cetatea asta a fost inca de la inceput cetatea noastra,fortareata unde puteam sa invatam sa ne iubim pur, fara sa fim patati de societate. atunci nu am crezut ca am invatat ceva, am crezut ca a fost doar o experienta frumoasa a carei roade le-am pus pe stand-by zicandu-mi "sigur am invatat ceva din asta, doar ca inca nu mi-am dat seama, cel putin nu constient" si am avut dreptare.
stii ce m-a facut sa-mi dau seama de asta? dupa ce ne-am uitat unul pe altul si povestea s-a terminat , nu am mai simtit cetatea ca fiind un loc al meu, nu am mai scris in ea, si ea era locul unde amandoi faceam ce ne placea mai mult- tu lucrai pentru ca aveai nevoie sa te simti folositor si cred ca pana la urma chiar iti placea si eu citeam, scriam si visam... dar azi mirosul de atunci a revenit. m-a facut sa ma gandesc la tine de cum am intrat in ea. mi-am amintit tot. mi-am amintit ca odata am invatat impreuna cu tine sa iubesc si cred ca la amandoi ne-a folosit pentru ca am adus in cetate si alte persoane si le-am invatat ce am invatat impreuna.
si da, iubirea se invata! (sau poate se re-invata)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu