Ce frumos e un zambet!Splendoarea lui lumineaza un chip.Lasand la o parte misterele mintii,sau persoana care te-a enervat cu putin inainte,zambind cu sau fara motiv,dar zambind!Fie ca lumina sub care se arata e artificiala sau nu,fie ca afara e frig el face ca seara rece sa fie cea mai calduroasa din an,face ca sentimentul predestinat serii sa fie atat de sincer iar zambetul,zambetele,sa fie impresionant de naturale.
Totusi,in urma studierii atente a doua imprimari semnificative pe doua bucati de hartie lucioasa,reiese acel gand frumos departe de uitare.Care sa fie acel parfum care da atata unicitate si rezistenta acelei reprezentari?
E noapte.Astept lumina Soarelui sa lumineze fiecare colt patruns de intuneric,sa dezghete fara a modifica calitatea a ceea ce poarta denumirea de nepretuit.Astept Luna,sa alunge norii,si sa isi etaleze splendoarea.Sa sparga sticla,sa imi intinda mana si sa ma ridice la un alt nivel,mai aproape de ea si de Soare,echilibrand balanta.
Ea a spus ce isi doreste,si stie ca atunci cand va sosi momentul,totul va dezgheta,iar ce nu a fost sa fie dat uitarii va fi,pentru ca totul e urmat de o noua zi!
