Ce frumos e un zambet!Splendoarea lui lumineaza un chip.Lasand la o parte misterele mintii,sau persoana care te-a enervat cu putin inainte,zambind cu sau fara motiv,dar zambind!Fie ca lumina sub care se arata e artificiala sau nu,fie ca afara e frig el face ca seara rece sa fie cea mai calduroasa din an,face ca sentimentul predestinat serii sa fie atat de sincer iar zambetul,zambetele,sa fie impresionant de naturale.
Totusi,in urma studierii atente a doua imprimari semnificative pe doua bucati de hartie lucioasa,reiese acel gand frumos departe de uitare.Care sa fie acel parfum care da atata unicitate si rezistenta acelei reprezentari?
E noapte.Astept lumina Soarelui sa lumineze fiecare colt patruns de intuneric,sa dezghete fara a modifica calitatea a ceea ce poarta denumirea de nepretuit.Astept Luna,sa alunge norii,si sa isi etaleze splendoarea.Sa sparga sticla,sa imi intinda mana si sa ma ridice la un alt nivel,mai aproape de ea si de Soare,echilibrand balanta.
Ea a spus ce isi doreste,si stie ca atunci cand va sosi momentul,totul va dezgheta,iar ce nu a fost sa fie dat uitarii va fi,pentru ca totul e urmat de o noua zi!
Nu vroia sa stie de trecutul lui,de prezentul lui stiind ca exista si fara ea .este atat de curioasa sa il intrebe despre orice banalitateatatatimp cat face si ea parte de ea.care ar fi cel mai disperat si totusinebunesc lucru pe care l-ar face ?vrea sa stie cat mai multeca sa poatacredemacar ca se va elibera de presiunea exagerata sub care se afla .
nu, e imposibil.nu e imposibil.o virgula mica poate schimbaintelesuldar nu si adevarul,care intarzie sa apara.
Urmeaza sa fie frumos pana cand va fi,si atunci nu va mai fi!
Cum sa ii spui o persoane”am nevoie de tine”.In primul rand se presupune ca acea persoana stie(eu ma refer la prietenii,tu interpreteaza cum vrei).In al doilea rand cum sa spui unei persoane”mai stai umpic…simt nevoia sa vorbesc”….”despre ce?”…”nu stiu…vreau doar sa vorbesc”….”paai….trebuie sa plec,ma asteapta …”.
Ce sa mai zici cand auzi asa ceva,sincer?Deja ti-e jena sa mai si vrei sa vorbesti cu cineva.Daca fiecare e adancit in problemele lui unde mai e farmecul unei prietenii.Dar nu toti au probleme.Fiecare are alte prioritati si alte lucruri mai importante de facut.Faci unele lucruri importante sit e astepti ca unele persoane sa isi dea totusi seama cand ai nevoie de ele.Dar nu…Nici un cuvant…Nimic.
Cum sa mai reactionezi la asa ceva,sincer?Esti o persoana vesela si de obicei ii inveselesti pe toti.Dintr-o data zambetul iti piere si privirea e pe undeva,pierduta.Nu e greu sa pui cap la cap cateva cuvinte sa formulezi o intrebare…Nimic.Esti luat in brate doar pentru ca acea persoana simte nevoia,nu pentru ca tu simit.Nu te deranjeaza , te bucura ca acea persoana se simte mai bine.Dar totusi nu tu.
Trebuie sa inveti pe cineva cum sa fie alaturi de tine?Daca nici nu isi da seamanici cand ai ceva…Ce sa mai zici in cazul asta,sincer?
Incep sa ies incet incet din povestile acelea frumoase ,atat de ireale pentru mine,si sa ma retrag in propria poveste,mai reala decat imi doresc!
am in mana "chestia" care face din mine o alta oaie din cele multe.papiul si-a gasit sa ne numere cu ajutorul unui plastic! e drept, nu se mai srijeleste pe toiag, acum bre, suntem oameni "cilivilizati" si ne numara printre fiare mobile si infrarosii.
"sistem de securitate impotriva intrusilor sau de monitorizare a elevilor plictisiti de cursuri?si una si alta. in colegiul alexandru papiu ilarian din tg.mures au rasarit camere de supraveghere, iar intrarea in institutie se face doar pe baza de cartele. asa ca, tot ce misca in cladire va fi monitorizat de directiune"
nu stiu cine a scris asta, dar a lasat loc de comentarii cand a spus "monitorizarea elevilor plictisiti de cursuri"; dar profesori buni, credeti ca ne-ar mai veni sa plecam de la cursuri daca nu ne-ati plictisi?
a, si atunci cand domnul director a fost intrebat ce parere are despre elevii suparati din aceasta cauza, nu a putut sa raspunda nimic mai bun de atat: "eu cred ca este o parere care si-o vor schimba pe parcurs".este putina indoiala sau mi se pare mie? da, deci numai elevii sunt suparati din aceasta cauza.profesorii nu! sigur?
bine, daca as sta sa lucrez mult cu mintea mea as reusi sa ma conving ca toate astea sunt pentru binele nostru, dar eu tot nu cred ca pentru gramada aia de elevi care suntem sunt destule doua aparate de numarat si 2 usi de jumatate de metru. dar cum sa ne puna pe noi sa intram prin mijloc, daca pe acolo trebuie sa intre cei 100 (maxim!)de profesori care nu numai ca vin la ore diferite dar au si spatiu de 2 metri fara sistemul acela cu bare.
oricum, ultimul sfat primit in legatura cu aceasta problema a fost sa venim la scoala de la ora 7, cand noi(toti!) avem cursuri pe 7.30...atunci la ce mai este buna "reforma" data de doamna mascasan cu privire la venirea la scoala pe 7.30 pentru evitarea traficului?ei bine, nu numai ca nu evitam traficul, dar mai si venim ca sa stam jumate de ora in fata scolii pana cand avem norocul sa trecem de securitatea necesara.
Era singura.Nu stia daca intradevar asta isi dorea dar nu facea nimic pentru a nu mai fi.
A petrecut un sfarsit de saptamana grozav,totusi,nu de neuitat.Acest sfarsit de saptamana este memorabil din cauza schimbarii starilor spirituale mult prea des.Cadea si urca,din extrema in extrema.
A ramas totusi impresionata de modul unei personae,unei singure persoane,de a o supara dar de a o si inveseli.Totusi,nu era vesela oricate zambete ar afisa.Zambetele sunt doar niste manifestari ale fericirii,fericirea e temporara!Actiunile ei dadeau dovada de inconstienta.Era satula sa fie mereu constienta,nu mai avea nici un farmec.A dat dovada ca stie,ca mai poate sa fie copil cu mintea,cu corpul este inca.
Ii placea ideea ca nimeni nu e constient si nimeni nu era constient de faptul ca ea poate fi matura,nu se grabea sa arate asta.Asta tinea deja de viata ei personala,tema de care nu vroia sa auda….Si Doamne ce copila a fost,si Doamne mult i-a mai placut.
Daca ar mai avea inca o sansa:acelasi loc,alt timp,aceleasi personaje,aceeasi stare,ar da dovada de si mai multa copilarie.Zambetul ei sadic ii inraia sufletul desi zambea din propria initiativa.Era rea?Disperarea totusi vorbea si se manifesta in locul ei.
Noaptea era superba,dar era frig.De ce era frig,totusi?Era perfect afara pana cand a apus soarele.De ce nu poate fi la fel de cald si fara soare?Imposibil,evident.Soarele o incalzea si o facea sa se simta in siguranta si cand era si cand nu era pe cer;dar nu si de data asta! Raceala noptii ii intra in pantalonii largi de trening,mainile reci ii erau in buzunarele gecii pe care o tinea lipita de ea,parul rece ii atingea fata si o facea sa tremure.Totusi nu o deranja.Vroia sa mai stea,sa stea mult!
Subiectul neinteresant dezbatut de celelalte personaje din jurul ei nu ii trezea nici un fel de interes,ridica privirea spre cer,spre Luna.Vroia sa o intrebe de ce nu o incalzeste.Serios!Alteori o incalzea.Privirea i-a ramas atintita catre stele.Erau atat de multe incat nu isi putea lua pivirea de la ele.Vroia sa le vada pe toate.Erau atat de frumoase.Vroia sa le spuna si celorlalti sa le priveasca dar…ar fi parut o prostuta.Obisnuia sa stea intinsa pe spate cu altcineva si sa le admire.Vorbeau foarte putin,le placea sa le admire impreuna.
Doamne,ii era atat de frig si nu avea cui sa ii dea mainile sa I le incalzeasca,pe cine sa ia in brate,de cine sa isi rezeme capul.Era ok.A dat un telefon si s-a mai incalzit.Oare chiar in halul acesta a ajuns,sa o incalzeasca o voce?Nu mai avea cine sa o incalzeasca.
Ea a vrut asta,ea si-a facut-o cu mana ei.Stia ce vrea,stia ca zambetul acela va pieri,dar si-a continuat drumul zambind si ascunzandu-si privirea.
