La un moment dat am crezut ca nu mai mergem. nimeni nu avea bani de benzina, motorina sau ce o fi, nimeni nu avea timp sau pleca la mare sau la bunici, dar totusi ne-am dus. am mers cu ai mei.
drumul, desi era cel obisnuit, acum mi s-a parut altfel.muzica o simteam mai aproape, copacii mai verzi, satele mai linistite. ne-am apucat sa cantam cu mama si Diana. m-am simtit bine. pot sa spun ca am fost fericita. soarele...soarele zici ca era pus acolo sus pentru mine.
am ajuns la Medias, primul nostru obiectiv.buni stralucea de bucurie cand m-a vazut, si eu m-am bucurat ac se simtea asa de bine. am stat la ea in brate asa cum am facut-o de atatea ori cand eram mica.
locul meu natal,locul meu "de bastina"...de obicei mergeam acolo cand simteam nevoia sa gandesc fara sa ma intrerupa nimeni sau cand trebuia sa invat pentru examen. tot timpul Mediasul a fost un loc de purificare pentru mine. dar acum nu ma mai pot duce sa gandesc sau sa invat pentru ca verii mei s-au mutat in aceeasi casa cu bunica-mea si vor tot timpul sa ma scoata in oras, iar eu nu vreau asta- nu cu ei.
daca "acasa" nu a mai putut fi locul meu de purificare, am iesit din cuib si am cutreierat lumea- adevaratul Medias.
sunt unele lucruri care te fac sa te simti "mai om". nu zic ca ele sunt neaparat in Medias- pentru mine acolo sunt.poate si in tg.mures, langa hipodrom pe malul Muresului sau sus la fostul apartament.sunt locuri incarcate de amintiri placute...am dus-o pe Diana e firul vietii mele, de la cele mai apopiate locuri de sufletul meu la cele mai putin apropiate, dar totusi calde.
am inceput cu valea. nu stiu ce parau este acolo, dar stiu ca se varsa in Tarnava Mare.sunt mici caderi de apa in a caror spuma imi odihneam odinioara ochii. amintiri...asa, bombardamente cu amintiri.
apoi am mers intr-un loc mai istoric unde ma simt de asemenea foarte bine.poze, poze, poze...cu fiecare copac, apropo- am luat in brate un copac; normal ca mi-am cerut voie mai intai, dar el m-a certat: de ce imi cer voie cand vreau sa fac pe cineva fericit, dar el nu stie ca unii chiar nu vor sa fie facuti fericiti de catre mine...
tzup in masina si Sibiu- here we come! si Sibiul l-am simtit cald. poate pentru ca m-am nascut intr-un oras istoric, ma simt atrasa de fiecare oras incarcat de istorie. am fost in libraria mea preferata, pe podul minciunilor si apoi la teatru. un muzical inspirat din "o noapte furtunoasa" a lui Caragiale. initial mi s-a parut de prost-gust, dar totul a luat o intoarcere impresionanta.
dupa spectacol am iesit iarasi pe pietonala si asa cum veneau oameni multi inspre mine, cum vedeam fiecare placuta cu "monument istoric" am simtit ca in acel moment al vietii chiar acolo trebuie sa fiu.
in ciuda faptului ca a fost o zi excelenta, totul s-a terminat cu o criza de astm fara inhalator, cu greata lui Sartre, cu nebunia geniilor, cu frica lui A.V. de a nu fi unic, cu o poza de familie arsa intr-un incendiu, cu un avort, cu un cutremur, cu un 2012 al metafizicienilor, cu un Hitler al sec. XXI, cu totul distrus...