
tocmai am gasit primul meu text din liceu si tin neaparat sa il scriu pe blog
porniti de la urmatorul citat:
"cartea nu imi punea piedici si norocul imi canta in struna...totusi scoala imi ramanea pe dinafara, neindragita.de altfel, niciodata scoala si inima n-aveau sa se-ntalneasca. nu, niciodata... starea de elev o simteam inlantuitoare ca un urat sa-ti chemi moartea. nu ma speriau greutatile scolii. trebuia insa, sa infrunt un urat fara capat si fara fund al saptamanilor".(L.Blaga-hronicul si cantecul varstelor)
* * *
pe nisipuri miscatoare...
copilarie sau adolescenta?...mai rau este atunci cand te afli pe acel pamant de trecere, cand, in primele clase de scoala, mai mult te-ai jucat o joaca de copii, acum ai ajuns sa fii impins de imprejurari, sa fii impins sa devii cineva.
oare, nu s-au saturat toti copiii-adolescenti atunci cand le zic parintii: "trebuie sa inveti ca sa ajungi cineva"...sa inveti!...dar inima lor ramane la jocul de ieri, nicidecum la invatatul de astazi sau la grijile de maine.
dar am ajuns, am ajuns sa ma confrunt cu acel balaur care ii speria pe toti, acea trecere, ceea ce facea saptamanile la scoala lungi, infinite, iar atunci cand erai copil nu era asa, erai o pasare libera sa zboare unde doreste, unde o duce inima(sau cel putin asa te simteai). atunci inima si mintea au inceput sa se lupte neincetat. de ce sa faci asa? pentru ca iti dicteaza inima, pentru ca asa simti tu ca e bine. dar de ce sa nu analizezi situatia? tot timpul de acum incolo aceste ganduri o sa se afle in antiteza.de ce?...
asa cum inima si mintea nu se intalneau, nici inima si scoala nu si-au dat intalnire. de ce sa inveti pe rupte cand altii triseaza si iau note mai mari? de ce sa participi la un concurs daca este programat dinainte cine o sa castige?
starea de elev...acum este un chin. cand vezi profesorii linistiti si blanzi cum vin la ora, hai ca incepi sa indragesti scoala, dar cand vine cate o profesoara sau profesor care nu are rabdare nici cat un bob de mazare, ce te faci? esti copil si trebuie sa il asculti, dar el nu te asculta, nu il intereseaza ca tu nu ai inclinatie spre asa ceva, ca tu esti visator , nicidecum un adept al stiintelor exacte.
scoala este ca desertul. mergi, simti ca ramai fara suflare, dar cand te astepti mai putin gasesti o oaza. te bucuri de ea, dar trebuie sa mergi mai departe si iarasi dai de caldura,nopti reci si scorpioni.
cand esti copil "vezi lumea intr-un fir de nisip si cerul intr-o floare salbatica", si asa si trebuie...
8 comentarii:
ce-ai mandra cu scorpionii?te mananc :-l
:*:*
stii tu ce "tare" imi plac...:D
stiu si nu is de acord
sunt absolut adorabili scumpi interesanti fascinanti superbi ...pot fi si fatali:))
adorabiiiiliiii:X:X:X
asta a fost un apropo ca sa imi cumperi unu:>
:))))
da..."adorabil" de fatali...stii bine ca aici m-am referit la ei in sensul in care inseamna pentru mine, nu pt tine
iubesc scorpionii ,stii bine:X
sunt scorpion,stii bine:X
urasti scorpionii,stiu bine:|
ma urasti si pe mine?!
ti-ar fi frica de lei daca te-ai intalni cu ei in salbaticie...eu sunt in salbaticie(sunt leu)...ti-e frica de mine?
hey.
ai dreptate in ceea ce priveste noii profesori.
eo's boboaca si simt pe pielea mea nerabdare,insistenta,nervii profesorilor.
si eu sunt boboaca:P
esti la papiu?
Trimiteți un comentariu