du Penses,va rog frumos sa nu imi vorbiti despre originalitate!










Imi place sa pierd vremea admirand cerul.Pentru mine nu e o pierdere de timp!

Multumesc pentru fotografii!

Poate gresesc.defapt m-am saturat sa cred ca tot gresesc.nu sunt sigura daca sa renunt sau nu.poate fac o greseala mare daca renunt,de aceea prefer sa nu ma bag in detalii.

A trecut ceva timp de cand am inceput sa simt ca lipseste ceva,ceva ce sa imi tina timpul ocupat si sa fiu implicata mult.minte,trup si suflet.sa fie plictiseala de la sfarsitul verii ?dar nu sunt plictisita.mi-au intrat multe lucruri noi in rutina,de asemenea si multe persoane in viata.poate eu le-am intrat in viata si in cercul de prieteni.partial e tot una,am vrut sa schimb putin puctul de vedere.acum ca tot am vrut sa schimb punctul de vedere am remarcat ca am lasat multe obiceiuri (bune/rele) deoparte.

Sunt deschisa la orice.daca s-ar putea as plati pe cineva sa imi raspunda la unele intrebari care mi le pun de mult timp si nu le agsesc raspunsul. Sunt probabil ajutata dar putin si rar.nu vreau sa fiu servita cu tot ce vreau.imi trebuie un indiciu bun si de restul ma ocup eu.

Am stiut de la inceput ce vreau sa scriu si de ce subiect vreau sa ma iau.dar acum,cand recitesc ce am scris,ma regasesc tot pe mine dar in mai multe situatii.

Si totusi,m-am speriat putin.oare eu imi caut o activitate care sa imi placa,pentru ca asta imi doresc SAU pentru ca vreau sa imi fie distrasa atentia.Fata de ce ?nu stiu,dar imi e frica sa aflu.

Usa fer(m)ecata

…Stand ieri afara cu G-rex,la o Cola,imi suna telefonul: TATI! Imi acord o fractiune de secunda inainte sa raspund,ca sa ma gandesc daca am facut ceva rau.

Raspund !

Tata :Danny cum ai incuiat usa ?Uite eu acuma stau in fata usii si efectiv nu pot baga cheia in usa!

In acea clipa am avut un flash cu exact ce am facut:Cheia din interiorul apartamentului era bagata calumea in usa,iar eu,cand am plecat am incuiat automat usa(am ridicat clanta in sus).

Tata:Danny mai esti?Hai repede pana acasa.

I-am raspuns cu o jumatate de gura ca merg.G-rex a venit cu mine pana acasa,unde tata statea in fata usii,disperat sa intre.

Cand sa incerc sa bag cheia in usa…abia daca intra.A mai incercat odata tata,am mai incercat odata eu,a mai incercat odata tata,a incercat si G-rex de cateva ori.

Imi tremurau genunchii,tot imi repetam in gand « AM PUS-O,DA’ AM PUS-O RAU DE TOT ».

Spre surprinderea mea tata era chiar calm,mama inca nu stia,dar de reactia ei imi era putin frica.Imi si imaginam ce agitata ar fi fost sa afle...Pana cand...:

EU :Tati nu ai in telefon numarul de la Baron(Firma care ne-a montat usa de cel mult 2a luni).

Tata :Nu da’ stai sa o sun pe mama ca ea sigur il are.

Am inghetat pe loc.O suna tata pe mama.Tata statea in capatul holului in fata usii,eu in celalalt capat al holului langa intrerupator ,in caz ca se mai inchide lumina.G-rex intre noi.De la un capat al holului la celalalt am auzit ce a zis mama.Am inghetat.

Am sunat la vecinii de vizavi…sa vada daca cu ceva mic si ascutit nu pot impinge cheia din interior afara…degeaba.Pana cand il vad pe vecinu si pe tata cum studiaza scara de siguranta a blocului,si ma pun sa merg pana jos sa vad daca am geamul de la balcon deschis.

CE MAMA NAIBII VOR SA FACA ASTIA DOI ????BALCONUL E FIX PE COLTUL BLOCULUI SI NICI UNU’ NU MAI E IN FLOAREA VARSTEI !

