Sambata, 27 septembrie, Piata Mare din Sibiu va fi gazda unui maraton de concerte cu intrare libera. Printre artistii internationali invitati sa-i distreze pe sibieni se numara Ruslana, Dr. Alban, Jennifer Rush .
Program concerte Piata Mare din Sibiu:
16.00:
Pepe si trupa lui
Kaoma
Gibson Brothers
Vama
19.00:
Voltaj
Dr. Alban
Holograf
Jennifer Rush
Ruslana
vineri, 26 septembrie 2008
joi, 25 septembrie 2008
23.X.2007
tocmai am gasit primul meu text din liceu si tin neaparat sa il scriu pe blog
porniti de la urmatorul citat:
"cartea nu imi punea piedici si norocul imi canta in struna...totusi scoala imi ramanea pe dinafara, neindragita.de altfel, niciodata scoala si inima n-aveau sa se-ntalneasca. nu, niciodata... starea de elev o simteam inlantuitoare ca un urat sa-ti chemi moartea. nu ma speriau greutatile scolii. trebuia insa, sa infrunt un urat fara capat si fara fund al saptamanilor".(L.Blaga-hronicul si cantecul varstelor)
* * *
pe nisipuri miscatoare...
copilarie sau adolescenta?...mai rau este atunci cand te afli pe acel pamant de trecere, cand, in primele clase de scoala, mai mult te-ai jucat o joaca de copii, acum ai ajuns sa fii impins de imprejurari, sa fii impins sa devii cineva.
oare, nu s-au saturat toti copiii-adolescenti atunci cand le zic parintii: "trebuie sa inveti ca sa ajungi cineva"...sa inveti!...dar inima lor ramane la jocul de ieri, nicidecum la invatatul de astazi sau la grijile de maine.
dar am ajuns, am ajuns sa ma confrunt cu acel balaur care ii speria pe toti, acea trecere, ceea ce facea saptamanile la scoala lungi, infinite, iar atunci cand erai copil nu era asa, erai o pasare libera sa zboare unde doreste, unde o duce inima(sau cel putin asa te simteai). atunci inima si mintea au inceput sa se lupte neincetat. de ce sa faci asa? pentru ca iti dicteaza inima, pentru ca asa simti tu ca e bine. dar de ce sa nu analizezi situatia? tot timpul de acum incolo aceste ganduri o sa se afle in antiteza.de ce?...
asa cum inima si mintea nu se intalneau, nici inima si scoala nu si-au dat intalnire. de ce sa inveti pe rupte cand altii triseaza si iau note mai mari? de ce sa participi la un concurs daca este programat dinainte cine o sa castige?
starea de elev...acum este un chin. cand vezi profesorii linistiti si blanzi cum vin la ora, hai ca incepi sa indragesti scoala, dar cand vine cate o profesoara sau profesor care nu are rabdare nici cat un bob de mazare, ce te faci? esti copil si trebuie sa il asculti, dar el nu te asculta, nu il intereseaza ca tu nu ai inclinatie spre asa ceva, ca tu esti visator , nicidecum un adept al stiintelor exacte.
scoala este ca desertul. mergi, simti ca ramai fara suflare, dar cand te astepti mai putin gasesti o oaza. te bucuri de ea, dar trebuie sa mergi mai departe si iarasi dai de caldura,nopti reci si scorpioni.
cand esti copil "vezi lumea intr-un fir de nisip si cerul intr-o floare salbatica", si asa si trebuie...
o scurta istorie a unei zi si mai scurte
dimineata... a doua zi de scoala, 6.00. mai dorm. 6.15- mama deschide usa cu un pocnit brutal, phu. mai bine ma trezeam la 6.00.
ma duc in bucatarie sa beau apa. ma arde, atat de rece este.ma duc la dus.apa calda, perfect! incepe meditatia de dimineata. am o melodie in cap, dar nu vreau sa o cant pentru ca e prea trista. tot ce sper acum e sa nu intre mama sau tata in baie. sa ma lase sa gandesc, sa savurez apa, sa...tot!
ma duc sa mananc, dar nu am pofta de mancare.mama iarasi insista: "daca nu mananci, nu o sa te simti bine la scoala... stii, anemia"...de nu am auzit fraza asta in fiecare zi anuk trecut, nu am auzit-o niciodata. gata, dimineata vreau sa fiu singura, dimineata e singura parte din zi in care vreau sa fiu singura.e asa greu de inteles?
mda...partea mea "preferata"- mersul la scoala, pe ploaie, pe nori urati, pe somn.bine ca la intrarea in scoala ma intalnesc cu Diana. are puloverul acela pufos.perfect. o iau in brate si incep sa zambesc.
prima ora...Zorro si-a pierdut barba. intra in clasa obosit, in reluare.se opreste in fata clasei si ne saluta incet, se clatina. se vede ca se chinuie sa ne vorbeasca.incepe. crede ca suntem clasa a IX-a.isi cere scuze.incepe lectia. parea ca nu vrea sa ne predea, numai ca se simte obligat sa isi omoare timpul. in timp ce ne preda scoate cate un mormait slab, apoi incepe sa ne explice ceva despre tesuturile vegetale. iarasi se clatina si ii fuge gura intr-o parte, ca unui actor prost. se suna...ce ora lunga. ne zice mirat, cu o nuanta de puppy face- "vreti sa plecati?" stam toti linistiti si cu ochii atintiti inspre el. cred ca nu a suportat atatia ochi pe el si a plecat.
cafea! nu naturala ca nu imi place.vai de mine ce de boboci sunt!e plin, dar plin asa ca oriunde calci, aterizezi pe un picior de boboc.(si de altii, ca sa nu facem discriminare)stau la rand.intra cineva in vorba cu mine. ii raspund sec, inca vreau sa raman singura, adica nu singura- sa am lume in jur, dar sa nu ma bage in seama. am ajuns la etajul 1. zambesc fara sa vreau. se suna si cobor, nici nu stiu de ce am urcat pana acolo.
diriga... are ceva de completat si profit ca sa scriu asta. in ore nu prea ma timp, desi mi-as dori sa pot scrie exact in momentul in care simt ceva nou, atunci cand ma patrunde vreun gand...
pauza mare. mi-as fi dorit sa vorbesc cu Csabi pentru ca avea ceva de zis si pana la urma chiar trecem prin aceleasi momente in aceleasi perioade, dar nu a fost sa fie. nu poti sa vorbesti presat de agitatie,de toata zumzaiala din pauza. vorbim altadata.
acum am germana si dam test, asa ca sa vada profa ce stim. (deci nimic)ne-a dus in fosta clasa a XII I-ului; nu stiu daca aveam nevoie sa merg acolo, preferam sa mi-o amintesc asa cum am vazut-o ultima oara: impodobita cu rosu si alb, dezordonata, cu tot felul de papirusuri scrise.
am ajuns in clasa.eram foarte agitata, nu stiu...era un aer asa, apasat, incarcat inca, cu frecventa gandirii clasei de anul trecut.acum nu stiu daca asa ceva se poate mentine intr-o incapere, intr-un lucru asa material, dar e sigur ca s-a mentinut in mintea mea.
testul a fost foarte interesant. e superba chineza asta moderna.trebuia sa descriem 4 poze. in prima era un copil lipit de un copac, probabil intr-o primavara.tatal lui a batut un cui in copac, iar peste un an cand s-a dus sa se masoare din nou, copilul a observat ca a intrat la apa. yeah, right! cum zicea Einstein:"doua lucruri sunt infinite: universul si prostia. despre univers nu sunt sigur." si ce fata avea tatal! in niciun caz nu s-a gandit ca asa printr-un miracol al naturii pomul ala poate sa creasca.
romana. colegii astia chiar nu stiu sa taca. profa asta vine, scrie cineva la tabla comentariul luat de pe net si gata, fara explicatii, fara nimic. acuma se targuiesc cu ea sa tragem comentariile la imprimanta si in clasa sa discutam. cum reactioneaza majoritatea oamenilor in varsta atunci cand li se propune ceva nou?exact, resping ideea. o, gata! scrieti si taceti. pe cine intereseaza ca tu ai ascutitoare buna sau nu, ca ti-ai pus extensii, sau alte mii de prostii care ti le debiteaza gura(sigur nu mintea)?macar de ai vorbi incet, dar ai o voce...
deja a trecut jumate de ora si colegii mei inca explica cum vor ei sa se predea in ora de romana.in cel mai bun liceu din oras, pardon, "Colegiu National" se face romana, limba materna, din parti!
imi pun castile...si declar ca e groaznic intr-o clasa cu 26 de fete cu personalitati puternice
ma duc in bucatarie sa beau apa. ma arde, atat de rece este.ma duc la dus.apa calda, perfect! incepe meditatia de dimineata. am o melodie in cap, dar nu vreau sa o cant pentru ca e prea trista. tot ce sper acum e sa nu intre mama sau tata in baie. sa ma lase sa gandesc, sa savurez apa, sa...tot!
ma duc sa mananc, dar nu am pofta de mancare.mama iarasi insista: "daca nu mananci, nu o sa te simti bine la scoala... stii, anemia"...de nu am auzit fraza asta in fiecare zi anuk trecut, nu am auzit-o niciodata. gata, dimineata vreau sa fiu singura, dimineata e singura parte din zi in care vreau sa fiu singura.e asa greu de inteles?
mda...partea mea "preferata"- mersul la scoala, pe ploaie, pe nori urati, pe somn.bine ca la intrarea in scoala ma intalnesc cu Diana. are puloverul acela pufos.perfect. o iau in brate si incep sa zambesc.
