Drumul catre nemurire

Caut noaptea aceea in care voi fi imbracata intr-o rochie alba,lunga,brodata cu stele;cand vantul se va juca cu parul meu rebel si lung.In noaptea aceea ma voi plimba singura,ma voi indrepta spre drumul fericirii vesnice si a nemuririi.
In par voi avea o floare,un trandafir alb,fara spini,cu petale de matase.Voi pasi pe nisipul moale,dar voi calca pe lacrimi.
Imi voi umezi fata cu apa sarata a marii dulci.Voi privi cele doua luni:cea de pe cer,hotarata, nemiscata si luna cea fricoasa,care tremura pe ape.
Ma voi uita pe cer si imi voi zari numele scris cu stele turcoaz.
Voi pluti cum numai in vise mai faceam.
Va ploua 9 minute cu picuri de cristal.Voi fugi prin ploaie,calcand pe nisip,tinand slapii in mana.
Ma voi impiedica si voi cadea.
Luna cea tremuranda ma va chema si ii voi asculta chemarea.
Am sa las deoparte toate lucrurile ce le am la mine si ma voi indrepta spre ea.
Rochia va cadea de pe mine,trandafirul va aluneca din par,slapii se vor arunca din mana.Toate cad,mai putin fluturele de safir de la gatul meu.
...si voi fugi spre luna tremuranda si uda.Cand picioarele mele vor atinge apa dulce a marii sarate, fluturele va prinde viata dar va ramane cu mine.
Voi innota pana cand luna va disparea si va rasari "aurul vazduhului".

Atunci imi voi lua ramas bun de la Luna pentru putin timp si voi porni din nou la drum ,imbracata in rochia brodata cu stele ,cu slapii in mana,cu trandafirul de matase in par si cu fluturele de smarald la gat...