o scurta istorie a unei zi si mai scurte

dimineata... a doua zi de scoala, 6.00. mai dorm. 6.15- mama deschide usa cu un pocnit brutal, phu. mai bine ma trezeam la 6.00.
ma duc in bucatarie sa beau apa. ma arde, atat de rece este.ma duc la dus.apa calda, perfect! incepe meditatia de dimineata. am o melodie in cap, dar nu vreau sa o cant pentru ca e prea trista. tot ce sper acum e sa nu intre mama sau tata in baie. sa ma lase sa gandesc, sa savurez apa, sa...tot!
ma duc sa mananc, dar nu am pofta de mancare.mama iarasi insista: "daca nu mananci, nu o sa te simti bine la scoala... stii, anemia"...de nu am auzit fraza asta in fiecare zi anuk trecut, nu am auzit-o niciodata. gata, dimineata vreau sa fiu singura, dimineata e singura parte din zi in care vreau sa fiu singura.e asa greu de inteles?
mda...partea mea "preferata"- mersul la scoala, pe ploaie, pe nori urati, pe somn.bine ca la intrarea in scoala ma intalnesc cu Diana. are puloverul acela pufos.perfect. o iau in brate si incep sa zambesc.
prima ora...Zorro si-a pierdut barba. intra in clasa obosit, in reluare.se opreste in fata clasei si ne saluta incet, se clatina. se vede ca se chinuie sa ne vorbeasca.incepe. crede ca suntem clasa a IX-a.isi cere scuze.incepe lectia. parea ca nu vrea sa ne predea, numai ca se simte obligat sa isi omoare timpul. in timp ce ne preda scoate cate un mormait slab, apoi incepe sa ne explice ceva despre tesuturile vegetale. iarasi se clatina si ii fuge gura intr-o parte, ca unui actor prost. se suna...ce ora lunga. ne zice mirat, cu o nuanta de puppy face- "vreti sa plecati?" stam toti linistiti si cu ochii atintiti inspre el. cred ca nu a suportat atatia ochi pe el si a plecat.
cafea! nu naturala ca nu imi place.vai de mine ce de boboci sunt!e plin, dar plin asa ca oriunde calci, aterizezi pe un picior de boboc.(si de altii, ca sa nu facem discriminare)stau la rand.intra cineva in vorba cu mine. ii raspund sec, inca vreau sa raman singura, adica nu singura- sa am lume in jur, dar sa nu ma bage in seama. am ajuns la etajul 1. zambesc fara sa vreau. se suna si cobor, nici nu stiu de ce am urcat pana acolo.
diriga... are ceva de completat si profit ca sa scriu asta. in ore nu prea ma timp, desi mi-as dori sa pot scrie exact in momentul in care simt ceva nou, atunci cand ma patrunde vreun gand...
pauza mare. mi-as fi dorit sa vorbesc cu Csabi pentru ca avea ceva de zis si pana la urma chiar trecem prin aceleasi momente in aceleasi perioade, dar nu a fost sa fie. nu poti sa vorbesti presat de agitatie,de toata zumzaiala din pauza. vorbim altadata.
acum am germana si dam test, asa ca sa vada profa ce stim. (deci nimic)ne-a dus in fosta clasa a XII I-ului; nu stiu daca aveam nevoie sa merg acolo, preferam sa mi-o amintesc asa cum am vazut-o ultima oara: impodobita cu rosu si alb, dezordonata, cu tot felul de papirusuri scrise.
am ajuns in clasa.eram foarte agitata, nu stiu...era un aer asa, apasat, incarcat inca, cu frecventa gandirii clasei de anul trecut.acum nu stiu daca asa ceva se poate mentine intr-o incapere, intr-un lucru asa material, dar e sigur ca s-a mentinut in mintea mea.
testul a fost foarte interesant. e superba chineza asta moderna.trebuia sa descriem 4 poze. in prima era un copil lipit de un copac, probabil intr-o primavara.tatal lui a batut un cui in copac, iar peste un an cand s-a dus sa se masoare din nou, copilul a observat ca a intrat la apa. yeah, right! cum zicea Einstein:"doua lucruri sunt infinite: universul si prostia. despre univers nu sunt sigur." si ce fata avea tatal! in niciun caz nu s-a gandit ca asa printr-un miracol al naturii pomul ala poate sa creasca.
romana. colegii astia chiar nu stiu sa taca. profa asta vine, scrie cineva la tabla comentariul luat de pe net si gata, fara explicatii, fara nimic. acuma se targuiesc cu ea sa tragem comentariile la imprimanta si in clasa sa discutam. cum reactioneaza majoritatea oamenilor in varsta atunci cand li se propune ceva nou?exact, resping ideea. o, gata! scrieti si taceti. pe cine intereseaza ca tu ai ascutitoare buna sau nu, ca ti-ai pus extensii, sau alte mii de prostii care ti le debiteaza gura(sigur nu mintea)?macar de ai vorbi incet, dar ai o voce...
deja a trecut jumate de ora si colegii mei inca explica cum vor ei sa se predea in ora de romana.in cel mai bun liceu din oras, pardon, "Colegiu National" se face romana, limba materna, din parti!
imi pun castile...si declar ca e groaznic intr-o clasa cu 26 de fete cu personalitati puternice