“Pentru acele clipe in care simteam ca zbor,pentru gandurile bine ascunse in mintea mea,pentru pasiunea acelor clipe ramase amintiri,pentru zambetul care-mi colora chipul…pentru toate acestea!”
Parfumul noptilor tarzii de iulie se joaca cu amintirea atingerilor indraznete.
Doua elemente se imbina.Stelele lumineaza chipurile lor,chipuri care acum stralucesc. Doua chipuri radiaza in noapte ;nimeni nu le vede.
O noapte linistita.Doar bataile inimilor se aud.Nu e loc de vorbe.Buzele sunt prea ocupate.
La ureche ajunge o soapta nevinovata cu un inteles puternic. Pulsul creste,si creste,si creste...Inima sta sa sara din piept.Ei sunt prea ocupati ca sa observe.Ochii lor vorbeau. Atingerea moale a buzelor era din ce in ce mai intensa.Fara sperante ;savureaza clipa !E greu de descifrat dar totul vorbeste de la sine.
Racoarea noptii nu lasa corpurile sa se dezlipeasca nici macar pentru o secunda.O secunda ar fi prea mult !
In incercarea de a dovedi ca totul e real,s-au rupt de tot de realitate.Nu mai exista nimic altceva.
O ploaie scurta de vara incearca sa ii intrerupa dar atmosfera devine din ce in ce mai incitanta.Picaturile ajunse pe pielea lor suna ca si cum ar fi atins un cuptor incins.Probabil asa si era.
Orice ar incerca sa intervina ar face totul mai frumos.E greu de crezut dar pana si perfectiunea nu e intotdeauna perfecta. Mereu e loc de mai mult.
E greu sa gasesti o incheiere potrivita la ceva ce nu a sfarsit !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu