"mereu acelasi, mereu altul"...acum chiar nu mai pot sa scap de sibiu. nici macar nu vreau, anul acesta ceva ma tot aduce aici si reuseste de fiecare data sa se regenereze pentru mine si sa ma surprinda.
de dimineata am incercat sa il vad din postura unui turist. nu am sitmti nimic nou, deci sutn mai mult decat un turist...fac parte din acest oras (si) sau el face parte din mine.
acum doua saptamani am fost in praga, iar acum o saptamana in budapesta, dar a trebuit sa ajung la sibiu ca sa dau peste o taraba de carti vechi, sa deschid o carte cu poezii germane si sa citesc:"nimic mai frumos nu-i sub soare, decat sa existi"...
am deschis cartea la nimereala, am citit o pagina - nu am inteles nimic, si ajung pe a2-a pagina, pe pagina din stanga, sus unde ma asteptau scrijelite aceste cuvinte proaspat dezhumate...defapt,totul e in mine, dar e de datoria mea sa le fac sa iasa la suprafata
poezia asta...nici macar nu imi placea poezia pana acum, dar asta e exact cum imi place mie, e ca si cum as fi scris-o eu candva, demult:
"Fara soare isi trage arta valul din nou pe obraz,
tu nu-mi mai apari, si marea, nisipul
de umbre lovit ca de bici, se retrage sub pleoapele mele"
astazi, 13 decembrie, Ingeborg Bachmann mi-a dazvaluit o parte din mine
3 comentarii:
e un adevarat mister cand esti atrasa de un lucru mare si la propriu si la figurat si nu stii exact ce anume te atrage.dar unde e frumusetea in a stii exact?
fara sa stii ce cauti, te gasesti pe tine in sute de priviri, in mii de locuri, in milioane de cuvinte.
Da, fiinta unica, s-a scris despre tine, omenirea te astepta si acum tu inveti sa te cunosti prin cei care te-au cunoscut deja!
:)
vai ce imi place ce a scris Andie!
Trimiteți un comentariu