Continue in both ways!

Mereu am privit inainte, am calcat pe frunzele proaspete care cadeau din copacii care imi tineau umbra. Nu mi-a fost usor in umbra lor, dar in zilele toride le-am fost recunoscatoare.

Acum ma gandesc la ce ma asteapta. Stiu ca obstacolele vor fi foarte inalte, stiu ca piedicile nu ma vor lasa sa alerg in voie. ...dar nu conteaza!

Am vrut dintotdeauna sa fiu printre cei pe care-i admiram, acum am o sansa si n-am sa ma opresc! Mereu am stiut ca sunt fericita cand fac ce mi-am propus si am din nou ocazia sa fiu implinita pentru asta!

Totusi, n-am sa pot sa-mi desprind gandurile de voi. N-am sa-mi desprind zambetul de glumele voastre, iar clipele pe care le-am consumat impreuna vor fi eterne. Da, imi e dor, si pentru prima oara regret faptul ca m-am lasat purtata de altceva decat de vointa proprie. Sper ca odata sa imi fie la fel de bine cum imi era atunci. ...Atunci... Atunci erati voi, eram noi, eram eu si voi... Vreau sa fie la fel totul... Da, atunci eram cu adevarat fericita! :)



If someone you love becomes a memory, that memory becomes a treasure!...

:(

Ador

Precum efectul alcoolului asupra organismului uman,precum tot ce ne dorim,precum dorinta noastra ascunsa de a ne descoperi pasiunile cele mai personale,precum vibratia ce o emana corpul in extaz,precum picatura de alcool care se scurge cu incetinitorul.

Lumini colorate ne lumineaza chipurile lipsite de reactie.Pe asta se bazeaza totul,pe lumina!

Care e lumina ta?

Ador visele,ador sperantele,ador adrenalina precum adora betivul sa il arda gatul de la alcool.

Ador sa fiu facuta fericita si ii ador pe cei care stiu si fac asta.Ador sa lupt pentru ceea ce vreau,ador sa zambestc,ador sa ma ridic singura cand cad si ador sa ii multumesc celui care m-a facut sa cad.

Ador sa admir lucrurile complicate a caror infatisare e atat de simpla,desi ador sa complic lucrurile simple.Ador primii fiori si ador sa fiu rasfatata.

Ador stelele si ador sa stralucesc cu ele.Ador sa zambesc si de aceea ii scot din viata mea pe cei care ma impiedica sa zambesc.Ador sa gasesc greseli si lucruri omise in cel mai mare ideal al unei personae.

Ador sa le zambesc celor care se chinuie sa ma faca sa plang.

Ador acele vremuri,ador sa imi amintesc,ador sa caut sa se repete.

Ador sa trec cu vederea,ador sa uit de scuze si sa iert,ador sa privesc in ochi iar el sa priveasca in jos.

Ador sa va privesc cum plecati,de aceea va fugaresc ca sa ma asigur ca nu va mai intoarceti!

Sighisoara

Imi place la nebunie sa calatoresc noaptea,cu persoane in jurul carora ma simt cu adevarat bine,persoane care ma motiveaza sa lupt.
Drumul a fost scurt,noi eram obosite.Mi-am intins picioarele peste bagajele pline cu echipamente si prosoape si slapi si pijamale,mi-am bagat castile in urechi si am inceput sa admir peisajul.Puteam sa jur ca sunt intr-un film de groaza.Suna cam penal dar acelui gen de filme atribui eu peisajele vazute.
Inca imi lipseste vara dar in sfarsitul acesta de saptamana am ramas uimita de frumusetea dealurilor acoperite partial de zapada.Cred ca elementul inspaimantator si atat de atractiv era ca toate acestea le vedeam in lumina lunii.
Era o luna plina deosebita.Norii au incercat sa o acopere dar au reusit numai sa ii sporeasca frumusetea.
Amintirea orasului Sighisoara va fi intotdeauna una superba pentru mine!

vesnicul "de ce"

nici nu stiu daca luna plina e de vina sau faptul ca nu am mai scris de o saptamna si zici ca sunt in perioada de sevraj, de am ajuns sa imi pun asemenea intrebari...de ce mereu cautam afectiunea acolo unde nu suntem siguri ca o primim? eu sunt leu, mie imi plac lucrurile complicate...la mine e clar...dar la voi, restul?

In spatele unei masti nemiloase

Considerati ca nu exista o inima in corpul acesta?Ca nu a suferit vreodata?Ca nu o afecteaza ultimatumurile primite?Ca nu mai stie sa planga?
Nu e vorba despre ce considerati si ce nu considerati,e vorba despre ceea ce stiti.Chiar asa ... ce mai stiti despre mine?
Pasii-mi rataciti de atatea drumuri strabatute se pierd pe filmul clasic al constintei ratacite.
M-am inecat in prea mult gol si acum simt cum in disperarea mea cautare de pace si armonie,ma incurc in cuvinte,cuvinte amestecate atat de perfect de Alchimistul cuvintelor.
Nu mai calc pe lacrimi,calca ele pe mine,nu mai calc pe nisip pufos si pe venin pur,nu mai impung cu acul ce-mi margineste coada...Vise si cosmaruri...Daca as putea face ce vreau eu...Nu as face totul pe placul meu,nu m-as face nemuritoare si nici nu mi-as construi palate din desene animate,pur si simplu...:m-as face scorpion.
Dar atunci...dar atunci nu m-as mai plimba printre lei si raci...atunci ei se vor uita catre pamant si vor vedea iarba,goliciune sau seceta.Vor vedea acel mic vietuitor disparut,ratacit ca si inainte sa il cunoasca.Nici ceilalti scorpioni nu il vor mai putea gasi.Leii vor regreta ca nu l-au ocrotit,racul se va rusina...Dar fara nici un folos...

E un scorpion mic,intr-o jungla al naibii de mare.

Apus

"A apus soarele...si a uitat sa mai rasara."
Cu asta s-a trezit el in gand si cu asta avea mai tarziu sa si adoarma.Nu stie daca este de bine sau de rau dar se gandeste intens la mica lui idee.E mult prea ocupat si in ciuda a ceea ce sustine are timp suficient sa se gandeasca la toate astea impreuna cu multe alte probleme si astfel de idei.
Nu vede multe desi e foarte increzator in propriul mod de gandire si de ce se intampla in jurul lui.
Probabil e orbit de atata optimism.E optimist si e chiar fericit.Are mult de lucru si nu baga fleacurile in seama.


To be continued....

Pentru mine e pasiune

Da,ieri am avut doua meciuri de handball.Am pierdut dar pentru mine nu a contat.Parca nu am fost motivate calumea.Da...stiu...pasele...toata actiunea era la 3 persoane.Asta a fost greseala noastra.
Mie mi-a parut bine ca am jucat cat am jucat.Genunchiul se pare ca ma deranjeaza din ce in ce mai mult si asta e din nou chiar foarte aiurea.
Am ajuns sa simt si eu cum e sa te stimuleze careva,sa te faca sa joci calumea.Cand nu stii ce e ala sport,stai in tribune si te uiti,ramai efectiv socata si te enervezi si tu cand vezi cum urla antrenorii.
Nu sunt de acord cu injuraturile personale si cu loviturile!Dar eu invat tot mai mult de e acela handball si caut sa imi dezvolt jocul.
Cand am plecat,era imposibil sa nu observ ceva din taxi,k.a.e. stie exact despre ce vorbesc(eu una nu vreau deloc detalii).Am crezut ca ma va motiva sa fiu chiar foarte buna dar m-a motivat dupa meciuri,incepand de astazi.
Am apucat mingea aceea cu pasiune si hotarare si am ajuns eu sa invat niste fete care in ciuda a ceea ce sustineau,erau totusi...incepatoare.
Nu mai vreau sa gresesc,nu mai vreau sa ma gandesc sa fac totul perfect,ci sa las de la sine si sa muncesc din greu.Nu vreau sa mai urmez fortat indicatiile ce mi se dau,vreau sa ma corectez ca sa nu mi se mai dea mereu aceleasi.
Stiu ca am sanse sa ajung cineva in lumea asta...in lumea mea.Dragostea mea pentru handball, colectivul,modul in care invatam,implicarea tuturor...toate astea ma fac mai puternica.
Urasc sa pierd timpul,mie imi trebuie o ocupatie serioasa,prin care sa ma pot descarca chiar si cu forta,fara sa ranesc persoane,sa ma ajut pe mine si pe ceilalti.
Asta e ce vreau eu sa fac!Asta e pasiunea mea!Asta ma face pe mine puternica!Asta vreau eu....Handball!