prima ora...Zorro si-a pierdut barba. intra in clasa obosit, in reluare.se opreste in fata clasei si ne saluta incet, se clatina. se vede ca se chinuie sa ne vorbeasca.incepe. crede ca suntem clasa a IX-a.isi cere scuze.incepe lectia. parea ca nu vrea sa ne predea, numai ca se simte obligat sa isi omoare timpul. in timp ce ne preda scoate cate un mormait slab, apoi incepe sa ne explice ceva despre tesuturile vegetale. iarasi se clatina si ii fuge gura intr-o parte, ca unui actor prost. se suna...ce ora lunga. ne zice mirat, cu o nuanta de puppy face- "vreti sa plecati?" stam toti linistiti si cu ochii atintiti inspre el. cred ca nu a suportat atatia ochi pe el si a plecat.
cafea! nu naturala ca nu imi place.vai de mine ce de boboci sunt!e plin, dar plin asa ca oriunde calci, aterizezi pe un picior de boboc.(si de altii, ca sa nu facem discriminare)stau la rand.intra cineva in vorba cu mine. ii raspund sec, inca vreau sa raman singura, adica nu singura- sa am lume in jur, dar sa nu ma bage in seama. am ajuns la etajul 1. zambesc fara sa vreau. se suna si cobor, nici nu stiu de ce am urcat pana acolo.
diriga... are ceva de completat si profit ca sa scriu asta. in ore nu prea ma timp, desi mi-as dori sa pot scrie exact in momentul in care simt ceva nou, atunci cand ma patrunde vreun gand...
pauza mare. mi-as fi dorit sa vorbesc cu Csabi pentru ca avea ceva de zis si pana la urma chiar trecem prin aceleasi momente in aceleasi perioade, dar nu a fost sa fie. nu poti sa vorbesti presat de agitatie,de toata zumzaiala din pauza. vorbim altadata.
acum am germana si dam test, asa ca sa vada profa ce stim. (deci nimic)ne-a dus in fosta clasa a XII I-ului; nu stiu daca aveam nevoie sa merg acolo, preferam sa mi-o amintesc asa cum am vazut-o ultima oara: impodobita cu rosu si alb, dezordonata, cu tot felul de papirusuri scrise.
am ajuns in clasa.eram foarte agitata, nu stiu...era un aer asa, apasat, incarcat inca, cu frecventa gandirii clasei de anul trecut.acum nu stiu daca asa ceva se poate mentine intr-o incapere, intr-un lucru asa material, dar e sigur ca s-a mentinut in mintea mea.
testul a fost foarte interesant. e superba chineza asta moderna.trebuia sa descriem 4 poze. in prima era un copil lipit de un copac, probabil intr-o primavara.tatal lui a batut un cui in copac, iar peste un an cand s-a dus sa se masoare din nou, copilul a observat ca a intrat la apa. yeah, right! cum zicea Einstein:"doua lucruri sunt infinite: universul si prostia. despre univers nu sunt sigur." si ce fata avea tatal! in niciun caz nu s-a gandit ca asa printr-un miracol al naturii pomul ala poate sa creasca.
romana. colegii astia chiar nu stiu sa taca. profa asta vine, scrie cineva la tabla comentariul luat de pe net si gata, fara explicatii, fara nimic. acuma se targuiesc cu ea sa tragem comentariile la imprimanta si in clasa sa discutam. cum reactioneaza majoritatea oamenilor in varsta atunci cand li se propune ceva nou?exact, resping ideea. o, gata! scrieti si taceti. pe cine intereseaza ca tu ai ascutitoare buna sau nu, ca ti-ai pus extensii, sau alte mii de prostii care ti le debiteaza gura(sigur nu mintea)?macar de ai vorbi incet, dar ai o voce...
deja a trecut jumate de ora si colegii mei inca explica cum vor ei sa se predea in ora de romana.in cel mai bun liceu din oras, pardon, "Colegiu National" se face romana, limba materna, din parti!
imi pun castile...si declar ca e groaznic intr-o clasa cu 26 de fete cu personalitati puternice
miercuri, 24 septembrie 2008
help!
cum inspiratia mea nu vine la "umbra sticlelor de bere", ci la umbra orbitoare a oboselii, am nevoie de voi ca sa ma lamuriti cu ceva(raspunsul la intrebarile care ma framanta le primesc noaptea si acum e zi, deci va dati seama).
se presupune ca aveti in fata o carte pe care scrie jurnal si eseuri(jurnal eseistic- daca exista asa ceva- nu stiu, ca la halul in care fac eu romana la scoala...) ce v-ar placea sa cititi acolo?
asa, este vreun blog post scris de mine care l-ati baga in volumul acela?
pls dati raspunsuri ca ma framanta lucru asta de ceva vreme si s-au saturat si colegii mei sa vorbeasca cu mine si eu sa visez cu ochii deschisi la asa ceva, macar daca m-as apuca as fi atenta in jur ca sa am despre ce sa scriu...deci in niciun caz nu m-ati incuraja pe mine sa scriu asta, ci mi-ati salva colegii:))
Pierzanie
Deschide-mi portile Raiului Inflacarat.Ghideaza-mi pasii.Ia-ma de mana.Lasa parfumul noptii sa-mi patrunda in haine.
Lasa-ma sa inghet in propriul frig.Atunci tu sa ma incalzesti cu bratele-ti de foc.Lasa armura jos si lasa-ma sa-ti ating bataile inimii.
Eliberarea mea era doar o scuza ieftina.Ma tii prizionera cu cheile in mana.Cui ii trebuie chei?Cine vrea sa scape...?
Privirea-ti rece scoate lacrimile de sange din ochii-mi cenusii.Atunci tu sa-mi sruti buzele ranite de lacrimi si vorbe zadarnice.Umple vidul cu parfumul florilor de noiembrie.
Nu-ti irosi vocea.Nu spune nimic.Urechile-mi cauta linistea lunii.
Genunchii inmuiati imi vor atinge brutal cimentul stancos.
Ridica-ma si impinge-ma pe drumul tau.
Da-mi parul inocent de pe ochii vinovati.
Saruta-ma pana buzele-mi vor seca.
Fura-mi supradoza de vise...fa ce vrei cu ea.
Lasa-ma sa inghet in propriul frig.Atunci tu sa ma incalzesti cu bratele-ti de foc.Lasa armura jos si lasa-ma sa-ti ating bataile inimii.
Eliberarea mea era doar o scuza ieftina.Ma tii prizionera cu cheile in mana.Cui ii trebuie chei?Cine vrea sa scape...?
Privirea-ti rece scoate lacrimile de sange din ochii-mi cenusii.Atunci tu sa-mi sruti buzele ranite de lacrimi si vorbe zadarnice.Umple vidul cu parfumul florilor de noiembrie.
Nu-ti irosi vocea.Nu spune nimic.Urechile-mi cauta linistea lunii.
Genunchii inmuiati imi vor atinge brutal cimentul stancos.
Ridica-ma si impinge-ma pe drumul tau.
Da-mi parul inocent de pe ochii vinovati.
Saruta-ma pana buzele-mi vor seca.
Fura-mi supradoza de vise...fa ce vrei cu ea.
Loveste-ma si scoate-ma din vis!
In cautarea disperata
Luna plina,stele calzi,nori albi,noapte cenusie si adieri reci.Natura curata...Lumea cruda,neiertatoare,nemiloasa si sadica...
In cautarea fericirii am pierdut argintul oceanic.
In cautarea fericirii am pierdut norii albi din noaptea neagra.
In cautarea fericirii am pierdut Luceafarul din par.
In cautarea fericirii am pierdut...zambetul.
Parfumul fierbinte al ierbii negre sedeaza insectele hiperactive.
Imaginea ramane adancita in betia gandului...
Si atunci se aude vocea nemiloasa a realitatii sangerii.Vorbeste degeaba.
Realitatea e o nemernica a carei minciuni e un adevar.
Nemernica sadica...iubita...nemernica sadica.
Nu mai caut!Ce caut eu e pe fundul cosului de gunoi din Fabrica de Fericire.
In cautarea fericirii am pierdut argintul oceanic.
In cautarea fericirii am pierdut norii albi din noaptea neagra.
In cautarea fericirii am pierdut Luceafarul din par.
In cautarea fericirii am pierdut...zambetul.
Parfumul fierbinte al ierbii negre sedeaza insectele hiperactive.
Imaginea ramane adancita in betia gandului...
Si atunci se aude vocea nemiloasa a realitatii sangerii.Vorbeste degeaba.
Realitatea e o nemernica a carei minciuni e un adevar.
Nemernica sadica...iubita...nemernica sadica.
Nu mai caut!Ce caut eu e pe fundul cosului de gunoi din Fabrica de Fericire.
Fiindca Iadul si Raiul s-au unit in acelasi loc...pe Pamant.
sâmbătă, 13 septembrie 2008
Drumul catre nemurire
Caut noaptea aceea in care voi fi imbracata intr-o rochie alba,lunga,brodata cu stele;cand vantul se va juca cu parul meu rebel si lung.In noaptea aceea ma voi plimba singura,ma voi indrepta spre drumul fericirii vesnice si a nemuririi.
In par voi avea o floare,un trandafir alb,fara spini,cu petale de matase.Voi pasi pe nisipul moale,dar voi calca pe lacrimi.
Imi voi umezi fata cu apa sarata a marii dulci.Voi privi cele doua luni:cea de pe cer,hotarata, nemiscata si luna cea fricoasa,care tremura pe ape.
Ma voi uita pe cer si imi voi zari numele scris cu stele turcoaz.
Voi pluti cum numai in vise mai faceam.
Va ploua 9 minute cu picuri de cristal.Voi fugi prin ploaie,calcand pe nisip,tinand slapii in mana.
