ma pierd cand e vorba de introduceri.poate doar atunci cand esentialul are o valoare prea mare pentru mine.
mai tin minte cand el i-a sters lacrimile ei.le-a sters cu un zambet.mai are zambetul,cadoul lui pentru ea.as vrea sa-l revad,dar il tine ascuns.
calc pe urmele ei.ce ar fi fost intre el si ea ar fi putut fi sfasietor de intens.
nu inteleg.in visul meu poate se repeta istoria.cu un an mai tarziu sa trec prin ce a trecut ea,sau eram ea.de ce ea?de ce el?de ce acel vis?
stiu ca el va citi asta.nu stiu daca trebuia sa scriu toate acestea.poate e prea evident,poate imi e frica sa nu fie prea evident.am invatat sa am rabdare.
am ajuns sa cred ca stau in calea fericirii mele;dar stiu ca el-EL al meu- exista.nu cred ca sta asteptandu-ma cu bratele deschise(asta e deja basmul cu Fat-Frumos).
simt cum pasii mei calca pe urmele ei.
visele care au fost candva realitate iti dau de gandit.
2 comentarii:
Auzi mandra, visele care au devenit realitate ,sunt superbe.bucura-te , da , extrage , suge fericire pentru ca ele chiar au existat ...si apoi zambeste din nou...pentru ca vor fi atatea...te asteapta atatea ... alte vise se vor indeplini ...traieste ..zambeste si uita-te la stele ..mereu uita-te inspre ele ...caci acolo trebuie sa ajungi!
visul acela nu a devenit realitate
am visat despre ceva ce s-a intamplat...calc pe urmele unei persoane importante pentru mine...acea persoana a patit asta....visul acela m-a speriat putin...nu as vrea sa se repete..
imi plac mult commenturile tale,si ale lui unique...
thank you
mandrule:D
Trimiteți un comentariu