joc sau competitie?

ce inseamna a pierde?in DEX 1.a nu mai cunoaste sau a nu mai sti drumul , locul, a gresi directia; 2.a fi cuprins, coplesit de un sentiment, de o emotie, a nu mai sti ce sa faci; 3.a fi invins intr-un razboi intr-o intrecere...aha, aici vroiam sa ajung. oare a pierde chiar inseamna a fi invins?cred ca ar fi fost mai corect(cel putin din punctul meu de vedere) sa zica: a pierde inseamna a te simti invins. poti sa castigi dar sa te simti invins.
azi am avut meci de handbal si ca de obicei am aflat cu 3 zile inainte. fara antrenament, fara sa fi jucat de un an jumate...am fost invinse, dar nu am pierdut. eu nu ma simt ca si cum un scor putin mai mare m-ar fi invins...am fugit, am pasat, mi s-au mai si dat pase, am dat la poarta...m-am distrat...imi era dor....nu simt ca am pierdut! voi cele cu scorul mai mare, da, voi, cat de bine v-ati simtit pe teren?ha? eu excelent! puteti sa ma invidiati ca am iesit zambind de pe teren, ca nu am injurat, ca nu mi-am pierdut calmul si ca nu m-am purtat ca un animal(respect pentru cele care au invins si chiar joaca frumos...stiti voi care sunteti)
nu e nedrept ca in timpul unui meci te pierzi in nervi si in acele 30 de minute ajungi sa urasti o persoana numai pentru ca isi joaca postul?nu e cam superficial?asta inseamna sa pierzi...sa te pierzi in sentimente negative. poate daca nu ai fi intalnit persoana aceea in teren, in echipa cealalta ti-ar fi fost cea mai buna prietena...competitie...ce se face pentru a iesi in evidenta intr-o competitie. orice competitie implica egoism? raspunsurile probabil o sa le primesc vineri la meci. astept sa fiu contrazisa...

am spus ca ma duc si ascult muzica...si chiar am ascultat, dar cum sunt imprevizibila chiar si pentru mine, cum am pus mana pe un pix,ca un magnet am atras si o foaie si ce s-a intamplat?(nu e greu deloc de ghicit...)
acum o saptamana am fost in excursie la Sibiu si de atunci nu am reusit sa fiu singura ca sa imi pun gandurile in ordine.a venit bunica-mea de la Medias la mine si doarme cu mine in camera... nu ca m-ar deranja foarte tare(si asa nu imi place sa dorm singura, dar cateodata mai ai nevoie), dar toata ziua se uita la televizor si eu nu pot sa ascult muzica, sau daca incep sa visez, simt ca si cum gandurile si visul imi sunt bruiate de gandurile ei...acum imi mai zice si mama ca si-a luat concediu o saptamana deci nici saptamana viitoare nu o sa pot sa fac prea multe.
acum m-am asezat la birou ca sa scriu(e ciudat, eu niciodata nu scriu la birou), cand pisica sare pe dulap fix pe tava cu scoici. sparge o scoica, care scoate un sunet de iti zgarie si timpanul. ce se intampla? chiar nu trebuie sa retraiesc si sa scriu despre sibiu?de ce?pentru ca de cate ori scriu despre ceva , reusesc sa inteleg mai bine?este ceva ce inca nu trebuie sa inteleg din excursia asta? nici macar nu sunt sigura ca as fi in stare sa imi amintesc toate detaliile, toate trairile...cred ca intr-o luna nu am trait cate am trait acolo in 2 zile(incep sa ii atribui sibiului calitatea asta...de a ma face sa simt foarte multe deodata...toate puternice)....aha, si azi ne zice diriga ca mai facem o excursie in sibiu , pe 3 zile de data asta, ceea ce inseamna ca ni se da la toti a2-a sansa de a face ceea ce nu am reusit sa facem data trecuta. de obicei esti obligat sa te multumesti ca nu poti schimba ceea ce s-a intamplat si nici nu trebuie sa poti sa schimbi, dar acum ti se da sansa sa retraiesti totul sau sa schimbi lucrurile...acelasi loc...putin mai in viitor...aceeasi oameni... oare as face exact ceea ce am facut daca acum as fi mers pentru prima oara acolo?cred ca da...dar oricum asta e o intrebare la care raspunsul o sa vina de al sine...acolo si atunci...

p.s. singurul lucru de care sunt sigura ca o sa il repet e cappucino-ul din art caffe

Radio PRO-FM School

azi s-a lansat Radio PRO-FM School in Papiu!
si surpriza...baga muzica buna, comerciala(normal), dar chiar e buna.
cum obisnuieste papiul s-a facut deschiderea in sala festiva.bui...mai nou de cate ori il vad sau il aud imi amintesc ce bine a fost imitat la bal.bui junior(nu stiu cum te cheama,sorry)chiar esti talentat.putea sa nu inceapa laudand colegiul national care azi implineste 89 ani de existenta...cel mai vechi liceu din judetul mures!?...:))
oricum, cu 89 de ani vechime sau nu noi tot avem 9 dj talentati, cu emotii sau fara. azi a fost cea mai ciudata zi in papiu...nu am mai vazut asa multe persoane zambind ca azi decat inainte de vacanta, si azi e inainte de concursul de matematica deci in mod normal Masca ar trebui sa fie singura care zambeste...
of, asa sunt de entuziasmata ca nici sa scriu nu mai pot calumea, nici sa vorbesc.cred ca atat pentru azi, ma duc sa ascult muzica...

In intampinarea iernii!

Visare....clipe de visare!
Emotii colorate imi provoaca fluturi in piept.Da,da,fluturi in piept!
Astazi o adiere placuta si rece mi-a invaluit corpul.Am simtit-o!Da,se aproprie si sunt mai emotionata ca niciodata!Vreau sa fie special.Stiu ca sunt slaba, si ea,iarna,ma va intari.Voi fi puternica!
Iarna ma va invata ce trebuie sa fac.Iarna nu ma lasa sa plang.Imi e si frica sa plang ca sa nu imi inghete lacrimile pe obraz.Vara aceasta nu a avut puterea sa imi dezghete lacrimile din iarna trecuta.
Dorinta mea de a schimba totul ma va face sa reusesc!
Iarna aceasta va fi interesanta.O voi iubi,ea ma va certa,eu voi plange,ei nu ii va pasa,eu voi inceta,ea va zambi.
Ma voi uita sus,spre cer intr-o noapte superba.Va ninge,totul va fi alb.Ma voi intinde pe spate si voi face ingerasi de zapada.Voi zambi cu lacrimi in ochi.Fulgii de zapada se vor evapora de indata ce vor atinge fata mea...fata mea alba cu obrajii imbujorati,cu ochii rosii de durere,cu buzele crapate de lacrimi,cu parul ciufulit de nopti nedormite.
Iarna stie ca am nevoie de ea si va fi alaturi de mine cand timpul va fi numarat,cand ultimele secunde trec si ceasul va arata 0:00,cend cerul o sa arda,cand o lacrimi inocenta se va uita din ochiul meu la lume,fiindu-i teama sa imi atinga obrajii modelati de un zambet emotionat.
Iarna va fi acolo pentru mine.Se simte vinovata pentru ca anul trecut nu a avut grija de mine si imi simte gelozia.Gelozia mea e mai rece decat ar putea fi ea vreodata,si ea stie asta.
Iarna stie multe.O simt...Oare stie ca ma gandesc la ea?
Iarna aceasta cand cerul va exploda si va cadea cenusa din cer,cand anul acesta va muri,eu voi fi cu ei si voi avea din nou acel....zambet ascuns al meu.

concert

ce ar fi ca sambata asta sa nu mai pierzi timpul pe acasa sau prin orice local?...ce ar fi sa alegi sambata asta sa mergi intr-un local bun cu muzica buna?deci- 1 noiembrie, incepand cu ora 20:00 concert Strange(poza) si Spuza in Bizzare.
despre Spuza nu pot sa zic prea multe pentru ca i-am auzit doar o data(cei care au fost la bal la Papiu stiu despre cine e vorba), in schimb despre Strange....hmmm...cu ce sa incep?
eu i-am auzit prima oara intr-o cafenea cam uitata de lume si brusc cariera lor si-a luat avant si s-a inaltat, au mai si trecut prin niste transformari considerabile pana cand au ajuns la formula pe care o stim azi.Delia, Sebi, Emil, Isti si Pavel sunt foarte talentati si eu sincer am ramas uimita de vocea solistei.Abia astept sa imi ascult (din nou)melodiile preferate cantate de ea(ce voce!!!), printre care cel mai tare imi place cum canta "4 Non Blondes-What's up?"


P.S. poate iti alegi si tu o melodie preferata dintre cele cantate de ei

Eliberare!

Pot sa respir,pot sa visez,pot sa traiesc.Da!Pot sa visez din nou!Pot sa o iau din nou de la inceput, oricand si oridecate ori vreau!Stiu asta.
Nu s-a schimbat nimic.Ma simt eu bine.Ma simt puternica!Am scapat de tot.Defapt nu am scapat de nimic.Dar in seara asta am scapat si ma simt bine.Nu stiu cat va dura,eu profit doar.Sunt fericita!E placut sa visezi din nou.Visam si inainte dar nu eram constienta,sau nu vroiam sa fiu!
Atitudinea pe care o am acum stiu exact pe cine va multumi.
Azi toti m-au facut sa ma simt bine!

cu un pas inainte

astazi am facut ceva...ceva care poate fi numit "pentru prima oara"...pentru prima oara am reusit sa cant singura pe scena in fata la un public necunoscut. bine, imi bag picioarele in microfonu ala care imi deforma vocea si in mana mea care tremura si nu cantam nicicum in microfon...dar daca trecem peste astea la inceput am crezut ca o sa o intep pe Lady M. cu privirea...cu cateva secunde inainte a dat-o jos de pe scena pe o colega- "canti fals!eu cu urechea mea de profa de matematica pot sa iti zic ca tu canti fals!"...profa de muzica, disperata, se uita in sala. se intoarce inspre mine cu o fata de catelus-"Anda te duci si tu?"(cu cateva minute inainte la proba am zis ca renunt pentru ca microfonul imi deformeaza mutl prea tare vocea)..."aaa..." nu mai stiu daca am zis ceva dar s-a ridicat corpul meu fara sa ii ordon eu, s-au urcat pe scena si a inceput sa tremure...CANT! si nu suna rau...ah da nu ma aud in microfon numai cu urechea dreapta(boxa din dreapta mergea numai)si cu cealalta imi aud vocea normala. ma opreste.(nu-mi zice ca si eu cant fals, te rog):"copila, eu te cred ca ai voce si melodia e superba, te rog tine microfonul ala ca sa te auzi"...am cantat ! imi tremura vocea groaznic. "du-te si canta melodia asta toata ziua, in fata la cat mai multa lume pentru ca vad cum iti tremura si stomacul, iar noi nu avem nevoie de persoane cu asa emotii...esti trecuta in program...urmatorul!"

Intentionat?!

Chiar nu mai inteleg de ce sunt atat de invizibila.Invizibila doar pentru o persoana,o persoana cu care vreau sa vorbesc o singura data.Nu mai inteleg absolut nimic.Priviri aiurea fara nici un inteles. Nici sa vreau nu as putea privi pe cineva intr-un mod atat de...neutru!Mai nou Trec suficient de aproape pe langa cineva astfel incat sa ii simt respiratia pe obraz,prind persoana respectiva de brat si...nimic.Ce mama naibii?
Urasc cand nu am ce sa cred!Daca as stii ca e de rau sau de bine macar as stii daca e de rau sau de bine.Acum stau si ma gandesc daca e de rau sau de bine.
Legea atractiei sau cum ii spune chiar nu functioneaza in cazul acesta.Nimic nu functioneaza si incerc...Poate e din cauza ca ma straduiesc prea mult.
E mai mult decat aiurea...

zambeste...traieste!

zambesc, au trecut aproape 24 de ore si totusi nu pot sa dezlipesc zambetul asta de pe fata mea(nu ca m-as fi chinuit vreun pic)...
festivalul vinului, chestii(DNY pt tine cuvantu asta:)))...si noi la cetate, nu ca mi-ar fi placut mie ingramadeala, nu imi place chiar deloc, in plus ma dezgusta cetatea noastra cand e plina, dar daca punem in balanta asta impotriva concertelor Strange si Holograf, ghiciti cine castiga?!
m-am invartit prin camera mea pana a venit danny dupa mine ca sa mergem...cum eu sunt impotriva rutinei am schimbat si drumul, am cantat in drum spre cetate am povestit despre must cu o tona de conservanti, despre bucle, despre...despre vreme nu ca eu deja incepeam sa inghet(vesnica mea problema, nici daca m-as imbraca, ca un eschimos nu mi-ar fi bine).nimic neobisnuit pana acum, poate doar ca atunci cand am iesit din bloc a trebuit sa mijesc ochii asa puternica era lumina(am stat cu ochii in carti, nu am lenevit)si cand am ajuns la cetate-intuneric.nici nu am observat cand s-a intunecat, asa lenta a fost schimbarea.intr-o zi mi-as dori sa se intunece brusc, sa am sperii un pic, as fi curioasa(dar o zi imi ajunge)
am ajuns la cetate si...am fost dezamagita. Strange au cantat asa putin, mult prea putin si...nu au cantat una dintre melodiile mele preferate pe care abia asteptam sa o aud interpretata de ei, dar de aia nu a fost urat concertul, defapt prima lor melodie suna chiar bine...felicitarile mele
pauza intre Strange si Holograf si am avut neplacerea sa trebuiasca sa ascult o (hai ca folosesc si eu o data termenul asta foarte modern si sugestiv in acelasi timp)pitipoanca blonda(nu am nimic cu blondele)care se facea ca, canta si alte 2 "dansatoare" care se invarteau in rochii din secolul XVIII pe langa ea...ala e dans tu?! voi stricati dansul!
ok...s-a terminat greu, dar a meritat asteptarea...Liviu Pancu si colegul lui de prezentare(caruia nu pot sa ii tin minte numele) ne-au facut urechile sa vibreze intr-un hal fara de hal cand au tipat din toti plamanii in microfoane- HOLOGRAF!!! urmeaza chiuiturile specifice
prima melodie sincer acum nu imi amintesc care a fost prima...stiu numai ca danny a luat-o undeva in fata cu o prietena si primesc mesajul "suntem in fata scenei"...replica in gand"da, stiu, dar nu pot sa ajung la voi ca ati fost asa sa nu imi ziceti ca fugiti sau macar sa ma luati de mana sa ma trageti si pe mine, doar stiti ca sunt aiurita"...stateam inconjurata de oameni cu care nu pot sa savurez melodiile astea, sau nu ma simteam eu pregatita sa le savurez. m-am bosumflat ca un copil mic...urmatoarea melodie: Vreau o minune...incepe instrumentalul ma gandesc: "da si eu vreau, si eu vreau pe cineva cu care sa pot sa cant sa topai sa...simt". ma intorc-Diana!!!wow, am cerut o minune si uite-o, da chiar aveam nevoie de tine acum si aici chiar daca nu ne-am planificat sa ne intalnim...am cantat si da, am simtit melodia asa cum vroiam sa o simt.hai sa imi pun telefonul pe vibratii ca oricum nu il aud, dar daca e sa ma sune cineva sau sa trimita mesaj sa il simt macar(of da, cine trimite mesaj sau ma suna in timpul concertului- nimeni!)...asa si ca sa zici ca gandurile nu atrag fapte suna telefonul. stiu, tipam pentru ca eu nu te auzeam si nu ma auzeam si imi cer scuze,dar asa mi-a venit. m-am bucurat ca ai sunat. initial am crezut ca esti si tu la concert, dar atunci nu ar fi avut nicio logica sa ma suni. melodia- doar o viata nu-mi ajunge sa iubesc...si de aici am inceput sa zambesc asa larg, asa nedezlipibil.incepe sa cante ochii tai...incep sa visez, imaginati-va o fat(z)a fericita visatoare si zambitoare in acelasi timp. primesc mesaj care ma lasa cu o curiozitate imensa pentru ca nu am inteles exact despre ce e vorba(si mai sunt si curioasa din fire, deci se intelege) si pe langa ceea ce m-a facut curioasa "ce fain ar fi sa cante "...nu stiu ce a fost aseara, zici ca toate au fost planificate cu mult timp in urma(si nici macar nu a fost luna plina:)))...nu am rezistat si am trimis mesaj inapoi" acum canta ochii tai"...stiu ca ia fi vrut sa ii asculti, si eu as fi vrut sa te sun sa ii asculti ,dar...
"dincolo de nori"... ii zic celui mai bun prieten al meu:"asculta cu atentie melodia asta, ma descrie perfect, zici ca a fost facuta pentru mine" imi zambeste...primesc mesaj de la danny:" asta ti-o dedic din toata inima" zambesc si mai larg(daca se poate asa ceva)si chiar simt cum o canta pentru mine...inchid ochii simt, da, o canta pentru mine...vocea, vocea aceea o ador, nici de copil, nici de barbat pe care sa nu iti vina sa il asculti...perfecta. de versuri- nu am am cuvinte. deschid ochii luna fix in mijloc deasupra scenei...da, seara aceasta a fost facuta special pentru mine si pentru cei ca mine
alte o multime de melodii, aceleasi texte de introducere ca si la Sibiu, dar ce mai conteaza- imi place! ultima melodie a fost "sa nu-mi iei niciodata dragostea"...ca de obicei ma inconjoara o emotie puternica si nevoia de a lua pe cineva in brate...m-am dus si l-am luat pe cel mai bun prieten al meu in brate. s-a uitat ciudat la mine si i-am zis ca si daca il deranjeaza nu il las. urma sa imi zica, ca stiu si eu la fel de bine ca si el ca nu il deranjeaza, dar i-am zambit si l-am sarutat pe obraz...a zambit...a fost cea mai profunda melodie din seara aceea...
s-a terminat, dar nicio problema ca mai vine