Cand coboram scarile imi tremurau genunchii de Doamne si Fereste !

Ajung jos…teapa.Geamul inchis.Noroc ca am verificat sic el de pe colt si am vazut ca era deschis.Urc sus sa le spun.

Sa nu mai zic ce tremurat m-a apucat cand am vazut ce pregatiri face tata ca vecinu’ sa coboare de la balconu de la etaju 4,la balconul nostru(etajul 3),sa intre prin casa sa ne poata deschide usa.Doaaaaaaaaamne !

Stateam in fata usii,cu G-rex si cu tanti Izi sa verificam daca nu se aude ceva din interiorul apartamentului.A durat mult.Sau poate a durat putin dar pentru mine oricum a fost mult.Film de suspans,nu alta.Asteptam sa vina mama s-apoi sa vedeti voi ce actiune facea !

Cum auzeam ca se deschide interfonu de la bloc mergeam sa verific speriata cine urca.

Din fericire totul s-a terminat cu bine,DAR ASTA NU O SA O UIT EU PREA REPEDE !

MULTUMESC NENEA VIOREL !!!!

urasc sa vorbesc cu anumite persoane si sa nu le pot cere sa se puna in locul meu.

Mint !nu vreau sa treaca cineva prin acele momente doar ca sa poata sa stie ce simt.

Cel putin in cercul meu de prieteni asa e.stiu destule ca sa spun ca sunt singura in situatia asta.

In lumea intreaga sunt prea multe fete care stiu exact despre ce vorbesc si asta nu o zic cu zambetul pe buze.

Acesta e modul meu de a vorbi de ceva ce nu poate fi explicat in cuvinte.

Sufletul ma invinuieste pe mine pentru tot.imi accept vina si imi inghit cuvintele.

Si daca e de bine,cand e vorba sa ma cunosc pe mine nu mi-e frica,sunt pregatita pentru ce e mai rau !

Pline de cinism sunt vorbele tale care se rasfrang asupra celor nevinovati.pana si inculpatii au avut un motiv sa faca ceea ce au facut.

Judecator esti tu.procuror esti…tu ;in acest joc in care tu hotarasti regulile.

Sunt perfect capabila sa iti citesc comportamentul,privirea ,bataile inimii,respiratia.

Poti sa fi judecator,procuror…ai fost marioneta defapt.

Esti un judecator incapabil sa dea o sentinta.pedeapsa cu indiferenta ti se pare suficienta.te-ai gandit vreodata ca inculpatii s-au pedepsit inainte ca tu sa fi in cunostinta de cauza ?

Esti in litigiu cu ei.pentru ce ?nua i de castigat nimic,nu ti s-a luat nimic…dar te lupti.

Ai un IQ suficient de mare ca sa descifrezi exact ceea ce vreaus a spun.

Sunt un simplu pion al justitiei mele.

cuvinte ascunse zi ce zi.adresate vantului.Vantul ! asimilat oglinzi in fata careia repeti un fragment care iti poate da reale batai de cap adresate unei anumite persoane.

poate le-am adresat,cu emotii sau cu un anumit procent de alcool in sange.poate prea multi oameni se prefac cand e vorba de regrete.poate prea bine fac,luand in considerare anumite circumstante.

un mic plus adresat cititorilor in cauza ‘’prefa-te !...dar prefa-te bine !’’

fac o pauza sa imi ascult vocea din capul meu.nemernica ! a ajuns sa vorbeasca in numele inimii.inima tace,dar bataile inmii vorbesc.

nu e cum imi doream sa fie !

uneori imi doresc sa nu vad ce e sub nasul meu.atunci …as auzi vorbele inimii.

realismul din mine ma impiedica sa dozez operele mele cu suficient lirism.

Hey / Confruntare

Sunt doar eu,din nou.Cea din totdeauna.M-am schimbat sa stii! Nu mai sunt fata fata de care te considerai sus...sus de tot.

Fiecare are o pasiune.Un subiect de care ar vorbi ore-ntregi ,chiar si in fata oglinzii.Eu nu am vorbit in fata oglinzii.Am tacut.M-am gandit la timpul in care isi face efectul veninul de scorpion in contact cu organismul.Te-ai gandit vreodata la asta ?

Probabil acum dai un mic search pe Google sau poate doar te-am infuriat putin.

Am si eu punctele mele forte unde,oricat ai incerca nici macar nu ai ajunge prin preajma mea.

…asa ca te rog inceteaza sa iti asemeni comportamentul cu cel al unui copil razgaiat care totusi , abia a terminat generala,nici macar nu a prins fitele liceului,le-a prins deja doar din ce se povestea de ele.

O urare pentru...

Imi amintesc si acum cand ma invatai pasii de dans,cand am mers la tine acasa si am facut poze,cand nu ne pasa de nimeni si de nimic,desi toata lumea avea ceva cu noi.Probabil asta ne-a facut sa ne intelegem asa bine de la inceput.

Mai stii cand ne-am uitat la filmul « Honey» sau « Bridge to Terabithia » ?Sau sticla de Cola cu efect de sampanie?

In diminetile racoroase de vara,la ora 7 jumate noi innotam in piscina pentru a ne ghemui mai tarziu in prosoape si a face poze amuzante.Daca nu inghetam de frig porneam in cautare de frappe.

Cam prea multe amintiri pentru a le scrie aici.Tot ce vreau sa spun e ca iti urez un calduros LA MULTI ANI si ca te iubesc mult !

sunt de 5 zile la Giovanni si normal ca s-au intamplat tot felul de lucruri.am inceput sa cunosc tot felul de oameni: isterici, calmi calzi, ingamfati, neutri, oameni care doresc ketchup-ul incalzit, oameni care la 11 p.m. beau cafea ca sa se trezeasca din mahmureala (cica), oameni care stau 6 ore in fata la 2 halbe de bere si oameni care nu beau vin alb pentru ca are gust de butoi. uite un gust pe care nu l-am experimentat! bine, nu ajungeam sa ii cunosc pe oamenii astia(nici pe mine nu am reusit sa am cunosc in 16 ani si pe aia sa ii cunosc asa intr-o zi), dar acum vorbeam despre ce vor sa afiseze oamenii care vin la pizzerie.
mi-am inceput "cariera" schimband doua becuri. primul loc de munca. primul client...imi tremura mainile, chiar si picioarele. ma indrept inspre masa cu berile in mana. pun berea pe masa. ma chinui sa imi dezleg mana de mijloc, nu stiu daca nu cumva a fost lipita.o desfac. socuri de emotie imi trec prin ea. acum ma chinui sa desfac dopul. hai, desfa-te, te rog! nici chiar un dop nu sunt in stare sa desfac? yes, s-a desfacut! inca un dop...groaza mea. de la al treilea dop a mers usor.
prin a 4-a zi am dat-o cat de cat in bara(credeam eu pe atunci).a venit cineva si a trebuit sa stau jumate de ora fara sa fac nimic. este aici o batrana cu o gura, care te face sa te intrebi daca a facut bine Dumnezeu sa dea gura la toata lumea.(deja aberez, imi cer scuze fata de cei care chiar citesc asta) nu e problema ca are gura, ci ca scoate numai prostii pe ea. imi zice ca si asa lucrez numai patru ore si trei sferturi de ora fac (citez) matematici. intr-adevar, intre ora 16 si 23 sau 24 sunt exact patru ore, si eu (filoloaga cu par care merge spre blond), calculez mai bine.
cum pot sa bea oamenii astia atata Ciuc? mie asa de rau mi se pare, dar mai bine nu ma bag ca la ce guturi am eu la bere...
sunt momente in care nu mai simti presiunea atmosferei, dar simti presiunea gandurilor. acum mi-as dori sa imi vad toate gandurile intregi, nu numai asa pe bucatele, pentru ca sunt prea multe pe care nu le inteleg, dar candva o sa fiu atat de singura incat nimeni si nimic nu o sa ma mai poata opri din a le auzi. nici macar eu. poate de aceea visele mele sunt asa tulburatoare, asa ireale, pentru ca si daca ajung sa imi ascult gandurile, nu ascult partea care trebuie si atunci se elibereaza in timp ce dorm.am ajuns la concluzia ca mi-e frica sa ma cunosc. si cu asta iarasi am ajuns la ceva ce imi doresc, dar de care mi-e frica. asa e si partea din viata mea cu Egiptul: ador tot ce se scrie despre el, ador pozele pe care le vad, hieroglifele , evolutia scrierii lor, tot. o perioada am vrut sa devin egiptolog, dar mi-e frica de scorpioni.(acum te gandesti- ce prostie!)nici macar in reclame, in filme, in poze nu pot sa ma uit la ei.
oare o sa ajung o singuratica la fel ca batranul asta care vine in fiecare zi la pizzerie, care nu se spala si nu isi schimba hainele niciodata?(un lucru e cert- nu o sa am o barba asa lunga ca a lui) sau poate o sa ajung in sanatoriu la fel ca cei din "Zbor deasupra unui cuib de cuci"(Ken Kesey)
a trecut o zi de cand am scris ultimul rand. nu mai am indoieli. o sa ajung la spitalul de nebuni si nu din cauza fricii sau asa ceva. o sa ajung acolo din cauza voastra! gata! imi dau demisia!(asta e ziua in care mi s-a epuizat umanismul).
(peste 5 minute) Mi-am dat demisia, dar inca nu ma duc la casa de nebuni... deocamdata ma duc la festivalul de chitara clasica si zbor in vis legata doar cu o ata de realitate...adio giovanni!