Ma voi impiedica si voi cadea.
Luna cea tremuranda ma va chema si ii voi asculta chemarea.
Am sa las deoparte toate lucrurile ce le am la mine si ma voi indrepta spre ea.
Rochia va cadea de pe mine,trandafirul va aluneca din par,slapii se vor arunca din mana.Toate cad,mai putin fluturele de safir de la gatul meu.
...si voi fugi spre luna tremuranda si uda.Cand picioarele mele vor atinge apa dulce a marii sarate, fluturele va prinde viata dar va ramane cu mine.
Voi innota pana cand luna va disparea si va rasari "aurul vazduhului".
In par voi avea o floare,un trandafir alb,fara spini,cu petale de matase.Voi pasi pe nisipul moale,dar voi calca pe lacrimi.
Imi voi umezi fata cu apa sarata a marii dulci.Voi privi cele doua luni:cea de pe cer,hotarata, nemiscata si luna cea fricoasa,care tremura pe ape.
Ma voi uita pe cer si imi voi zari numele scris cu stele turcoaz.
Voi pluti cum numai in vise mai faceam.
Va ploua 9 minute cu picuri de cristal.Voi fugi prin ploaie,calcand pe nisip,tinand slapii in mana.
Ma voi impiedica si voi cadea.
Luna cea tremuranda ma va chema si ii voi asculta chemarea.
Am sa las deoparte toate lucrurile ce le am la mine si ma voi indrepta spre ea.
Rochia va cadea de pe mine,trandafirul va aluneca din par,slapii se vor arunca din mana.Toate cad,mai putin fluturele de safir de la gatul meu.
...si voi fugi spre luna tremuranda si uda.Cand picioarele mele vor atinge apa dulce a marii sarate, fluturele va prinde viata dar va ramane cu mine.
Voi innota pana cand luna va disparea si va rasari "aurul vazduhului".
Atunci imi voi lua ramas bun de la Luna pentru putin timp si voi porni din nou la drum ,imbracata in rochia brodata cu stele ,cu slapii in mana,cu trandafirul de matase in par si cu fluturele de smarald la gat...
joi, 11 septembrie 2008
holograf-dincolo de nori
"nu cer iertare pentru tot ce am facut
cer o raza de iubire s-o iau de la-nceput
am puterea sa schimb ceva in lume
am puterea de-a visa
dincolo de nori
e lumea...mea"
...niciodata nu am mai simtit versurile astea asa cum le simt acum
cer o raza de iubire s-o iau de la-nceput
am puterea sa schimb ceva in lume
am puterea de-a visa
dincolo de nori
e lumea...mea"
...niciodata nu am mai simtit versurile astea asa cum le simt acum
concert Strange
concert Strange in 19.09.2008 in Teatru 74, ora 20.30 (am scris inca o data ce e scris pe afis...nu de alta, dar mi se modifica poza cand o pun pe blog)
Sibiu,Sibiu. tu ce imi faci?tu chiar nu vrei sa ma lasi sa treaca luna fara sa te vizitez?la orice alternativa apelezi. ai noroc ca de data asta ai nimerit cu o invitatie pe care chiar nu pot sa o refuz...concert Vama in 27? mi se pare sau visez? ai habar de cand asteptam asa ceva?:)) hai ca e ok si mai tarziu decat niciodata
marți, 9 septembrie 2008
Ploaia
s-au schimbat multe...sau mi se pare mie?dar multe au ramas la fel.
in seara aceasta nu mai sunt stele.nu mai privesc cerul.
nu-mi dau seama daca norii sunt reali sau exista doar in sufletul meu.pana acum doar stelele m-au inteles.vorbeau cu mine in fiecare seara.poate si norii ma-nteleg.ce vina au ei?ei doar fug...fug de fulgere.a fulgerat.
si cerul plange...si norii plang...si eu plang...
a fulgerat din nou.s-a intors vremea rea.pentru mine e vreme rea si cand afara e senin.atunci erau stelele.stelele...erau si stelele.aveam cu cine sa vorbesc.era diferit.
vreau sa fie altfel.vreau sa ma eliberez.norii tocmai plang,scapa de povara de pe umeri.dar cu mine cum ramane?
unde e steaua mea?
a fulgerat inca o d...de doua ori.nimeni nu stie daca obrajii mei sunt umezi datorita ploii sau datorita lacrimilor...nimeni nu va stii.
vremea din sufletul meu e ca cea de afara.tuna,fulgera,ploua,bate un vant...un vant puternic.
in seara aceasta nu am vazut nici macar apusul.nu am avut parte de un cer sangeriu.nici macar o raza nu a scapat de furia vremii.
in seara aceasta nu mai sunt stele.nu mai privesc cerul.
nu-mi dau seama daca norii sunt reali sau exista doar in sufletul meu.pana acum doar stelele m-au inteles.vorbeau cu mine in fiecare seara.poate si norii ma-nteleg.ce vina au ei?ei doar fug...fug de fulgere.a fulgerat.
si cerul plange...si norii plang...si eu plang...
a fulgerat din nou.s-a intors vremea rea.pentru mine e vreme rea si cand afara e senin.atunci erau stelele.stelele...erau si stelele.aveam cu cine sa vorbesc.era diferit.
vreau sa fie altfel.vreau sa ma eliberez.norii tocmai plang,scapa de povara de pe umeri.dar cu mine cum ramane?
unde e steaua mea?
a fulgerat inca o d...de doua ori.nimeni nu stie daca obrajii mei sunt umezi datorita ploii sau datorita lacrimilor...nimeni nu va stii.
vremea din sufletul meu e ca cea de afara.tuna,fulgera,ploua,bate un vant...un vant puternic.
in seara aceasta nu am vazut nici macar apusul.nu am avut parte de un cer sangeriu.nici macar o raza nu a scapat de furia vremii.
...pentru ca soarele meu apune de mai multe ori decat rasare!
luni, 8 septembrie 2008
La un moment dat am crezut ca nu mai mergem. nimeni nu avea bani de benzina, motorina sau ce o fi, nimeni nu avea timp sau pleca la mare sau la bunici, dar totusi ne-am dus. am mers cu ai mei.
drumul, desi era cel obisnuit, acum mi s-a parut altfel.muzica o simteam mai aproape, copacii mai verzi, satele mai linistite. ne-am apucat sa cantam cu mama si Diana. m-am simtit bine. pot sa spun ca am fost fericita. soarele...soarele zici ca era pus acolo sus pentru mine.
am ajuns la Medias, primul nostru obiectiv.buni stralucea de bucurie cand m-a vazut, si eu m-am bucurat ac se simtea asa de bine. am stat la ea in brate asa cum am facut-o de atatea ori cand eram mica.
locul meu natal,locul meu "de bastina"...de obicei mergeam acolo cand simteam nevoia sa gandesc fara sa ma intrerupa nimeni sau cand trebuia sa invat pentru examen. tot timpul Mediasul a fost un loc de purificare pentru mine. dar acum nu ma mai pot duce sa gandesc sau sa invat pentru ca verii mei s-au mutat in aceeasi casa cu bunica-mea si vor tot timpul sa ma scoata in oras, iar eu nu vreau asta- nu cu ei.
daca "acasa" nu a mai putut fi locul meu de purificare, am iesit din cuib si am cutreierat lumea- adevaratul Medias.
sunt unele lucruri care te fac sa te simti "mai om". nu zic ca ele sunt neaparat in Medias- pentru mine acolo sunt.poate si in tg.mures, langa hipodrom pe malul Muresului sau sus la fostul apartament.sunt locuri incarcate de amintiri placute...am dus-o pe Diana e firul vietii mele, de la cele mai apopiate locuri de sufletul meu la cele mai putin apropiate, dar totusi calde.
am inceput cu valea. nu stiu ce parau este acolo, dar stiu ca se varsa in Tarnava Mare.sunt mici caderi de apa in a caror spuma imi odihneam odinioara ochii. amintiri...asa, bombardamente cu amintiri.
apoi am mers intr-un loc mai istoric unde ma simt de asemenea foarte bine.poze, poze, poze...cu fiecare copac, apropo- am luat in brate un copac; normal ca mi-am cerut voie mai intai, dar el m-a certat: de ce imi cer voie cand vreau sa fac pe cineva fericit, dar el nu stie ca unii chiar nu vor sa fie facuti fericiti de catre mine...
tzup in masina si Sibiu- here we come! si Sibiul l-am simtit cald. poate pentru ca m-am nascut intr-un oras istoric, ma simt atrasa de fiecare oras incarcat de istorie. am fost in libraria mea preferata, pe podul minciunilor si apoi la teatru. un muzical inspirat din "o noapte furtunoasa" a lui Caragiale. initial mi s-a parut de prost-gust, dar totul a luat o intoarcere impresionanta.
dupa spectacol am iesit iarasi pe pietonala si asa cum veneau oameni multi inspre mine, cum vedeam fiecare placuta cu "monument istoric" am simtit ca in acel moment al vietii chiar acolo trebuie sa fiu.
in ciuda faptului ca a fost o zi excelenta, totul s-a terminat cu o criza de astm fara inhalator, cu greata lui Sartre, cu nebunia geniilor, cu frica lui A.V. de a nu fi unic, cu o poza de familie arsa intr-un incendiu, cu un avort, cu un cutremur, cu un 2012 al metafizicienilor, cu un Hitler al sec. XXI, cu totul distrus...
duminică, 7 septembrie 2008
Pentru Vara!