top 7

7.Natasha Bedingfield- unwritten
6.The Calling-Thank you
5.Holograf-Dincolo de nori
4.Daniel Bedinfield-If you're not the one
3.The Calling-Wherever you will go
2.Maria Mena-Just hold me
1.Armin van Buuren-never say never


oooof nu puteati sa faceti top 15...macar
mai am atatea melodii care imi plac foarte mult, poate chiar la fel de mult ca astea, mai ales ca majoritatea melodiilor mele preferate sunt legate de cate un eveniment
...restu ar fi: Vama- pe sarma, chad kroeger-hero, leann rimes- can't fight the moonlight, backstreet boys- how did i fall in love with you, mandy moore- someday we'll know

frustrata dupa o leapsa storcatoare de creieri dau mai departe pasa la Sunld, Amy si Punctulets

Omenirea

Ma simt groaznic.Nu mai pricep nici macar ce pricepeam inainte.Suntem prinsi in lantul slabiciunilor.Oamenii pot fi atat de nepasatori incat ne sfasie pe noi,cei din jur fie ca isi doresc asta sau nu…fie ca noi simtim asta sau nu…

Tot ce era frumos candva acum si-a pierdut farmecul.Pana si stelele care stralucesc pe cer milioane de ani isi pierd stralucirea.Sunt curioasa cate lucruri si-au pierdut stralucirea,farmecul,vitalitatea in acelasi moment…in acelasi moment ca si…

De ce unele lucruri sunt facute pentru a fi permanente ?In ceea ce proveste viata eu ma bucur ca suntem muritori.Daca ar fi sa fie asa sunt convinsa ca lucrurile s-ar amplifica…Dar poate as spera din nou…As putea sa spun calma cand e vorba de o amanare « Stai calm,doar nu murim maine,sau curand.. »..Si totusi,oare chiar as spune asta calma ?

E groaznic atunci cand regreti ce nu ai facut.E mult prea groaznic.Sunt constienta ca am sa regret multe.Acum !Acum sunt constienta,cat pot face ceva.Nu pot spera,nu mai stiu sa sper cum stiam inainte,dar pot face ceva.Nu ar trebui sa imi mai pese.Trebuie sa invat din nou sa zbor.Aripile mi-au ramas pierdute prin gandurile lui din gandurile mele.

Macar stiu sigur ca am invatat sa apreciez fiecare imbratisare,fiecare sarut,fiecare lucru care m-a facut sa zambesc,sa ma simt implinita,fiecare stea ce se vede cu ochiul liber, fiecare noapte nedormita in care scriam la lumina telefonului si ma luptam cu cearceafurile.

Nu stiu daca ma voi putea ierta vreodata pentru ca am gresit si mi se intoarce greseala inapoi,in fiecare seara,in fiecare zi,in fiecare clipa,in fiecare moment de visare….Teribilul sentiment…sentiment de neintelegere.Cand nu esti inteles… Da, sentimentul acela ma cutremura cand dau tot ce pot,cand visez la un nou inceput dar o dau in bara…doar cand o dau in bara o iau de la inceput…o iau de la inceput cu datul in bara…

Ma invart intr-un sens giratoriu de o eternitate sufleteasca si nu am reusit sa ies.Daca as fi intrebata de ce vreau sa ies m-as bloca si as ramane cu privirea in pamant,sau cu privirea catre cer cautand initial ape cer…Daca ar aparea nu as renunta ;daca nu ar aparea mi-ar curge privirea in jos prin lacrimi de sange fiindca simt ca am cautat degeaba,am suferit degeaba…

Oare suntem eterni ?Oare ar trebui sa fim eterni ?Cum ar fi daca am fi eterni ?Am da cu eternitatea de pamant…eu sigur !

Ma roade rau de tot..nu sentimentul ci faptul propriu-zis…Ma roade adevarul si ma roade si mai tare ca sunt constienta de asta.Inainte eram pornita sa gasesc raspunsul la intrebari,pornita sa lupt,sa castig,sa sper … acum ca stiu despre ce e vorba si nu pot face nimic imi taie respiratia.

Inainte nu faceam diferenta dintre vis si realitate,acum nu mai fac diferenta dintre cosmar si realitate.Vorbe grele si fapte regretabile…

Lantul Slabiciunilor

Nu stiu daca e vorba despre un lant al slabiciunilor,as spune triunghiul slabiciunilor.Trei varfuri identice,diferite...Diferenta dintre ele e ca toate sunt indreptate catre altceva,dar in mijlocul triunghiului e aceeasi poveste.
Fiecare varf vrea sa scape din triunghi,sa se dezlipeasca si sa-si creeze propriul triunghi...
Sperante...Unul poate spera si spera,altul spera dar intervine realitatea,iar ultimul...ah...iar ultimul nu vrea sa auda de sperante.Se simte mai prejos decat celelalte varfuri.
Triunghiul e atat de bine inchis incat doar varfurile isi stiu povestea.
E bine ca sunt unite!De asta are nevoie fiecare...

Un lucru dificil e sa gasesti ce iti lipseste si sa nu poti face nimic sa il ai...

omul e demon, omul e zeu

s-au terminat orele,stau in plus. ai mai auzit de cineva care sta in plus de ore aici, in clasa in care e obligat sa petreaca in fiecare zi aproxiativ 7 ore?! nici eu.
stau intinsa p o banca si citesc...astept pe cineva in acelasi timp(nah, ca m-am scos de ce am stat in plus la scoala). am deschis geamul si am lasat soarele si aerul proaspat sa se ciocneasca de mine. da, sa se ciocneasca, mai ales soarele.are voie pentru ca pe mine ma lasa sa il port in par si in ochi...
am o priveliste superba...ultimul etaj, se vede doar un colt din cladire, un colt care are un aer de castel, geamurile din lemn cojit, in fata brazi, se aud voci de sportivi care probabil urla ca niste animale, dar acum vreau sa ii aud numai cum chitaie...deci sportivi care chitaie, cate o pasarica, cate o masina care zumzaie timid...aici sus parca e alta lume...daca nu ar fi fost aici sus o alta lume, sau daca as fi citi asta in clasa nu mi s-ar fi parut asa cum mi se pare acum

"omul e demon, omul e zeu.amandoua sunt adevarate.omul se naste cu un potential la fel de mare atat pentru evolutie, cat si pentru involutie.elementele luminii si ale intunericului se afla in egala masura in fiecare dintre noi si e sarcina individului (sau a familiei, sau a societatii) sa decida ce anume va prevala- virtutea sau viciul.nebunia din lume e in mare parte rezultatul dificultatilor oamenilor de a gasi echilibrul moral interior.de aici rezulta dementa(individuala sau al nivel colectiv)"

acum stiu ca nimeni nu mai poate sa redea fundalul din poza in care ma aflam cand am citit eu acest fragment, dar totusi, daca nu natura are raspunsurile, atunci cine?tu? tu nu iti auzi raspunsurile, chiar daca le ai...
hai, vreau sa aud cine poate sa contrazica asta, astept niste raspunsuri cu argumentari, mi s-ar parea interesant, cine stie, poate ajunge un subiect de conferinta

Festivalul Vinului

Cred ca cineva m-a auzit cand am spus ca imi place Holograf si i-a trimis si pe aici !

scrisoare

am scris ceva, era un fel de scrisoare in care ii spuneam tot ce ma rodea pe mine de multa vreme.nu aveam de gand sa i-o dau. cel putin nu inca.am pierdut-o...ziua in care am scris-o era la scoala si ziua urmatoare a disparut...oare asa trebuia, am scris ceva mult prea deplasat acolo, ma rodea numa ala micu?
oricum e bine ca eu m-am descarcat...cred ca la urma urmei sunt si scrisori la care nu astepti sa ti se raspunda...e destul sa le trimiti si stii deja ce ti se raspunde din momentul in care nu o mai ai in mana...

p.s. imi place raspunsul tau...
am inchis ochii si erai acolo, i-am deschis dar plecase-i deja

Phoebe,Eve si SL

Ce frumos a fost in seara aceasta.Phoebe statea din nou cocotata pe bara.Admira stelele fara retinere.Mai baga si cate o perla,doua,trei...si mai radea cu prietenii.Asa frumos era.
Phoebe era pe leagan cu Eve...SL a strigat ironic de undeva de pe hinta ca ii trebuie o rana la mana pentru ora de muzica...Eve a replicat ca si ei ii trebuie pentru cor,o rana la gat...Cum e de acord cu tot ce se spune in documentarul The Secret se apuca sa vorbeasca...Universule nu ma baga in seama...doar stii ca glumesc...nu vreau nici o rana...nu m-ai auzit ce am spus...
Phoebe sustine ca a fost absolut adorabila cum statea si vorbea singura cu Universul.
Parcul acela are un alt farmec cand sunt toti la un loc.Phoebe se catara pe bara si se uita la stele,SL si Eve zboara pe hinta...Sl zboara si de pe hinta dar asta e partea a doua...
BubbleAuch!

Phoebe si Eve

sunt din nou ele doua...sunt si altii dar povestea lor le fura prea multa atentie ca sa mai ramana si pentru ceilalti.
stau pe pod si povestesc.Phoebe simte cum ii calca pe urme din ce in ce mai mult lui Eve.Ceva le uneste din nou.asta simte Phoebe in timp ce asculta norii.
se opresc din vorbit...admira luna.eve ii face o poza.nu se intelege nimic,dar pastreaza poza.ele vor sti mereu ce e in acea poza.
Phoebe a intrat in povestea lui Eve.era si inainte,dar acum are un rol.e altfel.
Eve povesteste.povestea ii este intrerupta...face o pauza,isi revine dar vocea ii tremura.o lacrima ii scapa pe nesimtit.
luna s-a ascuns ..sau poate norul acela s-a postat in fata lunii sa ne faca in ciuda.neseriosul!norul a inceput sa se miste mai repede,probabil i-a simtit privirea rece a lui Phoebe.
luna a reaparut.
Norul:Multumita Phoebe?
Phoebe:Da,multumesc frumos nor drag!imi cer scuce.cand imi auzi chemarea sa vii la o poveste,la o...ploaie.
Norul:Asa voi face!

clipa de visare a fost intrerupta-din fericire nu spulberata-de sunetul puternic al franelor de bicigleta.

Au visat...au visat din nou...impreuna!


Am simtit nevoia sa public asta si pe Le Chateau Du Penses

ce bine e sa...iti aduci aminte ca traiesti

dupa 3 zile de stat in casa, in sfarsit am reusit sa ies afara. am deschis usa de la bloc. in urmatorul moment m-am trezit cu ochii largiti la maxim si cu gura deschisa de uimire.ce cald e! cu siguranta sunt cel mai imbracat om din Targu Mures.da... cred ca de aia se uita asa lung la mine baiatu ala din geam de la parter.cum ajungi sa privesti lucrurile mici, sau cel putin mici in aparenta, atunci cand esti privat chiar si numai pentru scurt timp de ele.scriu pe telefon si in momentul acesta ador ca urasc literele astea care nu apar asa de repede pe ecran pe cum el scriu eu...un baietas cu bicicleta se invarte in jurul meu.ce bine e sa iesi din casa! ce bine e sa poti scrie pe telefon cand iti vine inspiratia cu o melodie linistita pe fundal. ce bine miroase iarba. ce bine e sa ma prinda intunericul pe balasoarul acesta in parcul acesta.ce bine e tot!...ce bine e ca pot simti toate acestea acum si aici!

iarasi dincolo de nori...

Doamne, ce ma bucur ca exista scrisul. nici nu imi mai pare asa rau ca nu pot sa desenez, acum de cand scriu mai mult. un prieten, accidental scriitor imi zicea: "adevaratul scriitor se trezeste in fiecare dimineata si se intreaba: despre ce o sa scriu azi?". pana acum cam o luna scriam o data pe saptamana, o data pe luna, cam asa.acum, intr-adevar, ma intrezesc dimineata si ma bucur ca trebuie sa merg la scoala, in speranta ca o sa se intample ceva interesant despre care pot sa scriu...
27.09.08-concert Sibiu
da, am fost si mi-am propus sa scriu un articol pentru blog, dar am avut o mica dezamagire in ziua respectiva care atunci, pe moment, mi s-a parut mai importanta decat scopul "calatoriei" mele in Sibiul. acum mi se pare mai inportant sa imi scriu parerea despre concertele din Piata, poate si pentru ca mai erau persoane care se asteptau la un articol din partea mea.asa macar simt ca nu scriu numai pentru mine, scriu si pentru alte persoane care nu au fost acolo si care isi doresc sa fi participat la veselia indesata in acea Piata.
dimineata....mi-e dor de diminetile de vara in care soarele ma trezea ciocnindu-mi in geam, in care pasarelele concurau cu ceasul desteptator(care in majoritatea situatiilor nu mai exista)
, in care dormeam cu balconul descis si la o anumita ora trageam plapuma pe mine pentru ca vanticelul imi facea vizite. asa...la toate astea am avut timp sa ma gandesc in timpul dusului de dimineata. am fost singura acasa si mi-am permis sa il lungesc, fara sa fiu intrerupta de vreun chitait suparat.
ha- am facut si curatenie. nu ca mi-ar placea mie foarte mult, dar aor sentimentul acela de ordine, de echilibru, si ador zambestul multumit al mamei mele cand imi sare in brate pentru ca ma facut curatenie in toata casa.
pe la 10.30 am pornit inspre Sibiu.tot asa, muzica pe masina, numai ca de data asta si eu si Diana eram racite su cantam undeva dintr-un canal.nu mai tin minte exact melodia care mi-a placut cel mai mult, dar stiu ca atunci cand o sa trec prin locul unde am ascultat-o o sa mi-o amintesc.in schimb, la tata cel mai tare i-a placut melodia de la Bily Idol-Sweet sixteen.m-a intrebat de unde o am si i-am taspuns ca am primit-o de ziua mea de la un prieten.mi-a spus sa ii transmit ca "are gusturi baiatu ala, nu gluma".melodia asta stiu ca am ascultat-o inainte sa intram in Medias acolo unde printre copaci se vad primele case(si culmea, majoritatea sunt rosii)
de data asta am stat foaret putin la Medias...
aer! in sfarsit aer de Sibiu!Dumnezeule, ce bine ma simt in orasul asta!acum iarasi incep cu cate-ceva preferat din Sibiu, eh acuma nu exagerez, doar acolo am baut cel mai bun frappe si am fost in cea mai faina librarie.
asa, deci dupa ce am baut frappe am mers la concert.la inceput am stat pe banca, era inainte de 16.00 asa ca nu era nicio sansa sa cante cineva.mancam un sandwich cand aud o voce cunoscuta in microfon: "Dumnezeu nu apare la stiri". ma frec la ochi, trag o privire gen Mutulica din alba-ca-zapada- "ma, asta e Tudor Chirila"nu am mai tras un sprint de multa vreme, dar d data asta in cateva secunde am fost in fata scenei.da, ai citit bine, Vama a cantat o melodie INTREAGA inainte sa inceapa concertul propriu-zis
gata repetitia...apar pe scena Aurelian Temisan si Monica Davidescu alaturi de Pepe. prima impresie- ridicat din sparnceana, dar a 2-a -OMG- Pepe chiar are voce, si ce voce...
dupa Pepe vine o formatie din Portugalia(cred)- kaoma. aici a fost o chestie destul de ciudata.dansatoarea este prezentara ca fiind foarte draguta("foarte" accentuat), carismatica, cu un corp nemaipomenit, un un par stralucitor...si tot asa abertatii peste aberatii si cand a aparut pe scena m-a facut sa cred (pe moment cel putin) in teoria Evolutionista. de dansat dansa destul de bine, nimic de comentat, dar coregrafia era jalnica.
au urmat 2 frati dintre care unul canta foarte bine si unul dansa foarte bine, dupa care-Vama.stii ce inseamna sa iti iasa ochii din orbite si sa ti se lipeasca de scena, urechile sa iti tiuie de fericire si restul corpului sa nu te mai asculte?
excelent, pur si simplu excelent!vocesa ii era tulburata atunci cand trebuia sa ii fie, puternica doar la momentul potrivit...cand a cantat "pe sarma" am inchis ochii si am simtit cum eram doar eu in universul meu, puteam sa fac ce vreau sa primesc pe cine vreau acolo, fara stress si grijile zilnice. m-am simtit bine, excelent, am fost fericita.lipsea doar cineva pe care sa iau in brate...
ce mi-a mai placut a fost Voltaj unde am tot topait si Holograf...H-O-L-O-G-R-A-F. da, incercam sa ma auto-conving ca holograf chiar a cantat.simteam fiecare melodie mai plina de viata, mai profunda, toate asa cum trebuiau sa fie.mi-a venit sa plang cand a cantat "sa nu-mi iei niciodata dragostea" si cred ca am si plans.am inceput sa tremur pentru ca am inteles pentru prima oara pe deplin intelesul melodiei....chiar si cand am venit acasa dealurile, muntii chiar si stelele de dupa nori cantau prin mine: "poti sa-mi iei tot ce-am mai scump pe lume, poti sa-mi iei zilele, noptile sau anii de vrei,poti sa ma lasi singur intr-un loc anume, de unde sa nu pot vreodata sa ma-ntorc la ai mei, dar sa nu-mi iei niciodata dragostea, dar sa nu-mi iei niciodata dragostea..."

sibiul nu ne lasa sa ne plictisim sambata

Sambata, 27 septembrie, Piata Mare din Sibiu va fi gazda unui maraton de concerte cu intrare libera. Printre artistii internationali invitati sa-i distreze pe sibieni se numara Ruslana, Dr. Alban, Jennifer Rush .

Program concerte Piata Mare din Sibiu:

16.00:

Pepe si trupa lui
Kaoma
Gibson Brothers
Vama

19.00:

Voltaj
Dr. Alban
Holograf
Jennifer Rush
Ruslana

23.X.2007

tocmai am gasit primul meu text din liceu si tin neaparat sa il scriu pe blog
porniti de la urmatorul citat:
"cartea nu imi punea piedici si norocul imi canta in struna...totusi scoala imi ramanea pe dinafara, neindragita.de altfel, niciodata scoala si inima n-aveau sa se-ntalneasca. nu, niciodata... starea de elev o simteam inlantuitoare ca un urat sa-ti chemi moartea. nu ma speriau greutatile scolii. trebuia insa, sa infrunt un urat fara capat si fara fund al saptamanilor".(L.Blaga-hronicul si cantecul varstelor)
* * *
pe nisipuri miscatoare...

copilarie sau adolescenta?...mai rau este atunci cand te afli pe acel pamant de trecere, cand, in primele clase de scoala, mai mult te-ai jucat o joaca de copii, acum ai ajuns sa fii impins de imprejurari, sa fii impins sa devii cineva.
oare, nu s-au saturat toti copiii-adolescenti atunci cand le zic parintii: "trebuie sa inveti ca sa ajungi cineva"...sa inveti!...dar inima lor ramane la jocul de ieri, nicidecum la invatatul de astazi sau la grijile de maine.
dar am ajuns, am ajuns sa ma confrunt cu acel balaur care ii speria pe toti, acea trecere, ceea ce facea saptamanile la scoala lungi, infinite, iar atunci cand erai copil nu era asa, erai o pasare libera sa zboare unde doreste, unde o duce inima(sau cel putin asa te simteai). atunci inima si mintea au inceput sa se lupte neincetat. de ce sa faci asa? pentru ca iti dicteaza inima, pentru ca asa simti tu ca e bine. dar de ce sa nu analizezi situatia? tot timpul de acum incolo aceste ganduri o sa se afle in antiteza.de ce?...
asa cum inima si mintea nu se intalneau, nici inima si scoala nu si-au dat intalnire. de ce sa inveti pe rupte cand altii triseaza si iau note mai mari? de ce sa participi la un concurs daca este programat dinainte cine o sa castige?
starea de elev...acum este un chin. cand vezi profesorii linistiti si blanzi cum vin la ora, hai ca incepi sa indragesti scoala, dar cand vine cate o profesoara sau profesor care nu are rabdare nici cat un bob de mazare, ce te faci? esti copil si trebuie sa il asculti, dar el nu te asculta, nu il intereseaza ca tu nu ai inclinatie spre asa ceva, ca tu esti visator , nicidecum un adept al stiintelor exacte.
scoala este ca desertul. mergi, simti ca ramai fara suflare, dar cand te astepti mai putin gasesti o oaza. te bucuri de ea, dar trebuie sa mergi mai departe si iarasi dai de caldura,nopti reci si scorpioni.
cand esti copil "vezi lumea intr-un fir de nisip si cerul intr-o floare salbatica", si asa si trebuie...

o scurta istorie a unei zi si mai scurte

dimineata... a doua zi de scoala, 6.00. mai dorm. 6.15- mama deschide usa cu un pocnit brutal, phu. mai bine ma trezeam la 6.00.
ma duc in bucatarie sa beau apa. ma arde, atat de rece este.ma duc la dus.apa calda, perfect! incepe meditatia de dimineata. am o melodie in cap, dar nu vreau sa o cant pentru ca e prea trista. tot ce sper acum e sa nu intre mama sau tata in baie. sa ma lase sa gandesc, sa savurez apa, sa...tot!
ma duc sa mananc, dar nu am pofta de mancare.mama iarasi insista: "daca nu mananci, nu o sa te simti bine la scoala... stii, anemia"...de nu am auzit fraza asta in fiecare zi anuk trecut, nu am auzit-o niciodata. gata, dimineata vreau sa fiu singura, dimineata e singura parte din zi in care vreau sa fiu singura.e asa greu de inteles?
mda...partea mea "preferata"- mersul la scoala, pe ploaie, pe nori urati, pe somn.bine ca la intrarea in scoala ma intalnesc cu Diana. are puloverul acela pufos.perfect. o iau in brate si incep sa zambesc.
prima ora...Zorro si-a pierdut barba. intra in clasa obosit, in reluare.se opreste in fata clasei si ne saluta incet, se clatina. se vede ca se chinuie sa ne vorbeasca.incepe. crede ca suntem clasa a IX-a.isi cere scuze.incepe lectia. parea ca nu vrea sa ne predea, numai ca se simte obligat sa isi omoare timpul. in timp ce ne preda scoate cate un mormait slab, apoi incepe sa ne explice ceva despre tesuturile vegetale. iarasi se clatina si ii fuge gura intr-o parte, ca unui actor prost. se suna...ce ora lunga. ne zice mirat, cu o nuanta de puppy face- "vreti sa plecati?" stam toti linistiti si cu ochii atintiti inspre el. cred ca nu a suportat atatia ochi pe el si a plecat.
cafea! nu naturala ca nu imi place.vai de mine ce de boboci sunt!e plin, dar plin asa ca oriunde calci, aterizezi pe un picior de boboc.(si de altii, ca sa nu facem discriminare)stau la rand.intra cineva in vorba cu mine. ii raspund sec, inca vreau sa raman singura, adica nu singura- sa am lume in jur, dar sa nu ma bage in seama. am ajuns la etajul 1. zambesc fara sa vreau. se suna si cobor, nici nu stiu de ce am urcat pana acolo.
diriga... are ceva de completat si profit ca sa scriu asta. in ore nu prea ma timp, desi mi-as dori sa pot scrie exact in momentul in care simt ceva nou, atunci cand ma patrunde vreun gand...
pauza mare. mi-as fi dorit sa vorbesc cu Csabi pentru ca avea ceva de zis si pana la urma chiar trecem prin aceleasi momente in aceleasi perioade, dar nu a fost sa fie. nu poti sa vorbesti presat de agitatie,de toata zumzaiala din pauza. vorbim altadata.
acum am germana si dam test, asa ca sa vada profa ce stim. (deci nimic)ne-a dus in fosta clasa a XII I-ului; nu stiu daca aveam nevoie sa merg acolo, preferam sa mi-o amintesc asa cum am vazut-o ultima oara: impodobita cu rosu si alb, dezordonata, cu tot felul de papirusuri scrise.
am ajuns in clasa.eram foarte agitata, nu stiu...era un aer asa, apasat, incarcat inca, cu frecventa gandirii clasei de anul trecut.acum nu stiu daca asa ceva se poate mentine intr-o incapere, intr-un lucru asa material, dar e sigur ca s-a mentinut in mintea mea.
testul a fost foarte interesant. e superba chineza asta moderna.trebuia sa descriem 4 poze. in prima era un copil lipit de un copac, probabil intr-o primavara.tatal lui a batut un cui in copac, iar peste un an cand s-a dus sa se masoare din nou, copilul a observat ca a intrat la apa. yeah, right! cum zicea Einstein:"doua lucruri sunt infinite: universul si prostia. despre univers nu sunt sigur." si ce fata avea tatal! in niciun caz nu s-a gandit ca asa printr-un miracol al naturii pomul ala poate sa creasca.
romana. colegii astia chiar nu stiu sa taca. profa asta vine, scrie cineva la tabla comentariul luat de pe net si gata, fara explicatii, fara nimic. acuma se targuiesc cu ea sa tragem comentariile la imprimanta si in clasa sa discutam. cum reactioneaza majoritatea oamenilor in varsta atunci cand li se propune ceva nou?exact, resping ideea. o, gata! scrieti si taceti. pe cine intereseaza ca tu ai ascutitoare buna sau nu, ca ti-ai pus extensii, sau alte mii de prostii care ti le debiteaza gura(sigur nu mintea)?macar de ai vorbi incet, dar ai o voce...
deja a trecut jumate de ora si colegii mei inca explica cum vor ei sa se predea in ora de romana.in cel mai bun liceu din oras, pardon, "Colegiu National" se face romana, limba materna, din parti!
imi pun castile...si declar ca e groaznic intr-o clasa cu 26 de fete cu personalitati puternice