Norii

…unici in felul lor.Nu gasesti doi nori identici.

Mi-ar place sa fiu un nor.Alb !Sa fiu purtat de vant pretutindeni cand e cald,cand e frig,ziua,noaptea,fara sa obosesc.Sa stau sus,sus de tot,sa ma uit la muritorii de pe pamant ;sa ii enervez sau sa ii las sa ma admire.

Norii stiu multe.Mi-ar placea sa ii intreb ce e pe partea opusa lor.Sa imi spuna cum vad ei universul,sa imi descrie miile de ploi de stele pe care le-au vazut…

Festival de chitara clasica in Targu Mures

CONCERTELE SE TIN LA PALATUL CULTURII


AUG. 12, 19:00
Ana Maria Iordache (RO)
Leata Eduard (RO)

AUG. 13, 19:00
Dimitris Dekavallas (GR)
Aleksander Wilgos (POL)

AUG. 14, 19:00
Beke Istvan Ferenc (RO)
Pollonitz Boroka(RO)
Podhorszki Gabor (HU)

AUG. 15, 19:00
Stan Zamfirescu (RO)
Pavlopits David (HU)

AUG. 16, 19:00
Izotov Anatoly (RU)
Gabriel Bianco (FR)

AUG. 17, 19:00
Pusztai Antal (HU)

Noapte alba

“Pentru acele clipe in care simteam ca zbor,pentru gandurile bine ascunse in mintea mea,pentru pasiunea acelor clipe ramase amintiri,pentru zambetul care-mi colora chipul…pentru toate acestea!”

Parfumul noptilor tarzii de iulie se joaca cu amintirea atingerilor indraznete.

Doua elemente se imbina.Stelele lumineaza chipurile lor,chipuri care acum stralucesc. Doua chipuri radiaza in noapte ;nimeni nu le vede.

O noapte linistita.Doar bataile inimilor se aud.Nu e loc de vorbe.Buzele sunt prea ocupate.

La ureche ajunge o soapta nevinovata cu un inteles puternic. Pulsul creste,si creste,si creste...Inima sta sa sara din piept.Ei sunt prea ocupati ca sa observe.Ochii lor vorbeau. Atingerea moale a buzelor era din ce in ce mai intensa.Fara sperante ;savureaza clipa !E greu de descifrat dar totul vorbeste de la sine.

Racoarea noptii nu lasa corpurile sa se dezlipeasca nici macar pentru o secunda.O secunda ar fi prea mult !

In incercarea de a dovedi ca totul e real,s-au rupt de tot de realitate.Nu mai exista nimic altceva.

O ploaie scurta de vara incearca sa ii intrerupa dar atmosfera devine din ce in ce mai incitanta.Picaturile ajunse pe pielea lor suna ca si cum ar fi atins un cuptor incins.Probabil asa si era.

Orice ar incerca sa intervina ar face totul mai frumos.E greu de crezut dar pana si perfectiunea nu e intotdeauna perfecta. Mereu e loc de mai mult.

E greu sa gasesti o incheiere potrivita la ceva ce nu a sfarsit !

O zi banala,dar splendida la randul ei.Vantul se joaca cu firele-mi rebele de par.Imi fura gandul si il poarta intr-o adiere continua.Se poate spune ca sunt visatoare dar prefer sa nu recunosc.Cerul e prea frumos astazi !

Totul se rezuma la vremea de afara.Dupa zile indelungate pline de ploi si de furtuni soarele a reaparut.Isi lasa o raza peste obrazul meu si il mangaie cu tandrete.

Am fost atat de adancita in ganduri incat am uitat sa admir ceea ce ma inconjoara.Am uitat de soare,de adierea jucausa a vantului,de vrabiuta care poposea in fiecare zi la fereastra mea.

Am dat atentie numai unor lucruri care ma afecteaza.Am uitat de tot.

Un val de ramuscari ma cuprinde.Risc sa ma gandesc din nou la ele.O ceata imi blocheaza privirea dar nu ii acord importanta.Nici nu o observ.

Amintirea unei imbratisari imi da fiori in intregul corp.

Dintr-o data simtii o mangaiere pe mana.Ceata dispare brusc.Privirea ramane atintita catre un ghemotoc mic de blana.O pisicuta gri-cenusie se tot joaca cu mana ta.Dintr-o data observ ca parcul e gol.Doar eu,stand in iarba,cu pisica.Incerc sa o ignor dar cerea prea mult atentie ca sa reusesc sa fac ce mi-am propus.O iau in brate si incep sa ma joc cu ea.

Puful ei imi gadilea bratele.Un fior imi strabatuse tot corpul.Un fior diferit de cele anterioare.Avea un strop de caldura in el.Continui sa ma joc cu pisica cand dintr-o data aud o chemare « -Pisiiiii… »Un copil de vreo 3 anisori striga disperat dupa pisica lui.Parintii incercau sa il calmeze promitandu-i alta pisica,dar baietelul nu se mai opri din plans.

Vreau sa ma ridic dar iarba nu ma lasa.Pun pisica deoparte,ma ridic hotarata sa ii duc pisica.O iau si ma indrept catre copil.Vocea din mintea mea nu ma lasa.Prefacandu-ma ca nu o aud merg si ii pun copilasului pisica in brate.Lacrimile i se opresc.Copilul incepe sa se joace cu pisica si sa fuga prin parc.Nu multumeste.Parintii lui imi multumesc de nenumarate ori dar nu era necesar.Un zambet timid imi contureaza buzele.

Ies din parc fara o directie anume…

Imi continui drumul.Pasesc incet…spre infinit.

deja de mai bine de o saptamana jumate vin in cetate intre 3:30 si 4. iarba s-a obisnuit cu mine, albinele care roiesc in jurul meu, totul s-a obisnuit cu mine. poate eu m-am obisnuit cu tot. dar ce tot spun aici?! daca m-as fi obisnuit nu mi-ar mai fi placut. mi-e frica de obisnuinta(pentru ca mai tarziu se instaureaza monotonia). chiar si batrana care coboara scarile astea, care acum trec printr-un proces de putrefactie, s-a obisnuit cu mine si eu cu ea. porneste din capul scarilor la 15:55 si ajunge jos la 15:57. fiecare pas ciolanos al ei imi trece prin sira spinarii si ma face sa am satur de ea. ma obisnuiesc...nu te mai uita la mine ,portarule, ca nu iti mananc iarba. ti-o las tie...v-o las voua pe toata.

20 iunie 2007

(0:22)e noapte. foarte noapte! merg singura pe strada, iar simturile mi se ascut usturator de repede. ajung in gang. de acolo nu mai e buna lumina, ceata intunecara...frica mea rade de mine. picura din tavan si simt cum prin fiecare strop se scurg secundele, clipele, sentimentele; se scurge viata...Am ajuns acasa. Traiesc!



21 iunie 2007

(17:57)Grecia!
drumul a fost...crancen. bine, poate nu a fost chiar atat de rau. nu e asa groaznic sa simti cum schimbarile de presiune iti intra in ambele urechi, iti merg pe gat in jos, apoi pe gat in sus si se opresc undeva la mijloc ca si cum nu ar fi existat.
am intrat in mare ca un copil mic, care se intoarce acasa dupa multa vreme. era calda, primitoare, iar simfonia ce o facea impreuna cu nisipul si soarele era pur si simplu naucitoare.
acum mi-e rau si ma pun in pat. poate un Henry Miller inainte merge...poate.


22 iunie

tocmai am observat ca in ultimele doua zile am scris ca suntem in 2007. ce interesant: alaltaieri era 20 iunie 2007, ieri 21 iunie 2007 si astazi hop...am sarit un an. gata, nu mai scriu nici anul nici ora, si asa ma plictiseste sa stiu in ce zi suntem sau ce ora este.
marea e mai calda azi, dar parca nu ma mai cheama asa de tare, poate pentru ca a avut cineva grija sa imi strice cheful de dimineata. trebuia sa mergem in Skiathos si ne-am trezit la 4:30, la 4:30 a.m.! culmea, cea care ne-a facut rezervare ne-a trimis altundeva si autocarul a plecat fara noi. mergem maine...


23 iunie

Skiathos!
si de data asta chiar am plecat. tot asa, cu autocarul de dimineata de la 5:30(si cu trezit la 4:30, dar nu mai conteaza). am incercat sa dorm pe autocar, dar nu am putut. nu ii mai tacea gura la ghid. atipesc..." iar maslinii rodesc o singura data pe an si ii recunoasteti dupa frunzele verzi-argintii". atipesc..."statul grec incurajeaza culturile de bumbac si tutun in defavoarea culturilor de maslini". hai mai lasa-ma cu maslinele tale ca mi-e somn.avea o voce obosita si cantatoare asa ca nu a fost greu sa atipesc din nou. ultima oara m-am trezit in dreptul Muntilor Olimp, mai exact in dreptul izvorului lui Daphne.
am ajuns intr-un port, ceva cu A, nu mai stiu exact, imi era prea somn ca sa fiu atenta.ne urcam pe un vapor de croaziera , Elisabeth III, pe care scria si Tarzan. nu stiu de unde asemanarea dintre cei doi, dubla personalitate probabil.
nu am mai vazut asa culoare la apa niciodata!o cerneala prea putin atinsa de soare care iti crea senzatia ca infernul si paradisul s-au contopit sub tine, in apa. o ora intreaga nu m-am saturat sa ma tot uit in larg. la urma urmei ce aveam mai bun de facut?am trecut pe langa unul dintre putinele locuri de unde se extrage marmura roz. cica si mormantul lui Napoleon(sau unul dintre mormanturi) este facut din marmura roz, oricum nu e ceva care sa isi permita oricine.
dupa ce ne-am balansat in jur de o ora pe valuri, a aparut si sotia capitanului. prima impresie: "asta e nebuna?!" (bine, hai sa lasam criticul din mine sa mai doarma)era exagerat de energica femeia asta.inteleg ca e nevoie de energie ca sa inveti o masa de oameni niste dansuri grecesti, dar chiar asa?( dormi ma!)discursurile ei erau ceva in genu: "if you dance, you get Metaxa". da, avea o sticla de Metaxa de 3 litri cu robinet la ea, cu care i-a hranit pe toti cei care s-au chinuit sa isi rupa picioarele pe acolo. partea interesanta era ca pescarusii erau atrasi de muzica si dupa ce primul pescarus s-a apropiat timid, s-a adunat un alai intreg de pescarusi care ne-au urmarit pana in insula.
am ajuns in Skiathos, una dintre insulele pe care nu e chiar asa de cald (cica).nimic impresionant in afara de caracatita din farfurie si marea de un turcoaz inspaimantat.
la intoarcere tot cu Elisabeth III, dar unul mai mare(cred ca primul vas a fost totusi Elisabeth II).drumul mi s-a parut mai lung la intoarcere si atunci cand ma plictisesc incep sa ma gandesc la mine, la faptul ca de 2 ani am inceput sa scriu un roman; prima varianta am scapat de ea, iar a 2-a nu ma multumeste. inca nu sunt pregatita sa scriu un roman. unii zic ca e nevoie sa ai o varsta ca sa scrii un roman, dar de fapt ai nevoie de experienta, ca asa pot sa scriu si eu " povestea firului de iarba" in 100 de pagini , care se ia pe burta semi-plina inainte de culcare, cu efect sigur chiar si pentru insomniaci.daca te uiti mai bine scrie "somnifer" pe coperta povestii. deocamdata simt ca am nevoie sa imi clarific unele lucruri, sa fiu sincera cu mine pentru ca atunci cand o sa fiu pe deplin sincera cu mine, o sa fiu sincera si cu ceilalti. acum am nevoie sa ma descopar, sau sa ma redescopar(depinde de credintele religioase). momentan scriu texte fara valoare, scriu pentru a ma antrena, pentru a-mi forma un stil si pentru a-mi putea privi evolutia.(cu siguranta mai sunt si alte motive, dar acum nu imi vin in minte).
(revenind pe vas)of, iarasi astia cu dansurile ma trezesc din visare si de data asta nu mai pot sa stau jos si sa ii privesc. barmanul apare din neant, ma ia de mana si ma trage fix in mijlocul celor care dansau. asa de strans ma tine de mana ca nu pot sa o misc deloc. bun, am dansat, m-am distrat si nu in ultimul rand mi-am ars talpile, am calcat un sfert din oamenii de pe vapor pe picioare si am ajuns la mal.cica atunci cand dansam am fost acompaniati de 2 delfini, dar eu nu i-am vazut.


24 iunie

o zi nu foarte speciala: am stat in Paralia Cartherini toata ziua. seara, adica noaptea ma fost la discoteca, care m-a surprins intr-un mod placut(prima discoteca, care ma surprinde intr-un mod placut!)fiindca era muzica latino: salsa cha-cha, din astea si am dansat cu diriga.


25 iunie
sase ore pana la Atena si nu am dormit deloc, deloc! de data asta nu un ghid cu gura mare a fost de vina, ci eu. stateam normal pe scaun si imi cadea capul.daca imi gaseam sprijin la cap, atipeam si tresaream electric.
am ajuns sus pe Akropola.sincer am fost dezamagita pentru ca era in reconsturctie si mai mult vedeai schelele decat ceea ce trebuia sa vezi.oricum, nu am zis ca nu mi-a placut, dar ma asteptam la mai mult. ce e drept, in muzeu m-am simtit foarte bine intre coloanele inalte, tavanul la fel de inalt si nu as sti sa descriu ce am simtit, nici eu nu imi pot explica.

Clipe

Sunt unele clipe in care nu pot descrie ce simt, in nici un fel.Nu sunt nici macar sigura ca simt ceva.Stau si ma uit in gol.Ma gandesc profound la ceva.La ce?Nu stiu dar,ma gandesc.Am la ce sa ma gandesc,mereu am,dar acum nu o fac.Prefer sa stau,sa ma uit in gol si sa meditez.

Sunt prinsa in transa.Pentru cateva minute imi continui momentul de meditare.

Imi revin.Un miros puternic imi inunda narile.Incerc sa imi dau seama despre ce e vorba dar nu reusesc.Ma ridic in picioare si incep sa caut prin casa.E vorba de un parfum.Nu al meu si nu din aceasta casa.E de barbat.Gandurile care le cautam inainte…le-am gasit !

Sunt singura acasa,nu imi explic de unde vine parfumul.Prefer sa las dilema parfumului la o parte.A fost,sau cel putin vreau sa cred ca a fost un simplu pretext pentru a ma gandi la anumite lucruri.

Sunt anumite situatii in care sunt rupta de lume;rupta de realitate.Si uneori…asa e mai bine.

Keep in touch with reality but only if you want to.