Pentru tine voi fi mereu fata care statea la geam si visa... Acum pleaca si cu un suspin in coltul gurii spune-mi ca ma iubesti. ...pleaca... ... purtam in noi infrangeri purtam in noi victorii purtam in noi iubire si vom purta mereu
"mereu acelasi, mereu altul"...acum chiar nu mai pot sa scap de sibiu. nici macar nu vreau, anul acesta ceva ma tot aduce aici si reuseste de fiecare data sa se regenereze pentru mine si sa ma surprinda. de dimineata am incercat sa il vad din postura unui turist. nu am sitmti nimic nou, deci sutn mai mult decat un turist...fac parte din acest oras (si) sau el face parte din mine. acum doua saptamani am fost in praga, iar acum o saptamana in budapesta, dar a trebuit sa ajung la sibiu ca sa dau peste o taraba de carti vechi, sa deschid o carte cu poezii germane si sa citesc:"nimic mai frumos nu-i sub soare, decat sa existi"... am deschis cartea la nimereala, am citit o pagina - nu am inteles nimic, si ajung pe a2-a pagina, pe pagina din stanga, sus unde ma asteptau scrijelite aceste cuvinte proaspat dezhumate...defapt,totul e in mine, dar e de datoria mea sa le fac sa iasa la suprafata poezia asta...nici macar nu imi placea poezia pana acum, dar asta e exact cum imi place mie, e ca si cum as fi scris-o eu candva, demult: "Fara soare isi trage arta valul din nou pe obraz, tu nu-mi mai apari, si marea, nisipul de umbre lovit ca de bici, se retrage sub pleoapele mele"
astazi, 13 decembrie, Ingeborg Bachmann mi-a dazvaluit o parte din mine
...si cea mai ciudata persoana pe care am cunoscut-o vreodata imi arata ceasul. mai este o ora si intram in 2009!...m-a izbit si ma izbeste si mai mult.ma chinuie. timpul trece...uneori e blestem sa fii constient, daca esti prost traiesti mai usor.de ce nu pot si eu sa...?
Numaratoarea s-a sfarsit.Numaratoarea a fost o prostie cu rezultat satisfacator.Nu e nevoie de numere si numaratori si ecuatii si planuri si calcule pentru a zambi.E nevoie doar de o mica secunda care sa te faca sa iti muti privirea catre ei-ei cei care zambescsi te simt si te vor alaturi de ei.Atunci numaratoarea aceea se sfarseste si incepi sa numeri zambetele adunate timp de sapte zile si poti sa adaugi cate unul in plus pentru fiecare persoana care te-a facut sa zambesti,inclusiv zambetul care e sau ar trebui sa fie acum pe fata ta.
Nu e nevoie de lucruri complicate cum uneori e ganditul.E suficient sa stii ca zambetul pe care il dai,refuzul pe care il primesti,vorba grea turnata pe la spate,lacrimile dupa o cearta,sfarsiturile si chiar inceputurile sunt exact ceea ce ai vrut sa faci sau sa ai parte de.
Nu gandi!Meriti?Nu meriti?Oricare ar fi raspunsul stii deja asta.Eu stiu,tu simti,el vrea,ea spera,noi zambim,voi continuati,ei iubesc.
Nimic nu e imposibil.Nu exista limite,limitele ti le impui tu si vrei asta.
Stii sa zbori?Nu?Stii sa visezi?Incearca!
Stelele se invart pe steag contrastand realitatea.Realitatea ramane o capcana peste care trec doar cei care vor.Puternici sunt cei care trec prin capcana si nu uita sa iasa.Campioni nu sunt cei care risca si sunt cei care cad si se ridica.Tu iti cunosti campionii?
Sunt o campioana pentru ca stiu sa caut in suferinte zambete chiar daca sunt nevoita sa ma leg de amintiri.
Avem ceva de care nu stim sa profitam,de care nu suntem interesati si nu constientizam ce importanta are.Defapt multe lucruri semnificative nu au importanta pentru noi dar suntem oameni,bineinteles,si gasim scuze mai des decat gasim idei bune.
Fiecare in parte are mai multe vise decat dezamagiri,mai multa imaginatie decat spirit realist,mai multa pasiune decat dezinteres si mai multi prieteni decat crede!
Fi cu ei daca ei vor sa fie cu tine !
In sapte zile a creeat Dumnezeu lumea si in sapte secunde am descoperit-o eu pe a mea.
Sunt constienta de incredibila harababura din capul meu dar nu pot sa nu ma mai gandesc la un vers din Avem timp-Octavian Paler care spunea asa “Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde.S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi”.Te doare cand vezi cata dreptate poate sa aiba acel vers,defapt toata poezia.Nu cred ca o sa mai uit vreodata acest vers si semnificatia lui.
Nu pot sa nu ma gandesc laverisoara mea care a ramas fara acel loc care pentru mine inseamna paradis….a ramas fara acele 3 persoane atat de importate in atat de putin timp.
Nu pot sa nu vizualizez incontinuu acel moment final….