help!

cum inspiratia mea nu vine la "umbra sticlelor de bere", ci la umbra orbitoare a oboselii, am nevoie de voi ca sa ma lamuriti cu ceva(raspunsul la intrebarile care ma framanta le primesc noaptea si acum e zi, deci va dati seama).
se presupune ca aveti in fata o carte pe care scrie jurnal si eseuri(jurnal eseistic- daca exista asa ceva- nu stiu, ca la halul in care fac eu romana la scoala...) ce v-ar placea sa cititi acolo?
asa, este vreun blog post scris de mine care l-ati baga in volumul acela?
pls dati raspunsuri ca ma framanta lucru asta de ceva vreme si s-au saturat si colegii mei sa vorbeasca cu mine si eu sa visez cu ochii deschisi la asa ceva, macar daca m-as apuca as fi atenta in jur ca sa am despre ce sa scriu...deci in niciun caz nu m-ati incuraja pe mine sa scriu asta, ci mi-ati salva colegii:))

Pierzanie

Deschide-mi portile Raiului Inflacarat.Ghideaza-mi pasii.Ia-ma de mana.Lasa parfumul noptii sa-mi patrunda in haine.
Lasa-ma sa inghet in propriul frig.Atunci tu sa ma incalzesti cu bratele-ti de foc.Lasa armura jos si lasa-ma sa-ti ating bataile inimii.
Eliberarea mea era doar o scuza ieftina.Ma tii prizionera cu cheile in mana.Cui ii trebuie chei?Cine vrea sa scape...?
Privirea-ti rece scoate lacrimile de sange din ochii-mi cenusii.Atunci tu sa-mi sruti buzele ranite de lacrimi si vorbe zadarnice.Umple vidul cu parfumul florilor de noiembrie.
Nu-ti irosi vocea.Nu spune nimic.Urechile-mi cauta linistea lunii.
Genunchii inmuiati imi vor atinge brutal cimentul stancos.
Ridica-ma si impinge-ma pe drumul tau.
Da-mi parul inocent de pe ochii vinovati.
Saruta-ma pana buzele-mi vor seca.
Fura-mi supradoza de vise...fa ce vrei cu ea.

Loveste-ma si scoate-ma din vis!

In cautarea disperata

Luna plina,stele calzi,nori albi,noapte cenusie si adieri reci.Natura curata...Lumea cruda,neiertatoare,nemiloasa si sadica...
In cautarea fericirii am pierdut argintul oceanic.
In cautarea fericirii am pierdut norii albi din noaptea neagra.
In cautarea fericirii am pierdut Luceafarul din par.
In cautarea fericirii am pierdut...zambetul.
Parfumul fierbinte al ierbii negre sedeaza insectele hiperactive.
Imaginea ramane adancita in betia gandului...

Si atunci se aude vocea nemiloasa a realitatii sangerii.Vorbeste degeaba.
Realitatea e o nemernica a carei minciuni e un adevar.
Nemernica sadica...iubita...nemernica sadica.
Nu mai caut!Ce caut eu e pe fundul cosului de gunoi din Fabrica de Fericire.

Fiindca Iadul si Raiul s-au unit in acelasi loc...pe Pamant.

Drumul catre nemurire

Caut noaptea aceea in care voi fi imbracata intr-o rochie alba,lunga,brodata cu stele;cand vantul se va juca cu parul meu rebel si lung.In noaptea aceea ma voi plimba singura,ma voi indrepta spre drumul fericirii vesnice si a nemuririi.
In par voi avea o floare,un trandafir alb,fara spini,cu petale de matase.Voi pasi pe nisipul moale,dar voi calca pe lacrimi.
Imi voi umezi fata cu apa sarata a marii dulci.Voi privi cele doua luni:cea de pe cer,hotarata, nemiscata si luna cea fricoasa,care tremura pe ape.
Ma voi uita pe cer si imi voi zari numele scris cu stele turcoaz.
Voi pluti cum numai in vise mai faceam.
Va ploua 9 minute cu picuri de cristal.Voi fugi prin ploaie,calcand pe nisip,tinand slapii in mana.
Ma voi impiedica si voi cadea.
Luna cea tremuranda ma va chema si ii voi asculta chemarea.
Am sa las deoparte toate lucrurile ce le am la mine si ma voi indrepta spre ea.
Rochia va cadea de pe mine,trandafirul va aluneca din par,slapii se vor arunca din mana.Toate cad,mai putin fluturele de safir de la gatul meu.
...si voi fugi spre luna tremuranda si uda.Cand picioarele mele vor atinge apa dulce a marii sarate, fluturele va prinde viata dar va ramane cu mine.
Voi innota pana cand luna va disparea si va rasari "aurul vazduhului".

Atunci imi voi lua ramas bun de la Luna pentru putin timp si voi porni din nou la drum ,imbracata in rochia brodata cu stele ,cu slapii in mana,cu trandafirul de matase in par si cu fluturele de smarald la gat...

holograf-dincolo de nori

"nu cer iertare pentru tot ce am facut
cer o raza de iubire s-o iau de la-nceput
am puterea sa schimb ceva in lume
am puterea de-a visa
dincolo de nori
e lumea...mea"

...niciodata nu am mai simtit versurile astea asa cum le simt acum

concert Strange

concert Strange in 19.09.2008 in Teatru 74, ora 20.30 (am scris inca o data ce e scris pe afis...nu de alta, dar mi se modifica poza cand o pun pe blog)

Sibiu,Sibiu. tu ce imi faci?tu chiar nu vrei sa ma lasi sa treaca luna fara sa te vizitez?la orice alternativa apelezi. ai noroc ca de data asta ai nimerit cu o invitatie pe care chiar nu pot sa o refuz...concert Vama in 27? mi se pare sau visez? ai habar de cand asteptam asa ceva?:)) hai ca e ok si mai tarziu decat niciodata

Ploaia

s-au schimbat multe...sau mi se pare mie?dar multe au ramas la fel.

in seara aceasta nu mai sunt stele.nu mai privesc cerul.
nu-mi dau seama daca norii sunt reali sau exista doar in sufletul meu.pana acum doar stelele m-au inteles.vorbeau cu mine in fiecare seara.poate si norii ma-nteleg.ce vina au ei?ei doar fug...fug de fulgere.a fulgerat.
si cerul plange...si norii plang...si eu plang...
a fulgerat din nou.s-a intors vremea rea.pentru mine e vreme rea si cand afara e senin.atunci erau stelele.stelele...erau si stelele.aveam cu cine sa vorbesc.era diferit.
vreau sa fie altfel.vreau sa ma eliberez.norii tocmai plang,scapa de povara de pe umeri.dar cu mine cum ramane?

unde e steaua mea?

a fulgerat inca o d...de doua ori.nimeni nu stie daca obrajii mei sunt umezi datorita ploii sau datorita lacrimilor...nimeni nu va stii.
vremea din sufletul meu e ca cea de afara.tuna,fulgera,ploua,bate un vant...un vant puternic.
in seara aceasta nu am vazut nici macar apusul.nu am avut parte de un cer sangeriu.nici macar o raza nu a scapat de furia vremii.

