"e un lucru cunoscut ca timizii sunt uneori mai curajosi decat curajosii. ei au indrazneli de care un om normal nu e in stare.Dupa cum nehotaratii sunt capabili de pasiuni nebunesti"

                 Octavian Paler

Vals de copii

Note melancolice de pian in surdina

Urmeaza sa te vad

Un fluturas imi da tarcoale

Gandul mi-e la tine

Un foc arde in semineu

Am pus lemne noi pe foc si pocnesc

Simt miros de ceai negru din cestile de pe masa. Sunt si doua fotolii mari si comode in stanga si in dreapta mesei, indreptate spre semineu. chiar in spatele lor este o blibioteca mare. ma indrept inspre ea si pun la loc romanul "Plansul lui Nietzche". tocmai l-am terminat si i-am si pus o coperta de carton acoperit cu un material pe care scrie cu auriu discret, tocmai pentru a crea un aer vechi al cartii si ca sa intregeasca atmosfera romantico-victoriana accentuata si de culoarea peretilor pe care se repeta simbolul crinului regal. aud un clinchet de lingurita lovita de ceasca de ceai, care ma trezeste la realitate. nu stiu cum reusesc cateodata cand sunt exagerat de emotionata sa imi ocup gandurile si timpul cu nimicuri. am pus coperta pe o carte, am ascultat cum pocneste lemnul si m-am lasat coplesita de atmosfera numai ca sa nu ma gandesc prea mult ca el o sa vina si o sa se aseze pe locul din stanga mesei si o sa se uite cu ochi cercetatori la mine.

-nu te-am auzit cand ai intrat

-stiu, erai absorbita undeva intre raftul al doilea si al cincilea al bibliotecii, plus ca stii ca imi place sa te surprind

-nu crezi ca te cunosc de cam multa vreme ca sa mai pot fi surprinsa?

-ma subestimezi. mare greseala. ai uitat ca oamenii...stai, cum ii spui tu la chestia asta...nu se schimba in timp, ci evolueaza si cladesc peste ei cei ce erau la inceput ca sa devina mai mult oameni, si ca sa poata  surprinde chiar si oameni atat de surprinzatori ca tine trebuie sa se regenereze mereu. rutina te omoara

-recunosc. acum sunt surprinsa. credeam ca atunci cand numesti tu ca o iau razna si incep sa filosofez nu ma mai asculti

-te ascult, numai de cele mai multe ori sunt depasit

-hmmm...te-ai pus pe locul meu

-stiu, de aia imi place, pentru ca miroase a tine si pentru ca stiu ca nu lasi pe oricine sa stea...pe locul tau

zambesc si ma asez pe fotoliul din stanga. are dreptate, nu as lasa pe oricine sa stea pe locul meu. dar el nu e oricine. imi adun picioarele inspre mine, ma ghemuiesc cu fata inspre el si imi ascund mainile ca sa nu vada ca tremur.