Astepti sa inceapa scoala???-o intrebare stresanta...
raspunsurile difera...inainte spuneam ca nu,acum ca da...ce rost are?ca o astepti ca nu o astepti trebuie sa te conformezi ...oricum incepe.
o noua etapa pentru mine...acesta e singurul lucru pentru care astept sa inceapa...e o schimbare importanta pentru mine.
parca sunt mai multe motive sa nu o astept...
imi va fi dor de noptile in care stateam intinsa pe spate si admiram cerul plin...plin de stele;cum observam fiecare miscare de pe el.
imi va fi dor de povestile dupa ora 12(noaptea)...la "umbra" nucului din fata casei.
imi va fi dor de multe,de multi.
imi va fi for de clipele petrecute cu "Clientul",de John Grisham,la umbra frasinului,ascultand ASOT with Armin Van Buuren,stand intinsa pe iarba pufoasa.
vara a stiut sa ma faca sa zambesc.
nu vreau sa imi fie sters zambetul...vor mai fi si alte veri ,vor mai fi si alte vise...multe vise.
ma tot gandeam zilele acestea...ce repede a trecut vara.a trecut repede dar s-au intamplat multe.
s-a intamplat tot ce a trebuit sa se intample.am trecut si peste ce a fost bine si peste ce a fost mai greu.in momentul acesta ar trebui sa ma simt foarte bine...nu duc lipsa de nimic,momentan...
totul e pe dos...
raspunsurile difera...inainte spuneam ca nu,acum ca da...ce rost are?ca o astepti ca nu o astepti trebuie sa te conformezi ...oricum incepe.
o noua etapa pentru mine...acesta e singurul lucru pentru care astept sa inceapa...e o schimbare importanta pentru mine.
parca sunt mai multe motive sa nu o astept...
imi va fi dor de noptile in care stateam intinsa pe spate si admiram cerul plin...plin de stele;cum observam fiecare miscare de pe el.
imi va fi dor de povestile dupa ora 12(noaptea)...la "umbra" nucului din fata casei.
imi va fi dor de multe,de multi.
imi va fi for de clipele petrecute cu "Clientul",de John Grisham,la umbra frasinului,ascultand ASOT with Armin Van Buuren,stand intinsa pe iarba pufoasa.
vara a stiut sa ma faca sa zambesc.
nu vreau sa imi fie sters zambetul...vor mai fi si alte veri ,vor mai fi si alte vise...multe vise.
ma tot gandeam zilele acestea...ce repede a trecut vara.a trecut repede dar s-au intamplat multe.
s-a intamplat tot ce a trebuit sa se intample.am trecut si peste ce a fost bine si peste ce a fost mai greu.in momentul acesta ar trebui sa ma simt foarte bine...nu duc lipsa de nimic,momentan...
totul e pe dos...
vineri, 5 septembrie 2008
...cand visul e rupt din realitate
ma pierd cand e vorba de introduceri.poate doar atunci cand esentialul are o valoare prea mare pentru mine.
mai tin minte cand el i-a sters lacrimile ei.le-a sters cu un zambet.mai are zambetul,cadoul lui pentru ea.as vrea sa-l revad,dar il tine ascuns.
calc pe urmele ei.ce ar fi fost intre el si ea ar fi putut fi sfasietor de intens.
nu inteleg.in visul meu poate se repeta istoria.cu un an mai tarziu sa trec prin ce a trecut ea,sau eram ea.de ce ea?de ce el?de ce acel vis?
stiu ca el va citi asta.nu stiu daca trebuia sa scriu toate acestea.poate e prea evident,poate imi e frica sa nu fie prea evident.am invatat sa am rabdare.
am ajuns sa cred ca stau in calea fericirii mele;dar stiu ca el-EL al meu- exista.nu cred ca sta asteptandu-ma cu bratele deschise(asta e deja basmul cu Fat-Frumos).
simt cum pasii mei calca pe urmele ei.
visele care au fost candva realitate iti dau de gandit.
Am invatat
acelasi scris,aceleasi ganduri,alt pix...dar ce conteaza?ceea ce reprezenta candva "noi" nimeni nu poate reda.
"unele lucruri pur si simplu sunt facute pentru a nu fi uitate"-K.A.E.
imi amintesc si acum 3 voci cantand pe strada in mijlocul noptii.doar ele,3 stele a caror lumini vor straluci indiferent de vreme.
nu s-a pierdut nimic.toate au ramas,doar ca acum se pot privi din unghiul amintirilor.sunt de acord cu un foarte bun prieten.amintirle nu sunt mereu frumoase si daca sunt,se ajunge si la cele triste.
zambetul mi-a fost sters de o lacrima.
ma simt bine.invat din zambetul prietenilor,invat din adierea vantului,invat de la stele.am invatat sa zambesc.stiam si inainte,dar zambetul meu spune mult mai multe acum.
"Nimic nu e permanent in lumea asta,nici macar propriile probleme"-Charles Chaplin
Phoebe si scutul
astazi e mai ganditoare ca de obicei.ei o tot intreaba daca se simte bine.
"ma simt bine",le raspunde dupa un scurt moment de gandire.asta vroiau ei sa auda,ea stia perfect ca nu asta vroia sa spuna.
privirea ei pierduta isi regasi directia.se uita la ei..
oare asta isi doreste?sa fie langa ei?stia perfect ca da,e exact unde trebuie,cu cine trebuie.ei sunt scutul ei.o apara de el.
e interesant cum cineva care probabil a uitat de existenta ta iti poate face inca rau.la asta se gandeste Phoebe.
de data aceasta a fost inteligenta.prea mult timp viata s-a scurs din ea,incet,prin lacrimi de sange.acum nu ii mai este frica,are scut.orice privire si orice gest ii este controlat.
o deranja,dar aprecia.asa era cel mai bine.
"Nu exista coincidente,fiecare joaca un rol"
miercuri, 3 septembrie 2008
Pierderi de timp?
Pur si simplu nu vreau sa imi pierd ideile incercand sa caut introducerea adecvata,chiar daca as sti exact in ce ar consta introducerea.
Nu vreau sa ma mai pierd in vorbe.vorbele-s de prisos.ba nu-s de prisos.poate pentru mine,in seara aceasta chiar sunt de prisos.pierd mult timp cautandu-mi cuvintele.pentru ce ?cand e vorba sa le adresez cuiva,le rostesc,dar cu alt ton.genunchii mi se inmoaie si le rostesc cu o voce tremuranda.nici macar nu se aproprie de ce vroiam realmente sa fac.La ce folositor ?am invatat sa nu imi pierd timpul cu regrete.fac ce fac si tot acolo ajung.of of…
Nu ma plang.nu ma mai plang.cand e vorba sa imi traiesc viata o fac.trista,vesela dar nu conteaza.chiar nu conteaza.acum imi exprim furia,sa ii spun asa.furia fata de mine ;pur si simplu fata de mine.asta fac eu.probabil e principalul meu talent.
Nu ma plang.dar de fiecare data cand gresesc vorbesc cu duritate despre fapt a mea.nu sunt sigura ca am ceva impotriva mea,defapt fac asta pentru a nu-mi repeta greselile.
Asa sunt eu…desi nici eu nu sunt conformata cu ideea.cand e vorba de mine niciodata nu ma pot obisnui.cu ce ?probabil cu mine.
luni, 1 septembrie 2008
Festivalul international al artei lirice- editia a VII-a(Sibiu)
DUMINICA 7 SEPTEMBRIE 2008, ORA 19- SALA THALIA
"O noapte furtunoasa"
Musical de Roman Vlad
opera comica pentru copii Bucuresti
MIERCURI 10 SEPTEMBRIE 2008, ORA 19- SALA THALIA
concert extraordinar Leontina Vaduva
dirijor: Petre Sbarcea
orchestra simfonica a Filarmonicii de Stat Sibiu
DUMINICA 14 SEPTEMBRIE2008, ORA 19, PAVILIONUL 2007
"Aida" de Giuseppe Verdi
spectacol realizat in colaborare cu Opera Nationala din Timisoara
conducerea muzicala: Victor Gheorghe Dumanescu
orchestra simfonica a Filarmonicii de Stat Sibiu
JOI 18 SEPTEMBRIE 2008, ORA 19- SALA THALIA
"Sulle ali della voce"
concert de arii din oprere realizat in colaborare cu Teatro Lirico di Spoleto
"Adriano Belli" - Italia
dirijor: Carlo Palleschi
Orchestra simfonica a Filarmonicii de Stat Sibiu
bun...acum nu stiu voi ce faceti(si nici nu ma intereseaza, intr-un fel), dar eu imi fac drum prin Sibiu
"O noapte furtunoasa"
Musical de Roman Vlad
opera comica pentru copii Bucuresti
MIERCURI 10 SEPTEMBRIE 2008, ORA 19- SALA THALIA
concert extraordinar Leontina Vaduva
dirijor: Petre Sbarcea
orchestra simfonica a Filarmonicii de Stat Sibiu
DUMINICA 14 SEPTEMBRIE2008, ORA 19, PAVILIONUL 2007
"Aida" de Giuseppe Verdi
spectacol realizat in colaborare cu Opera Nationala din Timisoara
conducerea muzicala: Victor Gheorghe Dumanescu
orchestra simfonica a Filarmonicii de Stat Sibiu
JOI 18 SEPTEMBRIE 2008, ORA 19- SALA THALIA
"Sulle ali della voce"
concert de arii din oprere realizat in colaborare cu Teatro Lirico di Spoleto
"Adriano Belli" - Italia
dirijor: Carlo Palleschi
Orchestra simfonica a Filarmonicii de Stat Sibiu
bun...acum nu stiu voi ce faceti(si nici nu ma intereseaza, intr-un fel), dar eu imi fac drum prin Sibiu
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Zambeste!