...pentru ca soarele meu apune de mai multe ori decat rasare!

La un moment dat am crezut ca nu mai mergem. nimeni nu avea bani de benzina, motorina sau ce o fi, nimeni nu avea timp sau pleca la mare sau la bunici, dar totusi ne-am dus. am mers cu ai mei.
drumul, desi era cel obisnuit, acum mi s-a parut altfel.muzica o simteam mai aproape, copacii mai verzi, satele mai linistite. ne-am apucat sa cantam cu mama si Diana. m-am simtit bine. pot sa spun ca am fost fericita. soarele...soarele zici ca era pus acolo sus pentru mine.
am ajuns la Medias, primul nostru obiectiv.buni stralucea de bucurie cand m-a vazut, si eu m-am bucurat ac se simtea asa de bine. am stat la ea in brate asa cum am facut-o de atatea ori cand eram mica.
locul meu natal,locul meu "de bastina"...de obicei mergeam acolo cand simteam nevoia sa gandesc fara sa ma intrerupa nimeni sau cand trebuia sa invat pentru examen. tot timpul Mediasul a fost un loc de purificare pentru mine. dar acum nu ma mai pot duce sa gandesc sau sa invat pentru ca verii mei s-au mutat in aceeasi casa cu bunica-mea si vor tot timpul sa ma scoata in oras, iar eu nu vreau asta- nu cu ei.
daca "acasa" nu a mai putut fi locul meu de purificare, am iesit din cuib si am cutreierat lumea- adevaratul Medias.
sunt unele lucruri care te fac sa te simti "mai om". nu zic ca ele sunt neaparat in Medias- pentru mine acolo sunt.poate si in tg.mures, langa hipodrom pe malul Muresului sau sus la fostul apartament.sunt locuri incarcate de amintiri placute...am dus-o pe Diana e firul vietii mele, de la cele mai apopiate locuri de sufletul meu la cele mai putin apropiate, dar totusi calde.
am inceput cu valea. nu stiu ce parau este acolo, dar stiu ca se varsa in Tarnava Mare.sunt mici caderi de apa in a caror spuma imi odihneam odinioara ochii. amintiri...asa, bombardamente cu amintiri.
apoi am mers intr-un loc mai istoric unde ma simt de asemenea foarte bine.poze, poze, poze...cu fiecare copac, apropo- am luat in brate un copac; normal ca mi-am cerut voie mai intai, dar el m-a certat: de ce imi cer voie cand vreau sa fac pe cineva fericit, dar el nu stie ca unii chiar nu vor sa fie facuti fericiti de catre mine...
tzup in masina si Sibiu- here we come! si Sibiul l-am simtit cald. poate pentru ca m-am nascut intr-un oras istoric, ma simt atrasa de fiecare oras incarcat de istorie. am fost in libraria mea preferata, pe podul minciunilor si apoi la teatru. un muzical inspirat din "o noapte furtunoasa" a lui Caragiale. initial mi s-a parut de prost-gust, dar totul a luat o intoarcere impresionanta.
dupa spectacol am iesit iarasi pe pietonala si asa cum veneau oameni multi inspre mine, cum vedeam fiecare placuta cu "monument istoric" am simtit ca in acel moment al vietii chiar acolo trebuie sa fiu.
in ciuda faptului ca a fost o zi excelenta, totul s-a terminat cu o criza de astm fara inhalator, cu greata lui Sartre, cu nebunia geniilor, cu frica lui A.V. de a nu fi unic, cu o poza de familie arsa intr-un incendiu, cu un avort, cu un cutremur, cu un 2012 al metafizicienilor, cu un Hitler al sec. XXI, cu totul distrus...

Pentru Vara!

Astepti sa inceapa scoala???-o intrebare stresanta...
raspunsurile difera...inainte spuneam ca nu,acum ca da...ce rost are?ca o astepti ca nu o astepti trebuie sa te conformezi ...oricum incepe.
o noua etapa pentru mine...acesta e singurul lucru pentru care astept sa inceapa...e o schimbare importanta pentru mine.
parca sunt mai multe motive sa nu o astept...
imi va fi dor de noptile in care stateam intinsa pe spate si admiram cerul plin...plin de stele;cum observam fiecare miscare de pe el.
imi va fi dor de povestile dupa ora 12(noaptea)...la "umbra" nucului din fata casei.
imi va fi dor de multe,de multi.
imi va fi for de clipele petrecute cu "Clientul",de John Grisham,la umbra frasinului,ascultand ASOT with Armin Van Buuren,stand intinsa pe iarba pufoasa.
vara a stiut sa ma faca sa zambesc.
nu vreau sa imi fie sters zambetul...vor mai fi si alte veri ,vor mai fi si alte vise...multe vise.
ma tot gandeam zilele acestea...ce repede a trecut vara.a trecut repede dar s-au intamplat multe.
s-a intamplat tot ce a trebuit sa se intample.am trecut si peste ce a fost bine si peste ce a fost mai greu.in momentul acesta ar trebui sa ma simt foarte bine...nu duc lipsa de nimic,momentan...
totul e pe dos...

...cand visul e rupt din realitate

ma pierd cand e vorba de introduceri.poate doar atunci cand esentialul are o valoare prea mare pentru mine.
mai tin minte cand el i-a sters lacrimile ei.le-a sters cu un zambet.mai are zambetul,cadoul lui pentru ea.as vrea sa-l revad,dar il tine ascuns.
calc pe urmele ei.ce ar fi fost intre el si ea ar fi putut fi sfasietor de intens.
nu inteleg.in visul meu poate se repeta istoria.cu un an mai tarziu sa trec prin ce a trecut ea,sau eram ea.de ce ea?de ce el?de ce acel vis?
stiu ca el va citi asta.nu stiu daca trebuia sa scriu toate acestea.poate e prea evident,poate imi e frica sa nu fie prea evident.am invatat sa am rabdare.
am ajuns sa cred ca stau in calea fericirii mele;dar stiu ca el-EL al meu- exista.nu cred ca sta asteptandu-ma cu bratele deschise(asta e deja basmul cu Fat-Frumos).
simt cum pasii mei calca pe urmele ei.
visele care au fost candva realitate iti dau de gandit.

Am invatat

acelasi scris,aceleasi ganduri,alt pix...dar ce conteaza?ceea ce reprezenta candva "noi" nimeni nu poate reda.
"unele lucruri pur si simplu sunt facute pentru a nu fi uitate"-K.A.E.
imi amintesc si acum 3 voci cantand pe strada in mijlocul noptii.doar ele,3 stele a caror lumini vor straluci indiferent de vreme.
nu s-a pierdut nimic.toate au ramas,doar ca acum se pot privi din unghiul amintirilor.sunt de acord cu un foarte bun prieten.amintirle nu sunt mereu frumoase si daca sunt,se ajunge si la cele triste.
zambetul mi-a fost sters de o lacrima.
ma simt bine.invat din zambetul prietenilor,invat din adierea vantului,invat de la stele.am invatat sa zambesc.stiam si inainte,dar zambetul meu spune mult mai multe acum.

"Nimic nu e permanent in lumea asta,nici macar propriile probleme"-Charles Chaplin

Phoebe si scutul

astazi e mai ganditoare ca de obicei.ei o tot intreaba daca se simte bine.
"ma simt bine",le raspunde dupa un scurt moment de gandire.asta vroiau ei sa auda,ea stia perfect ca nu asta vroia sa spuna.
privirea ei pierduta isi regasi directia.se uita la ei..
oare asta isi doreste?sa fie langa ei?stia perfect ca da,e exact unde trebuie,cu cine trebuie.ei sunt scutul ei.o apara de el.
e interesant cum cineva care probabil a uitat de existenta ta iti poate face inca rau.la asta se gandeste Phoebe.
de data aceasta a fost inteligenta.prea mult timp viata s-a scurs din ea,incet,prin lacrimi de sange.acum nu ii mai este frica,are scut.orice privire si orice gest ii este controlat.
o deranja,dar aprecia.asa era cel mai bine.

"Nu exista coincidente,fiecare joaca un rol"