Un pas

In momentul de fata nu ma simt capabila sa gasesc un inceput potrivit pentru ce vreau sa scriu.Am ajuns la concluzia ca gandurile imi depasesc cu mult vorbele.Suna a lipsa de cultura si lipsa cunoasterii vocabularului romanesc.Nu la asta ma refer.Pur si simplu nu mai imi gasesc cuvintele.
Am atatea de spus si totusi prefer sa tac.
Nu stiu cum se face ca de fiecare data cand spun ceva se intelege altceva sau pur si simplu nu se intelege tot ce vreau sa spun,esenta.
Astazi m-am gandit in general la oameni.Am incercat sa fiu atenta la cei din jur.Un lucru ce mi-a sarit azi in ochi a fost gradul de materialism din oameni.
In clipa asta nici nu sunt sigura ca vreau sa dezbat acest subiect.Sa-l dezbat?Nu prea am cum.In primul rand pentru ca pe blog fac un monolog si in al doilea rand pentru ca nu vreau sa ajung la un schimb de argumente care ar putea ajunge la o cearta.
Am invatat de la o prietena buna de-a mea ca e mai bine sa nu judeci persoanele.Modul si timpul in care a spus-o mi-au ramas intiparite in cap si de aceea prefer sa nu sterg ceea ce am scris despre materialism ci sa las asa.
As mai avea multe de spus dar poate nu imi gasesc cuvintele si intru in prea multe detalii.Prefer sa ramana la nivelul gandirii mele...fara sa scriu.
Vreau sa cred ca ziua de astazi si probabil cea de ieri m-a schimbat.Probabil in bine desi mesajul transmis mie a fost transmis intr-o maniera dureroasa!