uite! iarasi am plecat de acasa ca sa nu ii mai aud pe ai mei cum se cearta.
acum sunt in strada...ar trebui sa ma simt libera(dar nu am nevoie de libertate in acest moment),nu ma simt deloc asa...chiar si cel mai frumos peisaj l-as vedea in stilul unic al lui Henry Miller:
"ma opresc cateva minute ca sa gust toata mizeria peisajului.e o curte dreptunghiulara ca multe altele pe care le zaresti prin gangurile joase ce flancheaza vechile artere ale Parisului(Tg-Muresului). in mijlocul curtii e o gramada de cladiri vechi, care s-au deteriorat in asemenea hal incat au cazut una peste alta si au format un fel de imbratisare intestinala. pamantul e neregulat si dalele aluneca de mazga. un soi de hazna umana, care a fost umpluta cu cenusa si gunoi uscat. soarele apune repede. culorile dispar. se schimba de la mov la culoarea sangelui uscat, de la sidefiu la cafeniu, de la griurile reci si moarte la culoarea gainatului de porumbel. ici si colo, cate un monstru stramb si diform sta in fereastra si clipeste ca o bufnita. se aude caraitul ascutit al copiilor cu fete palide si membre osoase, niste puslamale mititele si rahatice, marcate de forceps.un miros fetid exalta din pereti, mirosul unei saltele in care a intrat mucegaiul. europa medievala, groteasca, monstruaosa: o simfonie in SI bemol."(Henry Miller- "Tropicul Cancerului")