Considerati ca nu exista o inima in corpul acesta?Ca nu a suferit vreodata?Ca nu o afecteaza ultimatumurile primite?Ca nu mai stie sa planga?
Nu e vorba despre ce considerati si ce nu considerati,e vorba despre ceea ce stiti.Chiar asa ... ce mai stiti despre mine?
Pasii-mi rataciti de atatea drumuri strabatute se pierd pe filmul clasic al constintei ratacite.
M-am inecat in prea mult gol si acum simt cum in disperarea mea cautare de pace si armonie,ma incurc in cuvinte,cuvinte amestecate atat de perfect de Alchimistul cuvintelor.
Nu mai calc pe lacrimi,calca ele pe mine,nu mai calc pe nisip pufos si pe venin pur,nu mai impung cu acul ce-mi margineste coada...Vise si cosmaruri...Daca as putea face ce vreau eu...Nu as face totul pe placul meu,nu m-as face nemuritoare si nici nu mi-as construi palate din desene animate,pur si simplu...:m-as face scorpion.
Dar atunci...dar atunci nu m-as mai plimba printre lei si raci...atunci ei se vor uita catre pamant si vor vedea iarba,goliciune sau seceta.Vor vedea acel mic vietuitor disparut,ratacit ca si inainte sa il cunoasca.Nici ceilalti scorpioni nu il vor mai putea gasi.Leii vor regreta ca nu l-au ocrotit,racul se va rusina...Dar fara nici un folos...
E un scorpion mic,intr-o jungla al naibii de mare.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Zambeste!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu