Drumul catre nemurire

Caut noaptea aceea in care voi fi imbracata intr-o rochie alba,lunga,brodata cu stele;cand vantul se va juca cu parul meu rebel si lung.In noaptea aceea ma voi plimba singura,ma voi indrepta spre drumul fericirii vesnice si a nemuririi.
In par voi avea o floare,un trandafir alb,fara spini,cu petale de matase.Voi pasi pe nisipul moale,dar voi calca pe lacrimi.
Imi voi umezi fata cu apa sarata a marii dulci.Voi privi cele doua luni:cea de pe cer,hotarata, nemiscata si luna cea fricoasa,care tremura pe ape.
Ma voi uita pe cer si imi voi zari numele scris cu stele turcoaz.
Voi pluti cum numai in vise mai faceam.
Va ploua 9 minute cu picuri de cristal.Voi fugi prin ploaie,calcand pe nisip,tinand slapii in mana.
Ma voi impiedica si voi cadea.
Luna cea tremuranda ma va chema si ii voi asculta chemarea.
Am sa las deoparte toate lucrurile ce le am la mine si ma voi indrepta spre ea.
Rochia va cadea de pe mine,trandafirul va aluneca din par,slapii se vor arunca din mana.Toate cad,mai putin fluturele de safir de la gatul meu.
...si voi fugi spre luna tremuranda si uda.Cand picioarele mele vor atinge apa dulce a marii sarate, fluturele va prinde viata dar va ramane cu mine.
Voi innota pana cand luna va disparea si va rasari "aurul vazduhului".

Atunci imi voi lua ramas bun de la Luna pentru putin timp si voi porni din nou la drum ,imbracata in rochia brodata cu stele ,cu slapii in mana,cu trandafirul de matase in par si cu fluturele de smarald la gat...

holograf-dincolo de nori

"nu cer iertare pentru tot ce am facut
cer o raza de iubire s-o iau de la-nceput
am puterea sa schimb ceva in lume
am puterea de-a visa
dincolo de nori
e lumea...mea"

...niciodata nu am mai simtit versurile astea asa cum le simt acum

concert Strange

concert Strange in 19.09.2008 in Teatru 74, ora 20.30 (am scris inca o data ce e scris pe afis...nu de alta, dar mi se modifica poza cand o pun pe blog)

Sibiu,Sibiu. tu ce imi faci?tu chiar nu vrei sa ma lasi sa treaca luna fara sa te vizitez?la orice alternativa apelezi. ai noroc ca de data asta ai nimerit cu o invitatie pe care chiar nu pot sa o refuz...concert Vama in 27? mi se pare sau visez? ai habar de cand asteptam asa ceva?:)) hai ca e ok si mai tarziu decat niciodata

Ploaia

s-au schimbat multe...sau mi se pare mie?dar multe au ramas la fel.

in seara aceasta nu mai sunt stele.nu mai privesc cerul.
nu-mi dau seama daca norii sunt reali sau exista doar in sufletul meu.pana acum doar stelele m-au inteles.vorbeau cu mine in fiecare seara.poate si norii ma-nteleg.ce vina au ei?ei doar fug...fug de fulgere.a fulgerat.
si cerul plange...si norii plang...si eu plang...
a fulgerat din nou.s-a intors vremea rea.pentru mine e vreme rea si cand afara e senin.atunci erau stelele.stelele...erau si stelele.aveam cu cine sa vorbesc.era diferit.
vreau sa fie altfel.vreau sa ma eliberez.norii tocmai plang,scapa de povara de pe umeri.dar cu mine cum ramane?

unde e steaua mea?

a fulgerat inca o d...de doua ori.nimeni nu stie daca obrajii mei sunt umezi datorita ploii sau datorita lacrimilor...nimeni nu va stii.
vremea din sufletul meu e ca cea de afara.tuna,fulgera,ploua,bate un vant...un vant puternic.
in seara aceasta nu am vazut nici macar apusul.nu am avut parte de un cer sangeriu.nici macar o raza nu a scapat de furia vremii.

...pentru ca soarele meu apune de mai multe ori decat rasare!

La un moment dat am crezut ca nu mai mergem. nimeni nu avea bani de benzina, motorina sau ce o fi, nimeni nu avea timp sau pleca la mare sau la bunici, dar totusi ne-am dus. am mers cu ai mei.
drumul, desi era cel obisnuit, acum mi s-a parut altfel.muzica o simteam mai aproape, copacii mai verzi, satele mai linistite. ne-am apucat sa cantam cu mama si Diana. m-am simtit bine. pot sa spun ca am fost fericita. soarele...soarele zici ca era pus acolo sus pentru mine.
am ajuns la Medias, primul nostru obiectiv.buni stralucea de bucurie cand m-a vazut, si eu m-am bucurat ac se simtea asa de bine. am stat la ea in brate asa cum am facut-o de atatea ori cand eram mica.
locul meu natal,locul meu "de bastina"...de obicei mergeam acolo cand simteam nevoia sa gandesc fara sa ma intrerupa nimeni sau cand trebuia sa invat pentru examen. tot timpul Mediasul a fost un loc de purificare pentru mine. dar acum nu ma mai pot duce sa gandesc sau sa invat pentru ca verii mei s-au mutat in aceeasi casa cu bunica-mea si vor tot timpul sa ma scoata in oras, iar eu nu vreau asta- nu cu ei.
daca "acasa" nu a mai putut fi locul meu de purificare, am iesit din cuib si am cutreierat lumea- adevaratul Medias.
sunt unele lucruri care te fac sa te simti "mai om". nu zic ca ele sunt neaparat in Medias- pentru mine acolo sunt.poate si in tg.mures, langa hipodrom pe malul Muresului sau sus la fostul apartament.sunt locuri incarcate de amintiri placute...am dus-o pe Diana e firul vietii mele, de la cele mai apopiate locuri de sufletul meu la cele mai putin apropiate, dar totusi calde.
am inceput cu valea. nu stiu ce parau este acolo, dar stiu ca se varsa in Tarnava Mare.sunt mici caderi de apa in a caror spuma imi odihneam odinioara ochii. amintiri...asa, bombardamente cu amintiri.
apoi am mers intr-un loc mai istoric unde ma simt de asemenea foarte bine.poze, poze, poze...cu fiecare copac, apropo- am luat in brate un copac; normal ca mi-am cerut voie mai intai, dar el m-a certat: de ce imi cer voie cand vreau sa fac pe cineva fericit, dar el nu stie ca unii chiar nu vor sa fie facuti fericiti de catre mine...
tzup in masina si Sibiu- here we come! si Sibiul l-am simtit cald. poate pentru ca m-am nascut intr-un oras istoric, ma simt atrasa de fiecare oras incarcat de istorie. am fost in libraria mea preferata, pe podul minciunilor si apoi la teatru. un muzical inspirat din "o noapte furtunoasa" a lui Caragiale. initial mi s-a parut de prost-gust, dar totul a luat o intoarcere impresionanta.
dupa spectacol am iesit iarasi pe pietonala si asa cum veneau oameni multi inspre mine, cum vedeam fiecare placuta cu "monument istoric" am simtit ca in acel moment al vietii chiar acolo trebuie sa fiu.
in ciuda faptului ca a fost o zi excelenta, totul s-a terminat cu o criza de astm fara inhalator, cu greata lui Sartre, cu nebunia geniilor, cu frica lui A.V. de a nu fi unic, cu o poza de familie arsa intr-un incendiu, cu un avort, cu un cutremur, cu un 2012 al metafizicienilor, cu un Hitler al sec. XXI, cu totul distrus...

Pentru Vara!

Astepti sa inceapa scoala???-o intrebare stresanta...
raspunsurile difera...inainte spuneam ca nu,acum ca da...ce rost are?ca o astepti ca nu o astepti trebuie sa te conformezi ...oricum incepe.
o noua etapa pentru mine...acesta e singurul lucru pentru care astept sa inceapa...e o schimbare importanta pentru mine.
parca sunt mai multe motive sa nu o astept...
imi va fi dor de noptile in care stateam intinsa pe spate si admiram cerul plin...plin de stele;cum observam fiecare miscare de pe el.
imi va fi dor de povestile dupa ora 12(noaptea)...la "umbra" nucului din fata casei.
imi va fi dor de multe,de multi.
imi va fi for de clipele petrecute cu "Clientul",de John Grisham,la umbra frasinului,ascultand ASOT with Armin Van Buuren,stand intinsa pe iarba pufoasa.
vara a stiut sa ma faca sa zambesc.
nu vreau sa imi fie sters zambetul...vor mai fi si alte veri ,vor mai fi si alte vise...multe vise.
ma tot gandeam zilele acestea...ce repede a trecut vara.a trecut repede dar s-au intamplat multe.
s-a intamplat tot ce a trebuit sa se intample.am trecut si peste ce a fost bine si peste ce a fost mai greu.in momentul acesta ar trebui sa ma simt foarte bine...nu duc lipsa de nimic,momentan...
totul e pe dos...

...cand visul e rupt din realitate

ma pierd cand e vorba de introduceri.poate doar atunci cand esentialul are o valoare prea mare pentru mine.
mai tin minte cand el i-a sters lacrimile ei.le-a sters cu un zambet.mai are zambetul,cadoul lui pentru ea.as vrea sa-l revad,dar il tine ascuns.
calc pe urmele ei.ce ar fi fost intre el si ea ar fi putut fi sfasietor de intens.
nu inteleg.in visul meu poate se repeta istoria.cu un an mai tarziu sa trec prin ce a trecut ea,sau eram ea.de ce ea?de ce el?de ce acel vis?
stiu ca el va citi asta.nu stiu daca trebuia sa scriu toate acestea.poate e prea evident,poate imi e frica sa nu fie prea evident.am invatat sa am rabdare.
am ajuns sa cred ca stau in calea fericirii mele;dar stiu ca el-EL al meu- exista.nu cred ca sta asteptandu-ma cu bratele deschise(asta e deja basmul cu Fat-Frumos).
simt cum pasii mei calca pe urmele ei.
visele care au fost candva realitate iti dau de gandit.

Am invatat

acelasi scris,aceleasi ganduri,alt pix...dar ce conteaza?ceea ce reprezenta candva "noi" nimeni nu poate reda.
"unele lucruri pur si simplu sunt facute pentru a nu fi uitate"-K.A.E.
imi amintesc si acum 3 voci cantand pe strada in mijlocul noptii.doar ele,3 stele a caror lumini vor straluci indiferent de vreme.
nu s-a pierdut nimic.toate au ramas,doar ca acum se pot privi din unghiul amintirilor.sunt de acord cu un foarte bun prieten.amintirle nu sunt mereu frumoase si daca sunt,se ajunge si la cele triste.
zambetul mi-a fost sters de o lacrima.
ma simt bine.invat din zambetul prietenilor,invat din adierea vantului,invat de la stele.am invatat sa zambesc.stiam si inainte,dar zambetul meu spune mult mai multe acum.

"Nimic nu e permanent in lumea asta,nici macar propriile probleme"-Charles Chaplin

Phoebe si scutul

astazi e mai ganditoare ca de obicei.ei o tot intreaba daca se simte bine.
"ma simt bine",le raspunde dupa un scurt moment de gandire.asta vroiau ei sa auda,ea stia perfect ca nu asta vroia sa spuna.
privirea ei pierduta isi regasi directia.se uita la ei..
oare asta isi doreste?sa fie langa ei?stia perfect ca da,e exact unde trebuie,cu cine trebuie.ei sunt scutul ei.o apara de el.
e interesant cum cineva care probabil a uitat de existenta ta iti poate face inca rau.la asta se gandeste Phoebe.
de data aceasta a fost inteligenta.prea mult timp viata s-a scurs din ea,incet,prin lacrimi de sange.acum nu ii mai este frica,are scut.orice privire si orice gest ii este controlat.
o deranja,dar aprecia.asa era cel mai bine.

"Nu exista coincidente,fiecare joaca un rol"