m-ati facut sa intru in biserica voastra
ca sa o daramati pe mine
am zacut in bucati printre ruine
pana cand voi, animale salbatice bautoare de suflete
ati venit, mi-ati sfasiat carnea,
mi-ati rupt degetele ca sa aflati cu ce scriu
mi-ati spart buzele ca sa aflati cu ce sarut cuvintele
mi-ati smuls limba ca sa aflati cu ce vorbesc
mi-ati devorat creierul ca sa aflati cu ce gandesc
si la sfarsit,
cand ati vazut cum zac in neant,
vi s-a facut mila.
mi-ati lasat sufletul plin de sange printre ruine.
mare greseala.
nu stiati voi ca din ruine se nasc ingeri?
oare chiar nu stiati ca ma voi intoarce
si daca trebuie o sa ma transform in zmeu
o sa va fur merele de aur
ca sa trimiteti un Praslea dupa mine,
si tin sa va asigur
ca Praslea va fi lovit cu propriul buzdugan
si atunci ma voi uita eu la sufletul lui,
mi se va face mila
dar nu il voi fura...
nu cum ati facut voi.
dar la ce va asteptati mai mult?
sunt doar un copil al poeziei,
doar un copil,
parca tot mai copil...
