crepuscul de decembrie (13 dec.-sibiu)

"mereu acelasi, mereu altul"...acum chiar nu mai pot sa scap de sibiu. nici macar nu vreau, anul acesta ceva ma tot aduce aici si reuseste de fiecare data sa se regenereze pentru mine si sa ma surprinda.
de dimineata am incercat sa il vad din postura unui turist. nu am sitmti nimic nou, deci sutn mai mult decat un turist...fac parte din acest oras (si) sau el face parte din mine.
acum doua saptamani am fost in praga, iar acum o saptamana in budapesta, dar a trebuit sa ajung la sibiu ca sa dau peste o taraba de carti vechi, sa deschid o carte cu poezii germane si sa citesc:"nimic mai frumos nu-i sub soare, decat sa existi"...
am deschis cartea la nimereala, am citit o pagina - nu am inteles nimic, si ajung pe a2-a pagina, pe pagina din stanga, sus unde ma asteptau scrijelite aceste cuvinte proaspat dezhumate...defapt,totul e in mine, dar e de datoria mea sa le fac sa iasa la suprafata
poezia asta...nici macar nu imi placea poezia pana acum, dar asta e exact cum imi place mie, e ca si cum as fi scris-o eu candva, demult:
"Fara soare isi trage arta valul din nou pe obraz,
tu nu-mi mai apari, si marea, nisipul
de umbre lovit ca de bici, se retrage sub pleoapele mele"

astazi, 13 decembrie, Ingeborg Bachmann mi-a dazvaluit o parte din mine

o bucata neinteleasa din mine

...si cea mai ciudata persoana pe care am cunoscut-o vreodata imi arata ceasul. mai este o ora si intram in 2009!...m-a izbit si ma izbeste si mai mult.ma chinuie. timpul trece...uneori e blestem sa fii constient, daca esti prost traiesti mai usor.de ce nu pot si eu sa...?

More then ever

Numaratoarea s-a sfarsit.Numaratoarea a fost o prostie cu rezultat satisfacator.Nu e nevoie de numere si numaratori si ecuatii si planuri si calcule pentru a zambi.E nevoie doar de o mica secunda care sa te faca sa iti muti privirea catre ei-ei cei care zambesc si te simt si te vor alaturi de ei.Atunci numaratoarea aceea se sfarseste si incepi sa numeri zambetele adunate timp de sapte zile si poti sa adaugi cate unul in plus pentru fiecare persoana care te-a facut sa zambesti,inclusiv zambetul care e sau ar trebui sa fie acum pe fata ta.

Nu e nevoie de lucruri complicate cum uneori e ganditul.E suficient sa stii ca zambetul pe care il dai,refuzul pe care il primesti,vorba grea turnata pe la spate,lacrimile dupa o cearta,sfarsiturile si chiar inceputurile sunt exact ceea ce ai vrut sa faci sau sa ai parte de.

Nu gandi!Meriti?Nu meriti?Oricare ar fi raspunsul stii deja asta.Eu stiu,tu simti,el vrea,ea spera,noi zambim,voi continuati,ei iubesc.

Nimic nu e imposibil.Nu exista limite,limitele ti le impui tu si vrei asta.

Stii sa zbori?Nu?Stii sa visezi?Incearca!

Stelele se invart pe steag contrastand realitatea.Realitatea ramane o capcana peste care trec doar cei care vor.Puternici sunt cei care trec prin capcana si nu uita sa iasa.Campioni nu sunt cei care risca si sunt cei care cad si se ridica.Tu iti cunosti campionii?

Sunt o campioana pentru ca stiu sa caut in suferinte zambete chiar daca sunt nevoita sa ma leg de amintiri.

Avem ceva de care nu stim sa profitam,de care nu suntem interesati si nu constientizam ce importanta are.Defapt multe lucruri semnificative nu au importanta pentru noi dar suntem oameni,bineinteles,si gasim scuze mai des decat gasim idei bune.

Fiecare in parte are mai multe vise decat dezamagiri,mai multa imaginatie decat spirit realist,mai multa pasiune decat dezinteres si mai multi prieteni decat crede!

Fi cu ei daca ei vor sa fie cu tine !

In sapte zile a creeat Dumnezeu lumea si in sapte secunde am descoperit-o eu pe a mea.

Un ultim omagiu!

Sunt constienta de incredibila harababura din capul meu dar nu pot sa nu ma mai gandesc la un vers din Avem timp-Octavian Paler care spunea asa “Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde.S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi”.Te doare cand vezi cata dreptate poate sa aiba acel vers,defapt toata poezia.Nu cred ca o sa mai uit vreodata acest vers si semnificatia lui.

Nu pot sa nu ma gandesc la verisoara mea care a ramas fara acel loc care pentru mine inseamna paradis….a ramas fara acele 3 persoane atat de importate in atat de putin timp.

Nu pot sa nu vizualizez incontinuu acel moment final….

Nu pot sa multumesc suficient prietenilor care stiu ca ceva e in neregula din cele mai mici gesture si nu por sa le multumesc sufficient pietenilor care sunt alaturi de mine cand totul e in regula.

Nu regret nimic,imi pare doar rau si mi-e negru sufletul…Imi amintesc toate detaliile si momentele nesemnificative care acum au devenit semnificative pentru ca tu erai in acele momente alaturi de mine.Mereu te-am vazut cu zambetul pe buze.Mereu!

Imi imaginez prin ce ai trecut deoarece am trecut si eu printr-o mica parte.Imi pare rau ca desi firea ta a fost mereu puternica si optimista boala a stiut sa te road ape ascuns.Imi pare rau ca nu mai esti printre noi.Nu stiu cum va arata casa cand voi trece pe langa ea. Inainte stateam cu verisoara mea si ma jucam in voie in curte,imprastiam jucariile in toata curtea si terasa si tu veneai si ne aduceai de toate.Atunci se mai numarau doua suflete printre cele vii…acum s-au dus si s-au dus 3.

Imi pare rau pentru acel mic paradis si imi pare rau pentru munca voastra de-o viata lasata acolo departe de cei mai apropiati.Imi pare rau ca nu eram constienta de situatie.

Imi pare rau pentru tot!Te iubesc si o sa contiunui sa fi nemuritoare pentru noi,cum ai fost si pana acum si o sa ne amintim mereu de tine in momentele cand zambeai si erai cu adevarat fericita!

Pentru matusa mea!Mama(un fiu decedat),fiica,matusa,nepoata,sotie(sot decedat),prietena,vecina…nemuritoare!

Monstru

Atat vreau sa iti spun,ca esti un monstru,ca ne-ai distrus viata,ei i-ai distrus toata tineretea si acum nu o lasi sa imbatraneasca frumos,celeilalte i-ai distrus copilaria.
Nu te uiti la tine si nu iti pasa,nu stii sa te opresti.Ai gresit persoana.Eu nu mai suport.Pentru prima oara am lasat respectu jos,dar jos de tot,si am zbierat la tine.Am crezut ca inebunesc dar m-am simtit bine!
Meriti tot ce e mai rau!Meriti sa ajungi acolo unde observ ca te chinui atat.Nu te mai suportam.Nu suport sa te aud cum tusesti,cum respiri,cum te misti.Nu vreau sa mori.Te iubesc dar acum te urasc.Te uram!Nu stii ce te asteapta.Nu stii ca trebuia sa te schimbi de tot cand am aparut eu.
Ai ramas la fel.Ti-ai schimbat una din fete,ai imbatranit si ti-a crescut parul alb acum.Dar celalalt tu la fel a ramas.Un monstru pe care mi-l amintesc din copilarie.Acelasi montru cu care aveam cosmaruri si ma trezeam plangand.Ce ai facut sa meriti asa un inger ca sa te iubeasca si sa te ingrijeasca atat?Nu meriti chiar deloc.Pana si ingerul are un termen limita.Nu face vreo prostie,iti spun!Dintr-un glont pierzi 3.
Mi-e sila de tine.Mi-e sila si de ce imi provoci.Te doare unde ii doare si pe restu.Ai ramas la fel si imi vine greu sa cred si sa accept.Modul meu de a fi nu te accepta si nici altii.Doar ca unii s-au procopsit cu tine.Esti exact genul acela de speranta care ajunge o dezamagire in final.
Tu si brutele tale ati ingrozit prea multe suflete.De unde setea asta de dominatie si setea de a traumatiza.Daca ati stii cat de mult dati nastere sadicismului din noi ati ramane socati.Nu stiti cat va dorim raul in acele momente.E urat,dar meritati asta prea mult.Intreaga voastra viata nu ati fost in stare sa deschideti ochii si atunci cand i-ati deschis ati luat-o razna cu vechiile voastre obiceiuri,aratant cealalta fata.Sunteti plini de fete,care mai de care mai groaznice si scarboase si oribile.
Cand o sa deschideti ochii veti vedea ca ati ramas singuri in cocina in care visati inainte.Singuratatea va va manca si ultimul zambet si ca va lua si ultima bataie a inimii si nu veti avea ce sa faceti.Nu sunteti constienti si nu va pasa,ironizati si luati totul la misto.Nu sunteti asa frumosi pe cat va credeti si nici asa de inteligenti.Aveti de invatat de la pusti de 3 ori mai mici ca voi,ca si varsta.
Nu imi e deloc rusine pentru modul in care am vorbit cu tine,meriti mai mult de atat,mai rau de atat.Asta se va repeta mereu...Tot ce am de zis e ca TE URASC si nu iti mai permit sa imi distrugi ingerul si prezentul,ma voi asigura de asta in viitorul ce ti se scurge printre paharele goale...

Continue in both ways!

Mereu am privit inainte, am calcat pe frunzele proaspete care cadeau din copacii care imi tineau umbra. Nu mi-a fost usor in umbra lor, dar in zilele toride le-am fost recunoscatoare.

Acum ma gandesc la ce ma asteapta. Stiu ca obstacolele vor fi foarte inalte, stiu ca piedicile nu ma vor lasa sa alerg in voie. ...dar nu conteaza!

Am vrut dintotdeauna sa fiu printre cei pe care-i admiram, acum am o sansa si n-am sa ma opresc! Mereu am stiut ca sunt fericita cand fac ce mi-am propus si am din nou ocazia sa fiu implinita pentru asta!

Totusi, n-am sa pot sa-mi desprind gandurile de voi. N-am sa-mi desprind zambetul de glumele voastre, iar clipele pe care le-am consumat impreuna vor fi eterne. Da, imi e dor, si pentru prima oara regret faptul ca m-am lasat purtata de altceva decat de vointa proprie. Sper ca odata sa imi fie la fel de bine cum imi era atunci. ...Atunci... Atunci erati voi, eram noi, eram eu si voi... Vreau sa fie la fel totul... Da, atunci eram cu adevarat fericita! :)



If someone you love becomes a memory, that memory becomes a treasure!...

:(

Ador

Precum efectul alcoolului asupra organismului uman,precum tot ce ne dorim,precum dorinta noastra ascunsa de a ne descoperi pasiunile cele mai personale,precum vibratia ce o emana corpul in extaz,precum picatura de alcool care se scurge cu incetinitorul.

Lumini colorate ne lumineaza chipurile lipsite de reactie.Pe asta se bazeaza totul,pe lumina!

Care e lumina ta?

Ador visele,ador sperantele,ador adrenalina precum adora betivul sa il arda gatul de la alcool.

Ador sa fiu facuta fericita si ii ador pe cei care stiu si fac asta.Ador sa lupt pentru ceea ce vreau,ador sa zambestc,ador sa ma ridic singura cand cad si ador sa ii multumesc celui care m-a facut sa cad.

Ador sa admir lucrurile complicate a caror infatisare e atat de simpla,desi ador sa complic lucrurile simple.Ador primii fiori si ador sa fiu rasfatata.

Ador stelele si ador sa stralucesc cu ele.Ador sa zambesc si de aceea ii scot din viata mea pe cei care ma impiedica sa zambesc.Ador sa gasesc greseli si lucruri omise in cel mai mare ideal al unei personae.

Ador sa le zambesc celor care se chinuie sa ma faca sa plang.

Ador acele vremuri,ador sa imi amintesc,ador sa caut sa se repete.

Ador sa trec cu vederea,ador sa uit de scuze si sa iert,ador sa privesc in ochi iar el sa priveasca in jos.

Ador sa va privesc cum plecati,de aceea va fugaresc ca sa ma asigur ca nu va mai intoarceti!

Sighisoara

Imi place la nebunie sa calatoresc noaptea,cu persoane in jurul carora ma simt cu adevarat bine,persoane care ma motiveaza sa lupt.
Drumul a fost scurt,noi eram obosite.Mi-am intins picioarele peste bagajele pline cu echipamente si prosoape si slapi si pijamale,mi-am bagat castile in urechi si am inceput sa admir peisajul.Puteam sa jur ca sunt intr-un film de groaza.Suna cam penal dar acelui gen de filme atribui eu peisajele vazute.
Inca imi lipseste vara dar in sfarsitul acesta de saptamana am ramas uimita de frumusetea dealurilor acoperite partial de zapada.Cred ca elementul inspaimantator si atat de atractiv era ca toate acestea le vedeam in lumina lunii.
Era o luna plina deosebita.Norii au incercat sa o acopere dar au reusit numai sa ii sporeasca frumusetea.
Amintirea orasului Sighisoara va fi intotdeauna una superba pentru mine!

vesnicul "de ce"

nici nu stiu daca luna plina e de vina sau faptul ca nu am mai scris de o saptamna si zici ca sunt in perioada de sevraj, de am ajuns sa imi pun asemenea intrebari...de ce mereu cautam afectiunea acolo unde nu suntem siguri ca o primim? eu sunt leu, mie imi plac lucrurile complicate...la mine e clar...dar la voi, restul?

In spatele unei masti nemiloase

Considerati ca nu exista o inima in corpul acesta?Ca nu a suferit vreodata?Ca nu o afecteaza ultimatumurile primite?Ca nu mai stie sa planga?
Nu e vorba despre ce considerati si ce nu considerati,e vorba despre ceea ce stiti.Chiar asa ... ce mai stiti despre mine?
Pasii-mi rataciti de atatea drumuri strabatute se pierd pe filmul clasic al constintei ratacite.
M-am inecat in prea mult gol si acum simt cum in disperarea mea cautare de pace si armonie,ma incurc in cuvinte,cuvinte amestecate atat de perfect de Alchimistul cuvintelor.
Nu mai calc pe lacrimi,calca ele pe mine,nu mai calc pe nisip pufos si pe venin pur,nu mai impung cu acul ce-mi margineste coada...Vise si cosmaruri...Daca as putea face ce vreau eu...Nu as face totul pe placul meu,nu m-as face nemuritoare si nici nu mi-as construi palate din desene animate,pur si simplu...:m-as face scorpion.
Dar atunci...dar atunci nu m-as mai plimba printre lei si raci...atunci ei se vor uita catre pamant si vor vedea iarba,goliciune sau seceta.Vor vedea acel mic vietuitor disparut,ratacit ca si inainte sa il cunoasca.Nici ceilalti scorpioni nu il vor mai putea gasi.Leii vor regreta ca nu l-au ocrotit,racul se va rusina...Dar fara nici un folos...

E un scorpion mic,intr-o jungla al naibii de mare.