top 7

7.Natasha Bedingfield- unwritten
6.The Calling-Thank you
5.Holograf-Dincolo de nori
4.Daniel Bedinfield-If you're not the one
3.The Calling-Wherever you will go
2.Maria Mena-Just hold me
1.Armin van Buuren-never say never


oooof nu puteati sa faceti top 15...macar
mai am atatea melodii care imi plac foarte mult, poate chiar la fel de mult ca astea, mai ales ca majoritatea melodiilor mele preferate sunt legate de cate un eveniment
...restu ar fi: Vama- pe sarma, chad kroeger-hero, leann rimes- can't fight the moonlight, backstreet boys- how did i fall in love with you, mandy moore- someday we'll know

frustrata dupa o leapsa storcatoare de creieri dau mai departe pasa la Sunld, Amy si Punctulets

Omenirea

Ma simt groaznic.Nu mai pricep nici macar ce pricepeam inainte.Suntem prinsi in lantul slabiciunilor.Oamenii pot fi atat de nepasatori incat ne sfasie pe noi,cei din jur fie ca isi doresc asta sau nu…fie ca noi simtim asta sau nu…

Tot ce era frumos candva acum si-a pierdut farmecul.Pana si stelele care stralucesc pe cer milioane de ani isi pierd stralucirea.Sunt curioasa cate lucruri si-au pierdut stralucirea,farmecul,vitalitatea in acelasi moment…in acelasi moment ca si…

De ce unele lucruri sunt facute pentru a fi permanente ?In ceea ce proveste viata eu ma bucur ca suntem muritori.Daca ar fi sa fie asa sunt convinsa ca lucrurile s-ar amplifica…Dar poate as spera din nou…As putea sa spun calma cand e vorba de o amanare « Stai calm,doar nu murim maine,sau curand.. »..Si totusi,oare chiar as spune asta calma ?

E groaznic atunci cand regreti ce nu ai facut.E mult prea groaznic.Sunt constienta ca am sa regret multe.Acum !Acum sunt constienta,cat pot face ceva.Nu pot spera,nu mai stiu sa sper cum stiam inainte,dar pot face ceva.Nu ar trebui sa imi mai pese.Trebuie sa invat din nou sa zbor.Aripile mi-au ramas pierdute prin gandurile lui din gandurile mele.

Macar stiu sigur ca am invatat sa apreciez fiecare imbratisare,fiecare sarut,fiecare lucru care m-a facut sa zambesc,sa ma simt implinita,fiecare stea ce se vede cu ochiul liber, fiecare noapte nedormita in care scriam la lumina telefonului si ma luptam cu cearceafurile.

Nu stiu daca ma voi putea ierta vreodata pentru ca am gresit si mi se intoarce greseala inapoi,in fiecare seara,in fiecare zi,in fiecare clipa,in fiecare moment de visare….Teribilul sentiment…sentiment de neintelegere.Cand nu esti inteles… Da, sentimentul acela ma cutremura cand dau tot ce pot,cand visez la un nou inceput dar o dau in bara…doar cand o dau in bara o iau de la inceput…o iau de la inceput cu datul in bara…

Ma invart intr-un sens giratoriu de o eternitate sufleteasca si nu am reusit sa ies.Daca as fi intrebata de ce vreau sa ies m-as bloca si as ramane cu privirea in pamant,sau cu privirea catre cer cautand initial ape cer…Daca ar aparea nu as renunta ;daca nu ar aparea mi-ar curge privirea in jos prin lacrimi de sange fiindca simt ca am cautat degeaba,am suferit degeaba…

Oare suntem eterni ?Oare ar trebui sa fim eterni ?Cum ar fi daca am fi eterni ?Am da cu eternitatea de pamant…eu sigur !

Ma roade rau de tot..nu sentimentul ci faptul propriu-zis…Ma roade adevarul si ma roade si mai tare ca sunt constienta de asta.Inainte eram pornita sa gasesc raspunsul la intrebari,pornita sa lupt,sa castig,sa sper … acum ca stiu despre ce e vorba si nu pot face nimic imi taie respiratia.

Inainte nu faceam diferenta dintre vis si realitate,acum nu mai fac diferenta dintre cosmar si realitate.Vorbe grele si fapte regretabile…

Lantul Slabiciunilor

Nu stiu daca e vorba despre un lant al slabiciunilor,as spune triunghiul slabiciunilor.Trei varfuri identice,diferite...Diferenta dintre ele e ca toate sunt indreptate catre altceva,dar in mijlocul triunghiului e aceeasi poveste.
Fiecare varf vrea sa scape din triunghi,sa se dezlipeasca si sa-si creeze propriul triunghi...
Sperante...Unul poate spera si spera,altul spera dar intervine realitatea,iar ultimul...ah...iar ultimul nu vrea sa auda de sperante.Se simte mai prejos decat celelalte varfuri.
Triunghiul e atat de bine inchis incat doar varfurile isi stiu povestea.
E bine ca sunt unite!De asta are nevoie fiecare...

Un lucru dificil e sa gasesti ce iti lipseste si sa nu poti face nimic sa il ai...

omul e demon, omul e zeu

s-au terminat orele,stau in plus. ai mai auzit de cineva care sta in plus de ore aici, in clasa in care e obligat sa petreaca in fiecare zi aproxiativ 7 ore?! nici eu.
stau intinsa p o banca si citesc...astept pe cineva in acelasi timp(nah, ca m-am scos de ce am stat in plus la scoala). am deschis geamul si am lasat soarele si aerul proaspat sa se ciocneasca de mine. da, sa se ciocneasca, mai ales soarele.are voie pentru ca pe mine ma lasa sa il port in par si in ochi...
am o priveliste superba...ultimul etaj, se vede doar un colt din cladire, un colt care are un aer de castel, geamurile din lemn cojit, in fata brazi, se aud voci de sportivi care probabil urla ca niste animale, dar acum vreau sa ii aud numai cum chitaie...deci sportivi care chitaie, cate o pasarica, cate o masina care zumzaie timid...aici sus parca e alta lume...daca nu ar fi fost aici sus o alta lume, sau daca as fi citi asta in clasa nu mi s-ar fi parut asa cum mi se pare acum

"omul e demon, omul e zeu.amandoua sunt adevarate.omul se naste cu un potential la fel de mare atat pentru evolutie, cat si pentru involutie.elementele luminii si ale intunericului se afla in egala masura in fiecare dintre noi si e sarcina individului (sau a familiei, sau a societatii) sa decida ce anume va prevala- virtutea sau viciul.nebunia din lume e in mare parte rezultatul dificultatilor oamenilor de a gasi echilibrul moral interior.de aici rezulta dementa(individuala sau al nivel colectiv)"

acum stiu ca nimeni nu mai poate sa redea fundalul din poza in care ma aflam cand am citit eu acest fragment, dar totusi, daca nu natura are raspunsurile, atunci cine?tu? tu nu iti auzi raspunsurile, chiar daca le ai...
hai, vreau sa aud cine poate sa contrazica asta, astept niste raspunsuri cu argumentari, mi s-ar parea interesant, cine stie, poate ajunge un subiect de conferinta

Festivalul Vinului

Cred ca cineva m-a auzit cand am spus ca imi place Holograf si i-a trimis si pe aici !

scrisoare

am scris ceva, era un fel de scrisoare in care ii spuneam tot ce ma rodea pe mine de multa vreme.nu aveam de gand sa i-o dau. cel putin nu inca.am pierdut-o...ziua in care am scris-o era la scoala si ziua urmatoare a disparut...oare asa trebuia, am scris ceva mult prea deplasat acolo, ma rodea numa ala micu?
oricum e bine ca eu m-am descarcat...cred ca la urma urmei sunt si scrisori la care nu astepti sa ti se raspunda...e destul sa le trimiti si stii deja ce ti se raspunde din momentul in care nu o mai ai in mana...

p.s. imi place raspunsul tau...
am inchis ochii si erai acolo, i-am deschis dar plecase-i deja

Phoebe,Eve si SL

Ce frumos a fost in seara aceasta.Phoebe statea din nou cocotata pe bara.Admira stelele fara retinere.Mai baga si cate o perla,doua,trei...si mai radea cu prietenii.Asa frumos era.
Phoebe era pe leagan cu Eve...SL a strigat ironic de undeva de pe hinta ca ii trebuie o rana la mana pentru ora de muzica...Eve a replicat ca si ei ii trebuie pentru cor,o rana la gat...Cum e de acord cu tot ce se spune in documentarul The Secret se apuca sa vorbeasca...Universule nu ma baga in seama...doar stii ca glumesc...nu vreau nici o rana...nu m-ai auzit ce am spus...
Phoebe sustine ca a fost absolut adorabila cum statea si vorbea singura cu Universul.
Parcul acela are un alt farmec cand sunt toti la un loc.Phoebe se catara pe bara si se uita la stele,SL si Eve zboara pe hinta...Sl zboara si de pe hinta dar asta e partea a doua...
BubbleAuch!

Phoebe si Eve

sunt din nou ele doua...sunt si altii dar povestea lor le fura prea multa atentie ca sa mai ramana si pentru ceilalti.
stau pe pod si povestesc.Phoebe simte cum ii calca pe urme din ce in ce mai mult lui Eve.Ceva le uneste din nou.asta simte Phoebe in timp ce asculta norii.
se opresc din vorbit...admira luna.eve ii face o poza.nu se intelege nimic,dar pastreaza poza.ele vor sti mereu ce e in acea poza.
Phoebe a intrat in povestea lui Eve.era si inainte,dar acum are un rol.e altfel.
Eve povesteste.povestea ii este intrerupta...face o pauza,isi revine dar vocea ii tremura.o lacrima ii scapa pe nesimtit.
luna s-a ascuns ..sau poate norul acela s-a postat in fata lunii sa ne faca in ciuda.neseriosul!norul a inceput sa se miste mai repede,probabil i-a simtit privirea rece a lui Phoebe.
luna a reaparut.
Norul:Multumita Phoebe?
Phoebe:Da,multumesc frumos nor drag!imi cer scuce.cand imi auzi chemarea sa vii la o poveste,la o...ploaie.
Norul:Asa voi face!

clipa de visare a fost intrerupta-din fericire nu spulberata-de sunetul puternic al franelor de bicigleta.

Au visat...au visat din nou...impreuna!


Am simtit nevoia sa public asta si pe Le Chateau Du Penses

ce bine e sa...iti aduci aminte ca traiesti

dupa 3 zile de stat in casa, in sfarsit am reusit sa ies afara. am deschis usa de la bloc. in urmatorul moment m-am trezit cu ochii largiti la maxim si cu gura deschisa de uimire.ce cald e! cu siguranta sunt cel mai imbracat om din Targu Mures.da... cred ca de aia se uita asa lung la mine baiatu ala din geam de la parter.cum ajungi sa privesti lucrurile mici, sau cel putin mici in aparenta, atunci cand esti privat chiar si numai pentru scurt timp de ele.scriu pe telefon si in momentul acesta ador ca urasc literele astea care nu apar asa de repede pe ecran pe cum el scriu eu...un baietas cu bicicleta se invarte in jurul meu.ce bine e sa iesi din casa! ce bine e sa poti scrie pe telefon cand iti vine inspiratia cu o melodie linistita pe fundal. ce bine miroase iarba. ce bine e sa ma prinda intunericul pe balasoarul acesta in parcul acesta.ce bine e tot!...ce bine e ca pot simti toate acestea acum si aici!

iarasi dincolo de nori...

Doamne, ce ma bucur ca exista scrisul. nici nu imi mai pare asa rau ca nu pot sa desenez, acum de cand scriu mai mult. un prieten, accidental scriitor imi zicea: "adevaratul scriitor se trezeste in fiecare dimineata si se intreaba: despre ce o sa scriu azi?". pana acum cam o luna scriam o data pe saptamana, o data pe luna, cam asa.acum, intr-adevar, ma intrezesc dimineata si ma bucur ca trebuie sa merg la scoala, in speranta ca o sa se intample ceva interesant despre care pot sa scriu...
27.09.08-concert Sibiu
da, am fost si mi-am propus sa scriu un articol pentru blog, dar am avut o mica dezamagire in ziua respectiva care atunci, pe moment, mi s-a parut mai importanta decat scopul "calatoriei" mele in Sibiul. acum mi se pare mai inportant sa imi scriu parerea despre concertele din Piata, poate si pentru ca mai erau persoane care se asteptau la un articol din partea mea.asa macar simt ca nu scriu numai pentru mine, scriu si pentru alte persoane care nu au fost acolo si care isi doresc sa fi participat la veselia indesata in acea Piata.
dimineata....mi-e dor de diminetile de vara in care soarele ma trezea ciocnindu-mi in geam, in care pasarelele concurau cu ceasul desteptator(care in majoritatea situatiilor nu mai exista)
, in care dormeam cu balconul descis si la o anumita ora trageam plapuma pe mine pentru ca vanticelul imi facea vizite. asa...la toate astea am avut timp sa ma gandesc in timpul dusului de dimineata. am fost singura acasa si mi-am permis sa il lungesc, fara sa fiu intrerupta de vreun chitait suparat.
ha- am facut si curatenie. nu ca mi-ar placea mie foarte mult, dar aor sentimentul acela de ordine, de echilibru, si ador zambestul multumit al mamei mele cand imi sare in brate pentru ca ma facut curatenie in toata casa.
pe la 10.30 am pornit inspre Sibiu.tot asa, muzica pe masina, numai ca de data asta si eu si Diana eram racite su cantam undeva dintr-un canal.nu mai tin minte exact melodia care mi-a placut cel mai mult, dar stiu ca atunci cand o sa trec prin locul unde am ascultat-o o sa mi-o amintesc.in schimb, la tata cel mai tare i-a placut melodia de la Bily Idol-Sweet sixteen.m-a intrebat de unde o am si i-am taspuns ca am primit-o de ziua mea de la un prieten.mi-a spus sa ii transmit ca "are gusturi baiatu ala, nu gluma".melodia asta stiu ca am ascultat-o inainte sa intram in Medias acolo unde printre copaci se vad primele case(si culmea, majoritatea sunt rosii)
de data asta am stat foaret putin la Medias...
aer! in sfarsit aer de Sibiu!Dumnezeule, ce bine ma simt in orasul asta!acum iarasi incep cu cate-ceva preferat din Sibiu, eh acuma nu exagerez, doar acolo am baut cel mai bun frappe si am fost in cea mai faina librarie.
asa, deci dupa ce am baut frappe am mers la concert.la inceput am stat pe banca, era inainte de 16.00 asa ca nu era nicio sansa sa cante cineva.mancam un sandwich cand aud o voce cunoscuta in microfon: "Dumnezeu nu apare la stiri". ma frec la ochi, trag o privire gen Mutulica din alba-ca-zapada- "ma, asta e Tudor Chirila"nu am mai tras un sprint de multa vreme, dar d data asta in cateva secunde am fost in fata scenei.da, ai citit bine, Vama a cantat o melodie INTREAGA inainte sa inceapa concertul propriu-zis
gata repetitia...apar pe scena Aurelian Temisan si Monica Davidescu alaturi de Pepe. prima impresie- ridicat din sparnceana, dar a 2-a -OMG- Pepe chiar are voce, si ce voce...
dupa Pepe vine o formatie din Portugalia(cred)- kaoma. aici a fost o chestie destul de ciudata.dansatoarea este prezentara ca fiind foarte draguta("foarte" accentuat), carismatica, cu un corp nemaipomenit, un un par stralucitor...si tot asa abertatii peste aberatii si cand a aparut pe scena m-a facut sa cred (pe moment cel putin) in teoria Evolutionista. de dansat dansa destul de bine, nimic de comentat, dar coregrafia era jalnica.
au urmat 2 frati dintre care unul canta foarte bine si unul dansa foarte bine, dupa care-Vama.stii ce inseamna sa iti iasa ochii din orbite si sa ti se lipeasca de scena, urechile sa iti tiuie de fericire si restul corpului sa nu te mai asculte?
excelent, pur si simplu excelent!vocesa ii era tulburata atunci cand trebuia sa ii fie, puternica doar la momentul potrivit...cand a cantat "pe sarma" am inchis ochii si am simtit cum eram doar eu in universul meu, puteam sa fac ce vreau sa primesc pe cine vreau acolo, fara stress si grijile zilnice. m-am simtit bine, excelent, am fost fericita.lipsea doar cineva pe care sa iau in brate...
ce mi-a mai placut a fost Voltaj unde am tot topait si Holograf...H-O-L-O-G-R-A-F. da, incercam sa ma auto-conving ca holograf chiar a cantat.simteam fiecare melodie mai plina de viata, mai profunda, toate asa cum trebuiau sa fie.mi-a venit sa plang cand a cantat "sa nu-mi iei niciodata dragostea" si cred ca am si plans.am inceput sa tremur pentru ca am inteles pentru prima oara pe deplin intelesul melodiei....chiar si cand am venit acasa dealurile, muntii chiar si stelele de dupa nori cantau prin mine: "poti sa-mi iei tot ce-am mai scump pe lume, poti sa-mi iei zilele, noptile sau anii de vrei,poti sa ma lasi singur intr-un loc anume, de unde sa nu pot vreodata sa ma-ntorc la ai mei, dar sa nu-mi iei niciodata dragostea, dar sa nu-mi iei niciodata dragostea..."