Pentru mine e pasiune

Da,ieri am avut doua meciuri de handball.Am pierdut dar pentru mine nu a contat.Parca nu am fost motivate calumea.Da...stiu...pasele...toata actiunea era la 3 persoane.Asta a fost greseala noastra.
Mie mi-a parut bine ca am jucat cat am jucat.Genunchiul se pare ca ma deranjeaza din ce in ce mai mult si asta e din nou chiar foarte aiurea.
Am ajuns sa simt si eu cum e sa te stimuleze careva,sa te faca sa joci calumea.Cand nu stii ce e ala sport,stai in tribune si te uiti,ramai efectiv socata si te enervezi si tu cand vezi cum urla antrenorii.
Nu sunt de acord cu injuraturile personale si cu loviturile!Dar eu invat tot mai mult de e acela handball si caut sa imi dezvolt jocul.
Cand am plecat,era imposibil sa nu observ ceva din taxi,k.a.e. stie exact despre ce vorbesc(eu una nu vreau deloc detalii).Am crezut ca ma va motiva sa fiu chiar foarte buna dar m-a motivat dupa meciuri,incepand de astazi.
Am apucat mingea aceea cu pasiune si hotarare si am ajuns eu sa invat niste fete care in ciuda a ceea ce sustineau,erau totusi...incepatoare.
Nu mai vreau sa gresesc,nu mai vreau sa ma gandesc sa fac totul perfect,ci sa las de la sine si sa muncesc din greu.Nu vreau sa mai urmez fortat indicatiile ce mi se dau,vreau sa ma corectez ca sa nu mi se mai dea mereu aceleasi.
Stiu ca am sanse sa ajung cineva in lumea asta...in lumea mea.Dragostea mea pentru handball, colectivul,modul in care invatam,implicarea tuturor...toate astea ma fac mai puternica.
Urasc sa pierd timpul,mie imi trebuie o ocupatie serioasa,prin care sa ma pot descarca chiar si cu forta,fara sa ranesc persoane,sa ma ajut pe mine si pe ceilalti.
Asta e ce vreau eu sa fac!Asta e pasiunea mea!Asta ma face pe mine puternica!Asta vreau eu....Handball!