Nu pot sa multumesc suficient prietenilor care stiu ca ceva e in neregula din cele mai mici gesture si nu por sa le multumesc sufficient pietenilor care sunt alaturi de mine cand totul e in regula.
Nu regret nimic,imi pare doar rau si mi-e negru sufletul…Imi amintesc toate detaliile si momentele nesemnificative care acum au devenit semnificative pentru ca tu erai in acele momente alaturi de mine.Mereu te-am vazut cu zambetul pe buze.Mereu!
Imi imaginez prin ce ai trecut deoarece am trecut si eu printr-o mica parte.Imi pare rau ca desi firea ta a fost mereu puternica si optimista boala a stiut sa te road ape ascuns.Imi pare rau ca nu mai esti printre noi.Nu stiu cum va arata casa cand voi trece pe langa ea. Inainte stateam cu verisoara mea si ma jucam in voie in curte,imprastiam jucariile in toata curtea si terasa si tu veneai si ne aduceai de toate.Atunci se mai numarau doua suflete printre cele vii…acum s-au dus si s-au dus 3.
Imi pare rau pentru acel mic paradis si imi pare rau pentru munca voastra de-o viata lasata acolo departe de cei mai apropiati.Imi pare rau ca nu eram constienta de situatie.
Imi pare rau pentru tot!Te iubesc si o sa contiunui sa fi nemuritoare pentru noi,cum ai fost si pana acum si o sa ne amintim mereu de tine in momentele cand zambeai si erai cu adevarat fericita!
Pentru matusa mea!Mama(un fiu decedat),fiica,matusa,nepoata,sotie(sot decedat),prietena,vecina…nemuritoare!
Atat vreau sa iti spun,ca esti un monstru,ca ne-ai distrus viata,ei i-ai distrus toata tineretea si acum nu o lasi sa imbatraneasca frumos,celeilalte i-ai distrus copilaria. Nu te uiti la tine si nu iti pasa,nu stii sa te opresti.Ai gresit persoana.Eu nu mai suport.Pentru prima oara am lasat respectu jos,dar jos de tot,si am zbierat la tine.Am crezut ca inebunesc dar m-am simtit bine! Meriti tot ce e mai rau!Meriti sa ajungi acolo unde observ ca te chinui atat.Nu te mai suportam.Nu suport sa te aud cum tusesti,cum respiri,cum te misti.Nu vreau sa mori.Te iubesc dar acum te urasc.Te uram!Nu stii ce te asteapta.Nu stii ca trebuia sa te schimbi de tot cand am aparut eu. Ai ramas la fel.Ti-ai schimbat una din fete,ai imbatranit si ti-a crescut parul alb acum.Dar celalalt tu la fel a ramas.Un monstru pe care mi-l amintesc din copilarie.Acelasi montru cu care aveam cosmaruri si ma trezeam plangand.Ce ai facut sa meriti asa un inger ca sa te iubeasca si sa te ingrijeasca atat?Nu meriti chiar deloc.Pana si ingerul are un termen limita.Nu face vreo prostie,iti spun!Dintr-un glont pierzi 3. Mi-e sila de tine.Mi-e sila si de ce imi provoci.Te doare unde ii doare si pe restu.Ai ramas la fel si imi vine greu sa cred si sa accept.Modul meu de a fi nu te accepta si nici altii.Doar ca unii s-au procopsit cu tine.Esti exact genul acela de speranta care ajunge o dezamagire in final. Tu si brutele tale ati ingrozit prea multe suflete.De unde setea asta de dominatie si setea de a traumatiza.Daca ati stii cat de mult dati nastere sadicismului din noi ati ramane socati.Nu stiti cat va dorim raul in acele momente.E urat,dar meritati asta prea mult.Intreaga voastra viata nu ati fost in stare sa deschideti ochii si atunci cand i-ati deschis ati luat-o razna cu vechiile voastre obiceiuri,aratant cealalta fata.Sunteti plini de fete,care mai de care mai groaznice si scarboase si oribile. Cand o sa deschideti ochii veti vedea ca ati ramas singuri in cocina in care visati inainte.Singuratatea va va manca si ultimul zambet si ca va lua si ultima bataie a inimii si nu veti avea ce sa faceti.Nu sunteti constienti si nu va pasa,ironizati si luati totul la misto.Nu sunteti asa frumosi pe cat va credeti si nici asa de inteligenti.Aveti de invatat de la pusti de 3 ori mai mici ca voi,ca si varsta. Nu imi e deloc rusine pentru modul in care am vorbit cu tine,meriti mai mult de atat,mai rau de atat.Asta se va repeta mereu...Tot ce am de zis e ca TE URASC si nu iti mai permit sa imi distrugi ingerul si prezentul,ma voi asigura de asta in viitorul ce ti se scurge printre paharele goale...
